ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.09.2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7159/2004

HOTĂRÂRE
24.09.2004
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7159/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 28

octombrie 2003, reclamanta N.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 7741 din 30

septembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor, să i se recunoască

faptul că a avut calitatea de refugiată în perioada mai 1941 - martie 1945 și

să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta

arată că mama sa l-a însoțit pe tatăl său, în refugiu, după ce a născut-o pe

aceasta, plecând din localitatea Beznea,în localitatea Beiuș, din motive

etnice.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 530 din 24

noiembrie 2003, a admis acțiunea, în sensul că a anulat hotărârea contestată și

a obligat pârâta, să-i recunoască faptul că este beneficiară a O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Instanța reține că tatăl reclamantei

s-a refugiat în anul 1940 și că mama reclamantei, fiind gravidă cu reclamanta,

cu o sarcină avansată la acea dată, a rămas în localitatea de domiciliu, până

la nașterea acesteia, după care s-a dus în localitatea unde se refugiase soțul

său.

Pârâta Casa Județeană de Pensii

Bihor a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că este nelegală și

netemeinică.

Consideră că instanța de fond a

stabilit greșit că reclamanta are calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999,

pentru perioada solicitată, cu toate că nu a putut face dovada că a fost

strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu, din motive etnice.

Recursul este nefondat.

Conform prevederilor art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999, adoptată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările și completările ulterioare: „Beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut

de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează lit. c) a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate”.

Art. 6

1

din O.G. nr. 105/1999,

introdus prin Legea nr. 319/2002, stabilește că „Dovedirea situațiilor

prevăzute la art. 1, se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale

eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care

aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege”.

Intimata-reclamantă a făcut dovada,

cu copie de pe certificatul său de naștere, că s-a născut la 8 aprilie 1941, în

comuna Beznea, raionul Aleșd, din părinții O.P. și O.Z., iar cu copie de pe

certificatul de căsătorie că se numește în prezent, N.I.

De asemenea, cu actul nr. 3786 din

17 iulie 2003, intitulat „Extras”, act eliberat de către Direcția Județeană

Bihor a Arhivelor Naționale, se dovedește că tatăl său, O.P., se afla în

evidența refugiaților români din Ungaria, la data de 2 noiembrie 1940.

Martorul S.T. confirmă că intimata a

fost refugiată împreună cu părinții, în perioada mai 1941 - martie 1945, din

localitatea Beznea aflată sub administrarea Ungariei, în urma Dictatului de la Viena, în localitatea Roșia-Beiuș, pe motive etnice.

Din materialul probator menționat

mai sus, rezultă că intimata s-a aflat în refugiu, din motive etnice, în

perioada mai 1941 - 6 martie 1945, împreună cu părinții săi, tatăl plecând în

refugiu în luna noiembrie 1940, iar mama intimatei și aceasta, s-au stabilit

ulterior, în localitatea în care se refugiase acesta, pe teritoriul aflat la

acea dată sub administrație românească.

Ca atare, în temeiul art. 7 alin. ultim

din O.G. nr. 105/1999 și art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca

nefondat.

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 530/CA/2003 - P.I. din

24 noiembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 septembrie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-12-07
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8741/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.M. a chemat în judecată, pe pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 6189 din 10 octombrie 2003, emisă de pâr
ÎCCJ 2004-06-22
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4425/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Oradea, reclamanta P.M. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, pentru ca
ÎCCJ 2004-09-22
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7055/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 24 septembrie 2003, reclamanta F.F. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărâri
ÎCCJ 2005-02-01
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 514/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 2 februarie 2004, reclamanta B.M. a solicitat instanței, anularea hotărârii nr. 7140 din 19 decembrie 2003, emisă de pârâta
ÎCCJ 2004-10-06
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7395/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 7 ianuarie 2004, reclamanta C.L. a solicitat anularea hotărârii nr. 7927 din 31 octombrie 2003, emisă de pârâta Casa
Sursă