ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7159/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 28 octombrie 2003, reclamanta N.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 7741 din 30 septembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor, să i se recunoască faptul că a avut calitatea de refugiată în perioada mai 1941 - martie 1945 și să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta arată că mama sa l-a însoțit pe tatăl său, în refugiu, după ce a născut-o pe aceasta, plecând din localitatea Beznea,în localitatea Beiuș, din motive etnice. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 530 din 24 noiembrie 2003, a admis acțiunea, în sensul că a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să-i recunoască faptul că este beneficiară a O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Instanța reține că tatăl reclamantei s-a refugiat în anul 1940 și că mama reclamantei, fiind gravidă cu reclamanta, cu o sarcină avansată la acea dată, a rămas în localitatea de domiciliu, până la nașterea acesteia, după care s-a dus în localitatea unde se refugiase soțul său. Pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că este nelegală și netemeinică. Consideră că instanța de fond a stabilit greșit că reclamanta are calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, pentru perioada solicitată, cu toate că nu a putut face dovada că a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu, din motive etnice.

Recursul este nefondat. Conform prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, adoptată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare: „Beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează lit. c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate”. Art. 6 1 din O.G. nr. 105/1999, introdus prin Legea nr. 319/2002, stabilește că „Dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1, se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege”.

Intimata-reclamantă a făcut dovada, cu copie de pe certificatul său de naștere, că s-a născut la 8 aprilie 1941, în comuna Beznea, raionul Aleșd, din părinții O.P. și O.Z., iar cu copie de pe certificatul de căsătorie că se numește în prezent, N.I. De asemenea, cu actul nr. 3786 din 17 iulie 2003, intitulat „Extras”, act eliberat de către Direcția Județeană Bihor a Arhivelor Naționale, se dovedește că tatăl său, O.P., se afla în evidența refugiaților români din Ungaria, la data de 2 noiembrie 1940. Martorul S.T. confirmă că intimata a fost refugiată împreună cu părinții, în perioada mai 1941 - martie 1945, din localitatea Beznea aflată sub administrarea Ungariei, în urma Dictatului de la Viena, în localitatea Roșia-Beiuș, pe motive etnice.

Din materialul probator menționat mai sus, rezultă că intimata s-a aflat în refugiu, din motive etnice, în perioada mai 1941 - 6 martie 1945, împreună cu părinții săi, tatăl plecând în refugiu în luna noiembrie 1940, iar mama intimatei și aceasta, s-au stabilit ulterior, în localitatea în care se refugiase acesta, pe teritoriul aflat la acea dată sub administrație românească. Ca atare, în temeiul art. 7 alin. ultim din O.G. nr. 105/1999 și art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 530/CA/2003 - P.I. din 24 noiembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2004.