ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 67/2003

R O M Â N I A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 948 din 19 decembrie 1997 a Tribunalului Constanța, secția comercială, s-a admis în parte acțiunea reclamantei și pârâta R.C.F. Constanța a fost obligată la plata sumei de 13.175.263 lei pretenții și la 345.066 lei cheltuieli de judecată; s-a respins acțiunea față de pârâții S.C. P. S.A. și P.T. S.A. Ploiești, ca nefondată. Pentru a hotărî astfel s-a reținut că violarea sigiliului R. s-a produs pe distanța dintre furnizor și beneficiar, iar culpa pentru lipsurile cantitative aparține cărăușului. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, prin decizia civilă nr. 747 din 13 decembrie 1998, a anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului.

Prin decizia nr. 807 din 13 februarie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, s-a admis recursul declarat de pârâtă, s-a casat decizia sus menționată și s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceiași instanță cu motivarea că pârâta cu adresa nr. 532 din 6 noiembrie 1998 a expediat Curții de Apel Constanța, Ordinul de Plată nr. 173 din 6 februarie 1998 reprezentând taxă de timbru în sumă de 502.758 lei. Rejudecând litigiul, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, prin decizia civilă nr. 559 din 31 mai 2001 a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 948 din 19 decembrie 1997 a Tribunalului Constanța pe care a schimbat-o în parte în sensul că a obligat pe pârâta S.C.

P.T. S.A. Ploiești la 13.175.263 lei daune și la 1.345.066 lei cheltuieli de judecată către reclamantă; s-a respins acțiunea față de pârâta R.C.F. Constanța, ca nefondată. S-a reținut în considerentele deciziei că din cele 3 procese verbale întocmite cu ocazia verificării cazanului cu terminația ...5389 rezultă că acesta nu prezintă urme de violare sau scurgeri din conținut, sigiliile aplicate fiind intacte. În raport de aceste constatări lipsa sigiliului aplicat de R. nu este de natură să atragă răspunderea cărăușului. Împotriva acestei decizii pârâta S.N.P. P. S.A., sucursala P.T. Ploiești, a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. susținând că este nelegală și netemeinică.

A arătat recurenta că instanța de apel a interpretat în mod greșit probele administrate în cauză, fără a avea în vedere că livrarea produselor s-a efectuat în sistem tranzit achitat, modalitate de livrare în care operațiunile de primire a vagoanelor de cărăuș, verificarea acestora și admiterea la încărcare numai a celor corespunzătoare și încărcarea vagoanelor, determinarea cantitativă și calitativă, sigilarea și predarea mijlocului de transport către cărăuș în stația de expediție sunt în sarcina și efectuate exclusiv de rafinăria furnizoare, în speță S.C. P. S.A. Întrucât instanța de apel a stabilit că lipsa nu putea să provină de pe timpul transportului, ci de la încărcare, culpa aparține furnizorului – expeditor, respectiv S.C.

P. S.A. potrivit dispozițiilor art. 58.2 și art. 61.1 din Regulamentul de transport C.F.R./1997. Că mențiunea „Francat” aplicată pe scrisoarea de trăsură face dovada achitării transportului din Stația C.F. de expediție la beneficiar. Criticile formulate nu sunt întemeiate. La data de 12 mai 1997 reclamanta S.C. P.I. S.A. a primit de la S.C. P. S.A. prin intermediul S.C. P. S.A. un vagon cisternă cu benzină premium, însoțit de Nota de Greutate 2958 din 12 mai 1997. Cu ocazia recepționării mărfii s-a constatat lipsa a 4.250 kg benzină potrivit procesului verbal de constatare nr. 440 din 15 mai 1997. În mod corect instanța de apel a reținut că din cuprinsul celor 3 procese verbale întocmite cu ocazia verificării cazanului 315378895389 a rezultat că acesta nu prezintă urme de violare, deformare sau scurgeri din conținut.

În ceea ce privește sigiliile s-a menționat că cel de la domă aplicat de P.M. este intact, dar lipsește cel aplicat de R. Potrivit dispozițiilor art. 83.1 din Regulamentul de Transport C.F.R. ”calea ferată este răspunzătoare pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parțială și din avarierea mărfii survenită din momentul primirii la transport și până la eliberare”. Art. 82.5 din același Regulament prevede că pentru expedițiile în vagoane complete, precum și cele în containere, boxpaleți și alte unități de încărcătură sigilate, calea ferată nu răspunde pentru lipsurile cantitative, până la proba contrară, dacă mijlocul de transport închis a ajuns la destinație fără urme de violare, sustragere, scurgere, avariere și cu sigiliile intacte.

În speță, față de mențiunile din cele 3 procese verbale de constatare rezultă că transportul nu a prezentat urme de violare sau scurgeri, iar sigiliul aplicat la domă de P.M. era intact. Împrejurarea că la domă s-a constatat lipsa sigiliului aplicat de R., nu poate angaja răspunderea cărăușului cât timp cazanul nu a prezentat scurgeri din conținut sau urme de violare așa cum în mod corect a reținut instanța de apel. Pe de altă parte, din scrisoarea de trăsură nr. 621857, rezultă că recurenta – pârâtă P. S.A. Ploiești a predat spre transport cazanul și a făcut mențiunile privind cantitatea de benzină expediată.

Susținerea recurentei că livrarea s-a efectuat în sistem „tranzit achitat”, modalitate de livrare în care toate operațiunile de primire a vagoanelor de la cărăuș, verificarea și admiterea la încărcare numai a vagoanelor corespunzătoare, determinarea cantitativ și calitativ, sigilarea și predarea mijlocului de transport către cărăuș în stația de expediție sunt în sarcina rafinăriei furnizoare, în speță S.C.P. S.A., va fi înlăturată cât timp aceasta nu a dovedit corelarea celor două contracte, care este obligatorie în cazul acestui sistem de livrare. Critica recurentei că intimata - reclamantă P. Ialomița, și intimata – pârâtă P.T. Ploiești, nu au calitate procesuală întrucât sunt subunități fără personalitate juridică ale aceleiași societăți S.N.P.

P. S.A. București înființată prin O.U.G. nr. 49/1997, nu este întemeiată întrucât la data promovării acțiunii acestea erau societății distincte de sine stătătoare așa cum de altfel a menționat și recurenta în cererea sa. Față de toate aceste considerente în mod corect instanța de apel a respins acțiunea reclamantei față de cărăuș – R.C.F. Constanța. Așa fiind, urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de pârâta S.N.P. P. S.A., sucursala P.T. Ploiești, împotriva deciziei nr. 559 din 31 mai 2001 a Curții de Apel Constanța, secția comercială ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2003.