ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2475/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 408 din 18 decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, a fost condamnat inculpatul D.F.L. la pedeapsa de: - 9 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. d) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și a pedepsei complimentare a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de trei ani.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., a fost contopit restul de pedeapsă de 1006 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 11/1998 a Tribunalului Hunedoara, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare cu pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de trei ani. A fost privat inculpatul de exercițiul drepturilor civile prevăzut de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 25/1998 din 18 februarie 1999, emis de Tribunalul Hunedoara și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei sentințe.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive începând cu data de 13 februarie 2002, până la 18 decembrie 2002. Cererea de acordare de daune morale formulată de către partea civilă I.D. a fost respinsă. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, în data de 29 iulie 2001, în jurul orelor 21,00, în timp ce partea vătămată I.D. dormea, inculpatul s-a apropiat de patul acesteia și cu ajutorul unei lame a acționat asupra gâtului părții vătămate, atât partea vătămată, cât și inculpatul aflându-se într-o carceră din cadrul Penitenciarului Deva.

Imediat după comiterea faptei ceilalți deținuți au alertat personalul de pază, iar partea vătămată a fost dusă la cabinetul medical din cadrul Penitenciarului, fiindu-i acordate îngrijiri medicale, trecându-se la suturarea plăgii. Din certificatul medico-legal rezultă că plaga era situată pe partea laterală stânga, având lungimea de 7 cm, iar leziunea s-ar fi putut produce cu un corp tăietor, necesitând îngrijiri medicale de 9-10 zile, deoarece sub zona afectată se afla artera carotidă și vena jugulară a căror lezare ar fi putut pune în pericol viața persoanei vătămate, iar prin modul cum a acționat inculpatul și s-a exprimat că va ucide pe partea vătămată, rezultând intenția. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat, în infracțiunea de vătămare corporală gravă și reducerea pedepsei aplicate corespunzătoare acestei infracțiuni.

Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia penală nr. 60 din 20 februarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. A motivat instanța de apel că probele administrate în cauză dovedesc că inculpatul a acționat asupra victimei cu intenția de a ucide, vizând organe vitale, respectiv artera carotidă și vena jugulară, punând în pericol viața victimei. Instanța a reținut în mod temeinic starea de fapt și vinovăția inculpatului pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat și a făcut o corectă individualizare a pedepsei în raport de pericolul social al faptei și persoana inculpatului. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, reiterând motivul de apel cu privire la schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă și reținerea stării de provocare.

Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Intenția inculpatului de a ucide rezultă din instrumentul vulnerant folosit, o lamă, de locul asupra căruia a acționat, respectiv artera carotidă și vena jugulară și intensitatea loviturii, provocându-i victimei o plagă tăiată de 7 cm profundă. Fiind dovedită intenția de a ucide, timpul necesar pentru vindecarea leziunilor nu mai are relevanța în reținerea încadrării juridice. În raport de cele reținute, primul motiv de recurs prin care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice, nu este întemeiat. În mod just instanțele nu au reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării. Motivarea inculpatului că a fost înjurat de victimă, nu a fost de natură să îi cauzeze o puternică stare de tulburare sub imperiul căreia să comită fapta.

În conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat. Se va deduce din pedeapsă arestarea preventivă de la 13 februarie 2002, la zi. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.F.L. împotriva deciziei penale nr. 60/ A din 20 februarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia. Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 13 februarie 2002, la 27 mai 2003. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.100.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2003.