ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2475/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 408 din 18

decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, a fost condamnat inculpatul

D.F.L. la pedeapsa de:

- 9 ani închisoare, pentru tentativă

la infracțiunea de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen.,

raportat la art. 174 și art. 175 lit. d) C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice din tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat

la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și a pedepsei

complimentare a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o perioadă de trei ani.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., a

fost contopit restul de pedeapsă de 1006 zile rămas neexecutat din pedeapsa de

7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 11/1998 a Tribunalului

Hunedoara, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză urmând ca în final inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare cu pedeapsa complimentară

a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de trei ani.

A fost privat inculpatul de

exercițiul drepturilor civile prevăzut de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71

C. pen.

A fost anulat mandatul de executare

a pedepsei închisorii nr. 25/1998 din 18 februarie 1999, emis de Tribunalul

Hunedoara și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei

sentințe.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului, și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive începând cu data de 13

februarie 2002, până la 18 decembrie 2002.

Cererea de acordare de daune morale

formulată de către partea civilă I.D. a fost respinsă.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a pronunța această sentință

prima instanță a reținut că, în data de 29 iulie 2001, în jurul orelor 21,00,

în timp ce partea vătămată I.D. dormea, inculpatul s-a apropiat de patul

acesteia și cu ajutorul unei lame a acționat asupra gâtului părții vătămate,

atât partea vătămată, cât și inculpatul aflându-se într-o carceră din cadrul

Penitenciarului Deva.

Imediat după comiterea faptei

ceilalți deținuți au alertat personalul de pază, iar partea vătămată a fost

dusă la cabinetul medical din cadrul Penitenciarului, fiindu-i acordate îngrijiri

medicale, trecându-se la suturarea plăgii.

Din certificatul medico-legal

rezultă că plaga era situată pe partea laterală stânga, având lungimea de 7 cm,

iar leziunea s-ar fi putut produce cu un corp tăietor, necesitând îngrijiri

medicale de 9-10 zile, deoarece sub zona afectată se afla artera carotidă și

vena jugulară a căror lezare ar fi putut pune în pericol viața persoanei

vătămate, iar prin modul cum a acționat inculpatul și s-a exprimat că va ucide

pe partea vătămată, rezultând intenția.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul solicitând schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de tentativă la omor calificat, în infracțiunea de vătămare

corporală gravă și reducerea pedepsei aplicate corespunzătoare acestei

infracțiuni.

Curtea de Apel Alba Iulia prin

decizia penală nr. 60 din 20 februarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat.

A motivat instanța de apel că

probele administrate în cauză dovedesc că inculpatul a acționat asupra victimei

cu intenția de a ucide, vizând organe vitale, respectiv artera carotidă și vena

jugulară, punând în pericol viața victimei.

Instanța a reținut în mod temeinic

starea de fapt și vinovăția inculpatului pentru săvârșirea tentativei la

infracțiunea de omor calificat și a făcut o corectă individualizare a pedepsei

în raport de pericolul social al faptei și persoana inculpatului.

Împotriva acestei decizii penale a

declarat recurs inculpatul, reiterând motivul de apel cu privire la schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă și reținerea

stării de provocare.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Intenția inculpatului de a ucide

rezultă din instrumentul vulnerant folosit, o lamă, de locul asupra căruia a

acționat, respectiv artera carotidă și vena jugulară și intensitatea loviturii,

provocându-i victimei o plagă tăiată de 7 cm profundă.

Fiind dovedită intenția de a ucide,

timpul necesar pentru vindecarea leziunilor nu mai are relevanța în reținerea

încadrării juridice.

În raport de cele reținute, primul

motiv de recurs prin care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice, nu este

întemeiat.

În mod just instanțele nu au reținut

în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării.

Motivarea inculpatului că a fost

înjurat de victimă, nu a fost de natură să îi cauzeze o puternică stare de

tulburare sub imperiul căreia să comită fapta.

În conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat

de inculpat.

Se va deduce din pedeapsă arestarea

preventivă de la 13 februarie 2002, la zi.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.F.L. împotriva deciziei penale nr. 60/ A din 20

februarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsă perioada

executată în arest preventiv de la 13 februarie 2002, la 27 mai 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.100.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 mai 2003.