ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3363/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 332 din 9 martie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-au constatat reconstituite dosarele nr. 2897/2000 a Tribunalului București, secția a II-a, și nr. 2593/2003 a Tribunalului București, secția I penală. S-a reținut că prin încheierea din camera de consiliu din 1 octombrie 2003 s-a dispus în baza art. 509 și urm. C. pen., reconstituirea dosarelor, constatându-se dispariția acestora din arhiva secției I penală. În dosarul nr. 2897/2000 al Tribunalului București, secția a II-a, s-a pronunțat sentința penală nr. 98 din 15 ianuarie 2001 prin care inculpatul B.I. a fost condamnat la o pedeapsă de 9 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen.

Prin decizia penală nr. 191 din 19 martie 2001, Curtea de Apel București a redus pedeapsa la 7 ani și 6 luni închisoare, hotărârea rămânând definitivă prin decizia penală nr. 3260 din 21 iunie 2001 a Curții Supreme de Justiție. Dosarul menționat a fost atașat la dosarul nr. 2593/2002 al Tribunalului București, secția I penală, având ca obiect cererea de revizuire formulată de condamnatul B.I. împotriva hotărârii de condamnare. Cererea a fost respinsă prin sentința penală nr. 598 din 25 iunie 2002, definitivă prin neapelare. În vederea reconstituirii dosarelor la solicitarea instanței Parchetul de pe lângă Tribunalul București a înaintat copia dosarului de urmărire penală nr. 1435/P/2000. De asemenea, instanța a reaudiat partea vătămată, inculpatul și martorul din acte și a atașat în copie hotărârile judecătorești pronunțate în cele două cauze.

Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 284/ A din 15 aprilie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, reținând că prima instanță a procedat la o corectă aplicare a dispozițiilor art. 510 și urm. C. proc. pen. Inculpatul a declarat recurs susținând că nu a solicitat reconstituirea dosarului și liberarea condiționată, deoarece este bolnav. Recursul nu este fondat. Din actele dosarului rezultă că reconstituirea dosarelor s-a dispus în conformitate cu art. 509 C. proc. pen., pe baza referatului arhivei și procesul-verbal din 30 septembrie 2003, prin care se constată lipsa dosarelor. Drept urmare este lipsit de relevanță faptul că inculpatul nu a solicitat reconstituirea dosarului.

Examinând cauza și din oficiu Curtea constată că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în considerare conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. În consecință, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 284 din 15 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurent să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2004.