ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3363/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 332 din 9

martie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-au

constatat reconstituite dosarele nr. 2897/2000 a Tribunalului București, secția

a II-a, și nr. 2593/2003 a Tribunalului București, secția I penală.

S-a reținut că prin încheierea din

camera de consiliu din 1 octombrie 2003 s-a dispus în baza art. 509 și urm. C.

pen., reconstituirea dosarelor, constatându-se dispariția acestora din arhiva

secției I penală.

În dosarul nr. 2897/2000 al

Tribunalului București, secția a II-a, s-a pronunțat sentința penală nr. 98 din

15 ianuarie 2001 prin care inculpatul B.I. a fost condamnat la o pedeapsă de 9

ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174

– art. 175 lit. c) C. pen.

Prin decizia penală nr. 191 din 19

martie 2001, Curtea de Apel București a redus pedeapsa la 7 ani și 6 luni

închisoare, hotărârea rămânând definitivă prin decizia penală nr. 3260 din 21

iunie 2001 a Curții Supreme de Justiție.

Dosarul menționat a fost atașat la

dosarul nr. 2593/2002 al Tribunalului București, secția I penală, având ca

obiect cererea de revizuire formulată de condamnatul B.I. împotriva hotărârii

de condamnare. Cererea a fost respinsă prin sentința penală nr. 598 din 25

iunie 2002, definitivă prin neapelare.

În vederea reconstituirii dosarelor

la solicitarea instanței Parchetul de pe lângă Tribunalul București a înaintat

copia dosarului de urmărire penală nr. 1435/P/2000.

De asemenea, instanța a reaudiat

partea vătămată, inculpatul și martorul din acte și a atașat în copie hotărârile

judecătorești pronunțate în cele două cauze.

Curtea de Apel București, prin

decizia penală nr. 284/ A din 15 aprilie 2004, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat, reținând că prima instanță a procedat la o corectă

aplicare a dispozițiilor art. 510 și urm. C. proc. pen.

Inculpatul a declarat recurs

susținând că nu a solicitat reconstituirea dosarului și liberarea condiționată,

deoarece este bolnav.

Recursul nu este fondat.

Din actele dosarului rezultă că

reconstituirea dosarelor s-a dispus în conformitate cu art. 509 C. proc. pen.,

pe baza referatului arhivei și procesul-verbal din 30 septembrie 2003, prin

care se constată lipsa dosarelor.

Drept urmare este lipsit de

relevanță faptul că inculpatul nu a solicitat reconstituirea dosarului.

Examinând cauza și din oficiu Curtea

constată că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în

considerare conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

În consecință, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 284 din 15 aprilie

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 iunie 2004.