ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3942/2004

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 97 din 6 aprilie 2004, pronunțată în dosarul nr. 883/2004,Tribunalul Teleorman, secția penală, a condamnat pe inculpatul M.I.I. la 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 67 C. pen., s-a dispus degradarea militară a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestului preventiv începând de la data de 23 februarie 2004 la zi, menținându-se starea de arest.

S-a luat act că partea vătămată B.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Tribunalul a reținut, în esență, că în ziua de 22 februarie 2004, inculpatul a lovit de mai multe ori cu un cuțit pe concubina sa B.D.V., cauzându-i leziuni ce au determinat decesul acesteia.

Prin decizia penală nr. 174/ A din 11 mai 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.I.I.

Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, solicitând, în principal, achitarea sa, întrucât s-a aflat în stare de legitimă apărare. În subsidiar, a cerut admiterea recursului, casarea hotărârilor și reducerea pedepsei, invocând cazul prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen.).

Înalta Curte constată, în raport cu probele administrate în cauză, că recursul declarat de inculpat este nefondat, sub ambele aspecte, pentru următoarele argumente:

Sub aspectul reținerii stării de legitimă apărare prevăzută de art. 44 C. pen., Înalta Curte observă că în nici o declarație dată de inculpat, precum și în apărările făcute în instanțele de fond și de apel, nu s-a invocat această cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei. Dimpotrivă, inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă.

Pe de altă parte, din declarațiile martorilor audiați a rezultat că inculpatul s-a manifestat violent și anterior săvârșirii faptei, având viciul beției.

Prin urmare, acest motiv de recurs care nu a fost susținut și, evident, nici dovedit, de inculpat nu poate fi avut în vedere de Înalta Curte. Cazul a fost invocat doar de apărarea inculpatului, în recurs, fără a exista probe în acest sens.

Referitor la cazul de recurs prevăzut de art. 385

9

pct. C. proc. pen. (aplicarea unor pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.), Înalta Curte constată, de asemenea netemeinicia recursului pentru argumentele ce urmează:

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Ambele instanțe (de fond și de apel) au avut în vedere toate aceste criterii generale de individualizare, respectiv gradul avansat de pericol social al faptei săvârșite de inculpatul recurent (suprimarea intenționată a vieții unei persoane), persoana acestuia, infractor fără antecedente penale, și au aplicat acestuia o pedeapsă corespunzătoare.

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, reținând că nu sunt aplicabile prevederile art. 44 C. pen. și că au fost respectate prevederile art. 72 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 23 februarie 2004 la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I.I. împotriva deciziei penale nr. 357/ A din 17 mai 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 23 februarie 2004 la 13 iulie 2004.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 iulie 2004.