ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5573/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 391/ S din

26 noiembrie 2002, Tribunalul Brașov, a respins contestația la executare

formulată de condamnatul

P.F.A.,

împotriva sentinței penale nr. 63 din 8 martie 1999 a Tribunalului Bihor, prin

care a fost condamnat la 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4) și (5), cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen. S-a reținut că, în calitate de reprezentant al firmei SC P.B.C. SRL

Brașov, inculpatul s-a prezentat la sediul SC U. SRL Osorhei, de unde a ridicat

carcase de porc refrigerat, în valoare de 99.234.000 lei, pentru care a emis un

C.E.C., care a fost refuzat la plată de bănci, pentru lipsă de disponibil în

cont. Ulterior, inculpatul a vândut carnea, dar nu a plătit-o furnizorului.

Împotriva sus-menționatei sentințe,

condamnatul P.F.A. a formulat contestație la executare, pe care a depus-o la

Tribunalul Brașov, în a cărui rază teritorială se află locul de deținere,

invocând aplicarea dispozițiilor art. 15 C. pen., întrucât ca urmare a

modificării dispozițiilor art. 146 C. pen., privind înțelesul noțiunii de

„consecințe deosebit de grave”, numai în cazul unui prejudiciu mai mare de 2

miliarde lei, fapta sa nu mai poate fi considerată că a avut consecințe

deosebit de grave, solicitând reducerea pedepsei aplicate.

Prin sentința penală nr. 391/ S din

26 noiembrie 2002, Tribunalul Brașov a respins contestația la executare,

motivând că în contestația la executare nu s-a invocat nici unul din cazurile

prevăzute de art. 461 lit. d) C. proc. pen. și că în cauză nu sunt incidente

nici dispozițiile art. 14 și art. 15 C. pen., întrucât vizează o situație

diferită de cea în care se află contestatorul.

Apelul declarat de contestator a

fost respins, prin decizia penală nr. 44 din 26 februarie 2003 a Curții de Apel

Brașov, motivându-se că sentința apelată este în afara oricărei critici.

Contestatorul a declarat recurs,

solicitând reducerea pedepsei, prin aplicarea art. 14 și art. 15 C. pen.

Recursul este întemeiat în sensul și

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din contestația formulată de

condamnat, se constată că acesta invocă expres dispozițiile art. 15 C. pen.,

referitoare la aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul

pedepselor definitive.

Potrivit acestui text de lege, când

după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și până la executarea

definitivă a pedepsei închisorii a intervenit o lege, care prevede o pedeapsă

mai ușoară, iar sancțiunea aplicată este mai mică decât maximul special

prevăzut de legea nouă, ținându-se seama de infracțiunea săvârșită, de persoana

condamnatului, de conduita acestuia după pronunțarea hotărârii sau, în timpul

executării pedepsei și de timpul cât a executat din pedeapsă, se poate dispune

fie menținerea, fie reducerea pedepsei.

Invocarea dispozițiilor art. 15 C.

pen., constituie motiv de contestație prevăzut de art. 461 lit. d) C. pen.,

întrucât este o cauză de micșorare a pedepsei.

Instanțele de judecată considerând

greșit că nu sunt incidente dispozițiile art. 15 C. pen. și că modificarea

dispozițiilor art. 146 C. pen., prin Ordonanța nr. 207/2000, nu se încadrează

în dispozițiile art. 461 C. proc. pen., nu a mai examinat și soluționat pe fond

contestația la executare, hotărârile pronunțate fiind deci contrare legii.

În consecință, urmează a se admite

recursul declarat de contestatorul condamnat, a se casa ambele hotărâri

pronunțate în cauză și trimite cauza la Tribunalul Brașov, pentru rejudecarea

contestației la executare.

Onorariul de avocat din oficiu, în

sumă de 400.000 lei, pentru apărarea recurentului, urmează a se plăti din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

condamnatul P.F.A., împotriva deciziei penale nr. 44 din 26 februarie 2003 a

Curții de Apel Brașov.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 391 din 26 noiembrie 2002 a Tribunalului Brașov și trimite cauza

spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul Brașov.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 noiembrie 2003.