ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2983/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1313 din 19

decembrie 2003, Tribunalul București l-a condamnat pe inculpatul I.A., în baza

art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen., la 5 ani închisoare, cu aplicarea art.

64 și art. 71 C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (3), (4)

și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., același inculpat a fost

condamnat la 13 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.

Au fost interzise inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., ca pedeapsă

complementară, pe o durată de 5 ani.

Conform art. 33 lit. a) C. pen.,

art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 13 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)

și c) C. pen.

Inculpatul a fost obligat la plata

despăgubirilor civile în sumă de 667.009.600 lei către S.C. H. S.R.L. Bacău,

reactualizată în raport de indicele de inflație la data executării, în sumă de

3.561.381.972 lei către S.C. N. S.R.L. și la cheltuieli judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt, că în

cursul lunii martie 1999, numitul H.M., asociat unic al S.C. H. S.R.L. Bacău, a

încheiat un contract de compensare cu S.C. C. S.A. Timișoara în baza căruia

urma să primească diferite cantități de carne și produse din carne, cu condiția

achitării în prealabil a asigurării riscului de neplată, în sumă de 20.000

dolari S.U.A. Această sumă a fost achitată de o cunoștință a numitului H.M.,

respectiv martorul Z.N., care urma să o recupereze din vânzarea mărfii, în care

scop l-a delegat pe martorul Stănescu Marin să-și ridice produsele, în numele

S.C. H. S.R.L.

Pentru găsirea de cumpărători, H.M.

a contactat mai mulți cunoscuți, reușind încheierea contractului nr. 129 din 18

martie 1999 între S.C. H. S.R.L. și S.C. N. S.R.L. reprezentată de P.M.,

potrivit căruia prima societate urma să vândă celeilalte carne și produse din

carne în valoare de 12 miliarde lei.

Conform acestui contract S.C. N.

devenea singurul cumpărător al produselor ce urmau să fie livrate de S.C. H.

S.R.L., însă, în realitate, această societate era un intermediar care, pentru

vânzare, urma să apeleze la alți intermediari, printre care se aflau L.A.,

B.D.F. și P.V., acesta din urmă reușind să găsească drept client pe inculpatul

I.A., administrator al S.C. P. S.R.L.

Conform înțelegerii, martorul P.V.

urma să primească un comision de 1% din valoarea produselor cumpărate și,

pentru a se face credibil, inculpatul a pretins că este proprietarul unei

fabrici de mezeluri. În realitate inculpatul I.A. închiriase un spațiu

frigorific de depozitare în comuna Domnești, județul Ilfov și aici l-a condus

pe martorul P.V.

Cercetările efectuate au dus la

concluzia că intermediarii L.A. și B.D.F. și-au declinat date false de

identificare, fiind în legătură și înțelegere în scop de fraudă cu inculpatul

I.A.

Conform înțelegerilor consemnate

prin contract, S.C. H. S.R.L. a livrat S.C. N., în perioada 20 - 26 martie

1999, diferite cantități de carne și aceasta, la rândul ei, a livrat-o S.C. P.

S.R.L., administrată de inculpatul I.A., în valoare de 4.314.396.053 lei.

Inculpatul l-a determinat pe

administratorul S.C. H. S.R.L., H.M., să-i livreze și direct marfă, în valoare

de 785.777.000 lei.

Pentru toate aceste produse

inculpatul urma să achite 15% din valoare în numerar iar diferența prin file

C.E.C.

De urmare, pentru marfa ce i-a fost

livrată de către S.C. H. S.R.L. a achitat în numerar suma de 117.866.100 lei,

iar pentru diferența, în sumă de 667.009.600 lei a emis file C.E.C.

De asemenea, inculpatul a emis 5

file C.E.C. pentru plata mărfii primită de la S.C. N., în valoare totală de

3.701.891.969 lei, cu precizarea că prejudiciul cauzat acestei societăți este

de 4.314.396.053 lei.

Filele C.E.C., emise în numele

M.R.B. pe seama contului S.C. P. S.R.L., nu au putut fi onorate din lipsă

disponibil și, mai mult decât atât, trăgătorul se afla în interdicție bancară.

După primirea mărfii, inculpatul a reușit valorificarea acesteia, fiind

identificate unele societăți cumpărătoare, după care a dispărut, nemaiputând fi

găsit de către partenerii de afaceri și nici de organul de urmărire penală.

Împotriva acestei hotărâri partea civilă S.C. H.

S.R.L. Bacău a declarat apel, criticând-o pentru greșita reținere a

prejudiciului cauzat, care în realitate este în sumă de 13.292.637.358 lei,

atât cât s-a constituit parte civilă și care reprezintă, pe de o parte,

contravaloarea mărfii livrată atât de S.C. N. S.R.L., cât și direct de către

S.C. H. S.R.L., întrucât prima societate a andorsat filele C.E.C. către S.C. H.

S.R.L. iar, pe de altă parte penalitățile.

Prin decizia penală nr. 234 din 30

martie 2004, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul părții

civile, constatând că în cauză au fost săvârșite două infracțiuni de

înșelăciune, cu părți civile diferite.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către partea civilă S.C. H. S.R.L. Bacău, nemotivat în

scris și nesusținut oral.

În aceste condiții, recursul va fi

examinat în limitele prevăzute de art. 385

10

alin. (2

1

)

C. proc. pen.

Curtea constată că recursul nu este

fondat.

Atât în soluționarea laturii penale

a cauzei, cât și în soluționarea laturii civile instanțele care s-au pronunțat

au avut în vedere mijloacele de probă legal administrate, din care rezultă fără

echivoc săvârșirea de către inculpatul I.A. a două infracțiuni de înșelăciune,

în raporturile contractuale cu S.C. H. S.R.L. Bacău, pe de o parte, și cu S.C.

N. S.R.L., pe de altă parte.

Facturile aflate la dosar atestă

raporturi comerciale în cadrul cărora S.C. H. S.R.L. livrează S.C. N. S.R.L.

carne și produse din carne și aceleași cantități sunt apoi livrate de această

din urmă societate, către S.C. P. S.R.L., administrată de inculpatul I.A.

Numai într-un singur caz, conform

facturii nr. 2185751 din 19 martie 1999, S.C. H. S.R.L. a livrat S.C. P. S.R.L.

produse din carne, în valoare de 785.776.000 lei.

Având în vedere aceste date, corect

a fost obligat inculpatul I.A. la plata despăgubirilor în limita sumei care a

format obiectul filei C.E.C. seria A 009 nr. 00001476, fără acoperire,

respectiv de 667.909.600 lei, către S.C. H. S.R.L. Bacău, reactualizată în raport

de indicele de inflație la data executării.

Andosarea, de către S.C. N. S.R.L.,

pentru S.C. H. S.R.L., a filelor C.E.C. emise de inculpat, nu are efect asupra

identității părților civile, prejudiciate prin infracțiunile săvârșite.

Față de cele ce preced, recursul

părții civile S.C. H. S.R.L. Bacău va fi respins ca nefondat, cu obligarea

acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de partea civilă S.C. H. S.R.L. Bacău împotriva deciziei penale nr.

234/ A din 30 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

privind pe inculpatul I.A.

Obligă pe recurenta parte civilă la

plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

iunie 2004.