ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1395/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1313

din 11 decembrie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe

inculpatul I.A. la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune,

prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice din infracțiunile prevăzute de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934,

art. 215 alin. (2), (3) și (4) și art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și la 13 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., urmând ca potrivit art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 13 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen.

A fost admisă în parte

acțiunea civilă a părții civile SC H. SRL, inculpatul fiind obligat către

această parte civilă la plata sumei de 667.809.600 lei, reactualizată la

indicele de inflație de la data executării.

Inculpatul a mai fost

obligat la plata sumei de 3.561.381.972 lei cu titlu de despăgubiri civile

către partea civilă SC N. SRL, cât și la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, că în cursul lunii martie 1999,în

calitate de administrator al SC P. SRL, inculpatul a achiziționat diferite

cantități de carne de la SC H. SRL în valoare de 667.009.600 lei și de la SC N.

SRL, în valoare de 3.561.391.972 lei, pentru care a emis mai multe file C.E.C.

deși nu avea disponibil în contul deschis la bancă.

Curtea de Apel București,

secția I penală, admițând apelul declarat de inculpatul I.A., prin decizia

penală nr. 883 din 22 noiembrie 2004, a desființat sentința instanței de fond

și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță.

Totodată, a dispus punerea

în libertate a inculpatului.

Împotriva menționatei

decizii, au declarat recurs atât inculpatul I.A., cât și partea civilă SC H.

SRL, solicitând casarea acesteia și menținerea sentinței pronunțată de instanța

de fond.

Recursurile declarate în

cauză sunt inadmisibile.

Potrivit art. 385

1

alin. (1) lit. e) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs, deciziile

pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunalele militare

teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de apel, cu excepția deciziilor

prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Cum, prin decizia penală nr.

883 din 22 noiembrie 2004, Curtea de Apel București admițând apelul declarat de

inculpatul I.A. a desființat sentința instanței de fond și a dispus trimitere

cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecare, recursurile declarate de inculpat

și partea civilă SC H. SRL, fiind inadmisibile, urmează a fi respinse, ca

atare, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibile, recursurile declarate de inculpatul I.A. și de partea civilă SC

H. SRL împotriva deciziei penale nr. 883 din 22 noiembrie 2004 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta partea

civilă să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 24 februarie 2005.