ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1682/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 858 din 23

septembrie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost

condamnat inculpatul M.C.S. în baza art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1)

lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen., la 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71

și art. 64 din același cod.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus arestarea preventivă de la 27 noiembrie 2000, la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumei de 1.123.848 lei despăgubiri civile către partea civilă S.N.P. P.,

sucursala Petrotrans Ploiești.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut în fapt că, la 27 noiembrie 2000, în jurul orei 9, în timp ce jandarmi

din cadrul U.M. 0773 București patrulau în pădurea din apropierea comunei

Periș, județul Ilfov, în zona cunoscută ca Valea 2 și 3, au observat la circa 150

m trei persoane care traversau în fugă drumul ce despărțea pădurea de zona

tranzitată de conducta de benzină C. 3, aparținând SC P. SA.

În acel loc jandarmii au găsit patru

mașini: două Dacia Papuc în care se aflau butoaie din tablă și bidoane din material

plastic, un autoturism Dacia Nova de culoare grena și o mașină Dacia Berlină de

culoare verde, fără numere de înmatriculare. Încercarea de mobilizare a celor

trei nu a reușit și nici oprirea autoturismelor. După somația verbală și

executarea focului de avertisment în plan vertical, s-au tras trei focuri de

armă, cu cartușe, bile de cauciuc de 12 mm, înspre mașini, în zona roților, dar

autovehiculele au dispărut în direcția comunei Ciocănari, județul Dâmbovița.

La locul arătat jandarmii au găsit o

instalație artizanală care înțepa conducta având la un capăt un furtun din

material plastic în lungime de 20 - 25 m din care se scurgea benzină. A mai

fost găsită la distanța de 100 - 150 m o altă instalație artizanală montată în

conducta de benzină din care țâșneau jeturi de 4 - 5 m înălțime. De asemenea,

la 170 m a fost depistată o instalație artizanală, la o adâncime de 50 cm

compusă din țeavă galvanizată de 60 cm și diametrul de 1/2 țoli prevăzută în

partea inferioară cu un ștuț având diametrul de 7 mm, iar la partea superioară

o reducție cu robinet, având montat un furtun din material plastic de 25 m.

La capătul acestui furtun au fost

găsite 3 bidoane din plastic și un butoi din tablă de culoare verde, goale.

Pe o suprafață de 75 cm se afla o

pată de benzină.

Jandarmii au identificat la circa 1

km două autoturisme Dacia Papuc de culoare albă, fără numere de înmatriculare

prezentând mai multe avarii, încărcate cu 7 butoaie din tablă a câte 200 l

fiecare, goale, 4 m furtun din plastic, o bormașină manuală prevăzută cu

spiral, trei spirale de mărimi diferite, două instalații artizanale, 8 butoaie

de câte 200 l, în care se afla cantitatea de 550 l benzină, 6 canistre din

plastic goale și o lopată, precum și un telefon mobil Alcatel.

Proba ridicată din cantitatea de 550

l benzină, corespundea sortimentului de benzină „Premium cu plumb” ce se pompa

prin conducta magistrală Ploiești - București, în ziua de 27 noiembrie 2002.

În urma cercetărilor, în dimineața

zilei de 27 noiembrie 2001, a fost identificat ca unul din autorii furtului de

benzină inculpatul M.C.S. zis „S.G.”, proprietarul unui autoturism Dacia Nova

grena. Mașina, era parcată în curtea numitei S.A. din comuna Niculești –

Dâmbovița, iar inculpatul repara radiatorul autoturismului.

Cu acest prilej organele de urmărire

penală au constatat că autovehiculul prezenta urme de lovire recente la capota

din față, urme de ștergere a vopselei pe părțile laterale și trei înfundături

ale caroseriei în partea din spate, iar capota era stropită de noroi.

Inculpatul a fost recunoscut din

grup de către jandarmi, ca fiind unul din cei trei indivizi surprinși în

dimineața aceleiași zile furând benzină din conducta Ploiești - București.

Partea vătămată s-a constituit parte

civilă cu suma de 1.123.848 lei, contravaloarea analizelor chimico-fizice ale

probei din benzină furată, prejudiciul de 9.197.500 lei, contravaloarea celor

550 litri benzină fiind acoperit prin restituire.

Apărările formulate de inculpat în

sensul că la momentul săvârșirii furtului s-ar fi aflat la domiciliul numitei

S.A., concubina sa și că autovehiculul ar fi fost lovit cu pumnii de această

martoră, au fost înlăturate de instanță, care a reținut, în baza declarațiilor

celor trei jandarmi prezenți la locul infracțiunii, că inculpatul este autorul

furtului de benzină, alături de alte două persoane față de care s-a disjuns

urmărirea penală.

S-a mai stabilit că autoturismele

abandonate la locul sustragerii benzinei, fuseseră furate anterior din

patrimoniul a două societăți comerciale.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare a

infracțiunii întocmit de organele de urmărire penală, a proceselor-verbale de

recunoaștere din grup a inculpatului, a procesului-verbal de restituire a

produselor petroliere sustrase și a declarațiilor martorilor D.A., E.C., P.M.,

M.Șt., M.I. și S.A.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 711 din 31 octombrie 2002, a respins

apelul declarat de inculpat împotriva sentinței primei instanțe, considerând nefondate

criticile formulate, în sensul că, nu este vinovat de săvârșirea furtului

pentru care a fost condamnat și în subsidiar, că pedeapsa aplicată este prea

severă.

Astfel, s-a apreciat că s-au

administrat dovezi temeinice de vinovăție și că nu există motive de reducere a

pedepsei aplicate.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpatul, care invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., a susținut în principal că nu este

vinovat de săvârșirea furtului și în subsidiar că pedeapsa este prea severă.

S-a solicitat admiterea recursului,

casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei.

Recursul declarat este neîntemeiat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că instanțele au reținut în mod corect situația de fapt

și vinovăția inculpatului în săvârșirea în ziua de 27 noiembrie 2000, împreună

cu alte persoane, a infracțiunii de furt calificat de produse petroliere din

conducte, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin.

(3) lit. a) C. pen.

Probele administrate au confirmat că

inculpatul și persoanele arătate au perforat în mai multe locuri conducta de

benzină aparținând SC P. SA în apropierea pădurii Periș, sustrăgând prin

folosirea instalațiilor artizanale cantitatea de 550 litri benzină „Premium” cu

plumb și că imediat după săvârșirea faptei a fost prins.

A mai rezultat din probe că

deplasarea la conducte s-a făcut de către respectivele persoane cu mașini

furate cărora li s-au înlăturat numerele de înmatriculare și că inculpatul s-a

folosit de autoturismul Dacia Nova grena, el fiind ulterior identificat de

jandarmii sosiți la locul infracțiunii și audiați ca martori, respectiv de

D.A., E.C. și P.M.

Pentru oprirea autovehiculelor s-au

folosit arme din care s-au tras gloanțe din cauciuc, care la impactul cu

caroseria au produs deformări, inclusiv mașinii inculpatului.

Deoarece, materialul probator al

cauzei a confirmat vinovăția recurentului inculpat în săvârșirea infracțiunii

de furt calificat de produse petroliere din conducte, iar soluția de condamnare

este conformă cu probele de vinovăție administrate, nu subzistă eroarea gravă

de fapt invocată în recurs.

Referitor la pedeapsa de 5 ani

închisoare aplicată inculpatului se constată că aceasta a fost individualizată,

conform art. 72 C. pen., înspre minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere

pericolul social al faptei, împrejurările săvârșirii ei, întinderea

prejudiciului cauzat și lipsa de antecedente penale a inculpatului.

Se mai constată că această pedeapsă

este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului.

Fiind respectate cerințele acestor

texte legale nu există motive de reducere a pedepsei așa cum s-a solicitat de

către inculpatul recurent.

Întrucât motivele de casare invocate

sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată

existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a

respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la

cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce arestarea preventivă de

la 27 noiembrie 2001, la 2 aprilie 2003 și se va stabili ca onorariul pentru

apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.C.S. împotriva deciziei penale nr. 711/ A din 31

octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsă, perioada

arestării preventive a inculpatului de la 27 noiembrie 2001, la 2 aprilie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

aprilie 2003.