ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2843/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 61 din 14

ianuarie 2004, Tribunalul București a condamnat pe inculpatul C.M. la 5 ani

închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. c) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 2056 din 16 noiembrie 2001 pronunțată de Judecătoria

sector 3 București și s-a dispus executarea alături de pedeapsa în cauză, în

total, 6 ani închisoare.

S-a computat din pedeapsă durata

reținerii de 24 ore și s-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

Inculpatul a fost obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

În fapt s-a reținut că în ziua de 15

iunie 2003, inculpatul C.M. s-a apropiat în fugă de partea vătămată F.S.G. care

se deplasa pe str. Liviu Rebreanu din București și i-a smuls de la gât

telefonul mobil după care a părăsit locul faptei.

Ulterior inculpatul a vândut

telefonul mobil sustras unei persoane necunoscute cu suma de 1.000.000 lei.

În cursul procesului penal

inculpatul a recunoscut fapta astfel cum a fost descrisă.

Prin decizia penală nr. 124 din 23

februarie 2004, Curtea de Apel București a respins apelul inculpatului care a

cerut reindividualizarea pedepsei.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpatul care critică hotărârile pronunțate pentru modul de individualizare a

pedepsei pe care o consideră prea severă, motiv de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În cauză inculpatul a comis

infracțiunea de tâlhărie în formă calificată pentru care legea prevede pedeapsa

închisorii de la 5 la 20 de ani.

În cauză nu există nici o

împrejurare de natură să atenueze răspunderea penală a inculpatului astfel că

pedeapsa aplicată, situată la limita minimă prevăzută de lege nu poate fi legal

coborâtă sub această limită.

Așa fiind, văzând că în cauză nu

există nici un alt motiv de casare care invocat din oficiu ar putea crea

inculpatului o situație mai favorabilă Curtea, conform art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului, va constata că

acesta este arestat în altă cauză și-l va obliga la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 124/ A din 23

februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Constată că inculpatul este arestat

în altă cauză.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 mai 2004.