ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2843/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 61 din 14 ianuarie 2004, Tribunalul București a condamnat pe inculpatul C.M. la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2056 din 16 noiembrie 2001 pronunțată de Judecătoria sector 3 București și s-a dispus executarea alături de pedeapsa în cauză, în total, 6 ani închisoare. S-a computat din pedeapsă durata reținerii de 24 ore și s-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

În fapt s-a reținut că în ziua de 15 iunie 2003, inculpatul C.M. s-a apropiat în fugă de partea vătămată F.S.G. care se deplasa pe str. Liviu Rebreanu din București și i-a smuls de la gât telefonul mobil după care a părăsit locul faptei. Ulterior inculpatul a vândut telefonul mobil sustras unei persoane necunoscute cu suma de 1.000.000 lei. În cursul procesului penal inculpatul a recunoscut fapta astfel cum a fost descrisă. Prin decizia penală nr. 124 din 23 februarie 2004, Curtea de Apel București a respins apelul inculpatului care a cerut reindividualizarea pedepsei. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care critică hotărârile pronunțate pentru modul de individualizare a pedepsei pe care o consideră prea severă, motiv de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În cauză inculpatul a comis infracțiunea de tâlhărie în formă calificată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 20 de ani. În cauză nu există nici o împrejurare de natură să atenueze răspunderea penală a inculpatului astfel că pedeapsa aplicată, situată la limita minimă prevăzută de lege nu poate fi legal coborâtă sub această limită. Așa fiind, văzând că în cauză nu există nici un alt motiv de casare care invocat din oficiu ar putea crea inculpatului o situație mai favorabilă Curtea, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge recursul inculpatului, va constata că acesta este arestat în altă cauză și-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 124/ A din 23 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2004.