ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3394/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 17 din 29 ianuarie 2003, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul C.I. la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Inculpatul a fost obligat să plătească 7.300.000 lei despăgubiri civile părții vătămate T.P. Pentru pronunțarea hotărârii, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt: În perioada aprilie - iunie 2001, C.I., contabil șef la Inspectoratul teritorial de Muncă al județului Vaslui, a fost abordat de H.I. pentru a interveni la B.G., funcționar la Oficiul Județean de pensii Vaslui să-i întocmească cumnatului T.P., dosar de pensie pentru vechime în muncă și limită de vârstă, deși nu îndeplinea toate condițiile legale.

Inculpatul C.I. a pretins și primit de la T.P. suma de 6.800.000 lei, un miel și 10 litri de vin sub pretextul că le va da lui B.G. de la Oficiul Județean de pensii Vaslui, susținând că în acest mod va determina obținerea pensiei. Văzând că nu primește pensia T.P. și soția sa, în octombrie 2001, i-a cerut inculpatului să le restituie actele și banii, amenințându-l că vor face plângere împotriva lui. Din proprie inițiativă inculpatul C.I. a scris un angajament prin care se obliga să restituie suma de 6.800.000 lei până la 11 decembrie 2001. Văzând că până la 17 decembrie 2001, inculpatul nu i-a restituit banii, partea vătămată a depus plângere la organele de poliție. Împotriva sentinței penale, inculpatul a declarat apel, nemotivat, apărătorul acestuia lăsând la aprecierea instanței modul său de soluționare.

Prin decizia penală nr. 148 din 18 aprilie 2003, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.I. Decizia menționată a fost atacată cu recurs nemotivat, de către inculpatul C.I., apărătorul din oficiu al acestuia, cerând reducerea pedepsei și aplicarea art. 81 C. pen. Recursul este nefondat. Potrivit prevederilor art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Examinând, prin prisma acestor dispoziții legale, lucrările dosarului, se reține că, în procesul individualizării pedepsei aplicate inculpatului C.I., s-a ținut seama că aceasta a fost orientată către minimul special prevăzut de lege, de pericol social ridicat al acestor infracțiuni, cu aspect de corupție, precum și de elementele care caracterizează persoana inculpatului, care, deși cu studii superioare, a dovedit grave carențe morale prin dobândirea de bani și alte foloase necuvenite și nu în ultimul rând poziția sa față de actul de justiție, sustrăgându-se atât la urmărirea penală, cât și neparticiparea la judecarea proceselor în instanțele de judecată. În aceste condiții, în mod corect s-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului este în măsură să atingă scopul educativ și preventiv prevăzute de art. 52 C. pen.

Ca atare, recursul declarat de inculpat, nefiind fondat, va fi respins, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 148 din 18 aprilie 2003 a Curții de Apel Iași. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2004.