ÎCCJ, Decizia nr. 46/2004

Asupra recursului în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 222 din 17 octombrie 2000, Tribunalul Teleorman a condamnat pe inculpatele:

- D.E. la 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246, raportat la art. 258 C. pen., precum și la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., dispunând, în baza art. 34 lit. b) C. pen., ca această inculpată să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. În baza art. 86

1

din același cod, s-a mai dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. - P.M. la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la dare de mită, prevăzută de art. 26, raportat la art. 255 alin. (1) C. pen., precum și la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 26, raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., dispunând, în baza art. 34 lit. b) C. pen., ca această inculpată să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. În baza art. 86

1

din același cod, s-a mai dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

S-au confiscat, în folosul statului de la inculpata P.M., suma de 200.000 lei, iar de la inculpata D.E., suma de 600.000 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor ce au făcut obiectul infracțiunilor de dare și, respectiv, de luare de mită.

Totodată, inculpata D.E. a fost obligată să plătească părții civile SC P.I. SRL, cu titlu de despăgubiri: contravaloarea în lei, din ziua efectuării plății, a sumei de 800 dolari S.U.A., reprezentând diferență preț chirie și a sumei de 4.734 dolari S.U.A., reprezentând chirie încasată necuvenit, precum și suma de 156.974.675 lei, reprezentând T.V.A. Prin aceeași sentință, a fost respinsă, ca nefondată, cererea părții civile de obligare a inculpatei D.E. la daune morale.

Participând la aceste licitații, SC P.I. SRL Craiova a obținut un spațiu comercial, cu o suprafață de 111,40 metri pătrați, la parterul Blocului T., situat în cartierul Lăpuș, din municipiul Craiova, fiind încheiat contractul de închiriere nr. 943 din 24 februarie 1992.

Motivând că spațiul comercial menționat s-ar afla în zona I de interes comercial, inculpata D.E. a impus societății comerciale P.I. SRL, începând din anul 1996, un tarif lunar de 2,8 dolari S.U.A., pentru un metru pătrat închiriat. În acest sens, prin adresa nr. 669 din 11 martie 1997, inculpata D.E., în calitate de manager general al SC A.A., împreună cu directorul comercial, a comunicat către SC P.I. SRL că urmează să plătească chiria la tariful de 2,8 dolari S.U.A. pe metru pătrat, corespunzător zonei comerciale I.

Invocând adresele nr. 5846 din 21 februarie 1997, nr. 7268 din 10 martie 1998 și nr. 19007 din 21 mai 1998, prin care Primăria municipiului Craiova i-a comunicat că spațiul respectiv se află în zona a II-a de interes comercial, P.M., administrator la SC P.I. SRL, a solicitat inculpatei să revină la tariful practicat inițial, de 2,5 dolari S.U.A., pentru un metru pătrat. Inculpata, însă, deși a luat cunoștință de conținutul celor trei adrese, a refuzat să aplice tariful de 2,5 dolari S.U.A. pe metru pătrat, pretinzând în continuare că spațiul face parte din zona I de interes comercial.

În urma sesizărilor făcute de administratorul P.M. la organele de poliție, prin actul adițional nr. 144 din 15 ianuarie 1998, încheiat între cele două societăți, s-a revenit, pentru anul 1998, la calcularea chiriei, în raport cu tariful de 2,5 dolari S.U.A. pentru un metru pătrat.

În acest fel, în perioada 1996-1997, SC P.I. SRL a achitat, pentru spațiul comercial obținut de la SC A.A. SA, o chirie lunară de 311,92 dolari S.U.A., în loc de 278,50 dolari S.U.A., cât ar fi trebuit să plătească, la tariful de 2,5 dolari S.U.A. pe metru pătrat.

La înaintarea documentației spre avizare la F.P.S. București, inculpata D.E. a anexat o situație, în care a menționat că SC P.I. SRL nu ar fi achitat suma de 15.691.587 lei din chiria pe care o datora, deși cunoștea că societatea respectivă nu avea restanțe la plata chiriei.

În urma transmiterii acestei documentații cu caracter nereal, SC P.I. SRL nu a mai fost inclusă între beneficiarii cumpărării de spații comerciale.

Ulterior, prin decizia civilă nr. 630 din 23 august 1999, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a obligat pe pârâta SC A.A. SA Craiova să încheie contract de leasing imobiliar cu reclamanta SC P.I. SRL, pentru spațiul în discuție, cu clauză irevocabilă de vânzare.

Cu ocazia depunerii cererii, inculpata P.M. i-a spus solicitantei să mai treacă pe la societate, pentru a afla dacă i s-a aprobat angajarea.

După ce a aflat că s-a aprobat angajarea sa în postul solicitat, A.N. a dus inculpatei P.M. o cantitate de carne de vițel, un miel, 10 litri de vin și aproximativ 10 kg. brânză. Din aceste bunuri, carnea de vițel și mielul, evaluate la suma de 600.000 lei, au fost duse la domiciliul inculpatei D.E., care a acceptat să le primească, iar brânza și cei 10 litri de vin, în valoare de 200.000 lei, au rămas la inculpata P.M.

Apelurile declarate, împotriva sentinței, de inculpatele D.E. și P.M., precum și de partea civilă SC P.I. SRL Craiova, au fost respinse, ca nefondate, prin decizia penală nr. 676 din 19 decembrie 2000 a Curții de Apel București, secția I penală.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpata D.E. și partea civilă SC P.I. SRL.

Prin decizia nr. 5395 din 6 decembrie 2001, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a admis recursul declarat de inculpata D.E. și, extinzând efectele acestui recurs asupra inculpatei P.M., a casat decizia pronunțată în apel și sentința, cu privire la condamnarea inculpatei D.E., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, precum și la încadrările juridice date faptelor celor două inculpate de acceptare de bunuri de la A.N.

Ca urmare a acestei casări parțiale, s-a dispus:

- înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 86

1

și art. 34 lit. b) C. pen., cu repunerea pedepselor în individualitatea lor; - achitarea acestei inculpate, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246, raportat la art. 258, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; - schimbarea încadrării juridice, din art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 256, cu aplicarea art. 13 C. pen. (faptă comisă la 20 aprilie 1996), pentru care inculpata D.E. a fost condamnată la 6 luni închisoare, dispunându-se suspendarea condiționată a executării acestei pedepse, conform art. 81 C. pen.; - înlăturarea dispoziției de obligare a inculpatei D.E. să plătească părții civile SC P.I. SRL, cu titlu de despăgubiri, sumele de 800 dolari S.U.A. (reprezentând diferență preț chirie), de 4.734 dolari S.U.A. (reprezentând chirie încasată necuvenit) și de 156.974.675 lei (reprezentând T.V.A.).

1

și art. 34 lit. b) C. pen., cu repunerea pedepselor în individualitatea lor; - schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 256, cu aplicarea art. 13 C. pen., pentru care inculpata P.M. a fost condamnată la 6 luni închisoare; - contopirea pedepsei de 6 luni închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 255 alin. (1), cu aplicarea art. 33 lit. b9 C. pen., cu pedeapsa de 6 luni închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 256, cu aplicarea art. 13 C. pen., urmând ca inculpata P.M. să execute, conform art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., pedeapsa de 6 luni închisoare; - suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatei P.M., în baza art. 81 C. pen.

Prin aceeași decizie, s-a luat act de retragerea recursului declarat de partea civilă SC P.I. SRL Craiova.

S-a motivat că, din procesul verbal privind adunarea generală a acționarilor SC A.A. SA din 2 februarie 1995, precum și din celelalte acte ale dosarului, rezultă că, prin încheierea actului adițional în care s-a prevăzut o chirie lunară de 311 dolari S.U.A., pentru spațiul închiriat SC P.I. SRL, inculpata D.E. s-a conformat hotărârii adoptate de acea adunare generală, iar, ulterior, a acționat potrivit obligațiilor asumate de cele două părți, în cadrul contractului încheiat.

S-a învederat că trecerea de către inculpată a spațiului respectiv în zona de interes comercial I nu poate fi considerată o manifestare de rea credință, cu relevanță penală, de natura celei la care se referă art. 246 C. pen., câtă vreme însăși Primăria municipiului Craiova a fost oscilantă în determinarea zonei de interes comercial în care se încadrează spațiul în discuție, astfel că neînțelegerile dintre părți, în legătură cu executarea acelui contract, nu sunt susceptibile de a fi soluționate pe calea exercitării acțiunii penale.

Tot astfel, s-a învederat că nu numai în perceperea chiriei de la SC P.I. SRL, ci și în legătură cu neîncheierea contractului de leasing imobiliar cu această societate, inculpata a acționat în limitele hotărârilor adoptate de Adunarea Generală a Acționarilor de la SC A.A. SA, încât se impune să se considere că litigiul este de natură comercială, iar faptele săvârșite nu întrunesc trăsăturile infracțiunii de abuz în serviciu.

S-a mai motivat că inculpata D.E. a fost în mod greșit condamnată pentru infracțiunea de luare de mită, subliniindu-se că, din nici o probă, nu rezultă că această inculpată ar fi pretins sau primit bani sau alte foloase, ori că ar fi acceptat promisiunea unor astfel de avantaje, pentru a o încadra în muncă pe A.N.. S-a relevat că, din actele dosarului, rezultă neîndoielnic doar că această inculpată, după ce a trecut o lună și 20 de zile de la data când a aprobat cererea făcută de A.N., pentru a fi angajată vânzător, a primit, prin intermediul coinculpatei P.M., carne de miel și de vițel în valoare de 600.000 lei, faptă ce constituie infracțiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 C. pen.

Ca urmare, au fost extinse efectele recursului și cu privire la inculpata P.M., în sensul schimbării încadrării juridice, din complicitate la infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26, raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., în complicitate la infracțiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 26, raportat la art. 256 C. pen.

Totodată, s-a apreciat că, în cauză, scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea pedepsei de către cele două inculpate.

Împotriva ultimei hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, cu privire la soluția de achitare a inculpatei D.E., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246, raportat la art. 258 C. pen.

Invocându-se temeiul înscris în art. 410 alin. (1) partea I pct. 8 C. proc. pen., s-a susținut că pronunțarea acestei soluții este consecința comiterii unei erori grave de fapt, determinată de aprecierea greșită a materialului probator administrat.

S-a relevat că, din actele dosarului, rezultă, contrar celor reținute de instanța de recurs, că inculpata D.E. a acționat cu evidentă rea-credință, cu ocazia încheierii și derulării contractului de închiriere a spațiului comercial, convenit să fie atribuit SC P.I. SRL.

În acest sens, s-a subliniat că, în calitate de director general al SC A.A. SA, inculpata menționată a încălcat hotărârea Consiliului Local al municipiului Craiova, referitoare la stabilirea zonelor de interes comercial, ceea ce a avut drept rezultat prejudicierea SC P.I. SRL, prin stabilirea, pentru spațiul comercial închiriat, a unei chirii mai mari decât aceea care trebuia convenită, potrivit dispozițiilor legale aplicabile.

S-a mai învederat că aceeași inculpată nu s-a conformat hotărârii nr. 23 din 29 mai 1998, adoptată de adunarea generală a acționarilor societății comerciale la care era director general, astfel că, prin aplicarea cu rea-credință a dispozițiilor legale referitoare la privatizare, a împiedicat SC P.I. SRL să încheie contractul de leasing imobiliar, pentru spațiul comercial închiriat de la SC A.A. SA. S-a relevat că, datorită acestei atitudini obstrucționiste din partea inculpatei D.E., SC P.I. SRL a fost nevoită să se adreseze, cu acțiune, instanței comerciale competente, care a obligat pe SC A.A. SA să încheie, cu societatea reclamantă, contract de leasing imobiliar, cu clauză irevocabilă de vânzare.

Recursul în anulare nu este fondat.

Așa cum, corect, s-a subliniat, prin considerentele deciziei atacate, modul în care inculpata D.E. și-a îndeplinit atribuțiile de director general la SC A.A. SA, în legătură cu chiria stabilită prin contractul de închiriere, privind suprafața de 111,40 metri pătrați, spațiu comercial, precum și în legătură cu solicitarea SC P.I. SRL de a i se vinde spațiul respectiv, prin contract de leasing imobiliar, nu este susceptibil de a fi examinat, prin prisma dispozițiilor art. 246, cu referire la art. 258 C. pen.

În adevăr, actele îndeplinite și atitudinea manifestată în această privință de inculpată, în calitate de director general al SC A.A. SA, privesc în exclusivitate realizarea atribuțiilor sale manageriale, astfel că litigiile referitoare la eventuala lezare a intereselor unor parteneri contractuali nu pot fi soluționate decât pe calea acțiunii civile, în fața instanței competente, iar nu în cadrul acțiunii penale.

De altfel, pozițiile divergente pe care s-au situat în legătură cu cele două contracte, inculpata D.E., ca manager al SC A.A. SA, iar P.M., în calitate de administrator al SC P.I. SRL, au și făcut obiectul unor acțiuni civile soluționate, în mod firesc, de instanțele comerciale.

Este semnificativ că, în ceea ce privește fondul celor două litigii, au existat atitudini inconsecvente și poziții divergente, nu numai între reprezentantele celor două societăți comerciale.

Sub acest aspect, este relevant că însăși Primăria municipiului Craiova a comunicat, prin adresa nr. 28215 din 3 noiembrie 1999, că blocul T, din cartierul Lăpuș, la parterul căruia se află spațiul comercial în litigiu, este situat în zona de interes comercial I (dosar prima instanță), pentru ca, ulterior, prin adresa nr. 38449 din 3 decembrie 1999, să revină și să menționeze că blocul respectiv trebuie încadrat în zona II (dosar urmărire penală).

Tot astfel, este de observat că, deși, prin hotărârea din 29 mai 1998 a Adunării Generale a Acționarilor, SC A.A. SA s-a aprobat vânzarea către SC P.I. SRL a spațiului comercial ce fusese închiriat de această societate, ulterior, la adunarea generală din 14 octombrie 1998, ținută în prezența mandatarilor F.P.S., nu s-a mai aprobat și vânzarea spațiului solicitat de SC P.I. SRL.

Este adevărat că, fiind nemulțumită de această hotărâre, care i-a fost comunicată cu adresa nr. 227/4300 din 26 noiembrie 1998 (dosar urmărire penală), SC P.I. SRL a chemat în judecată pe SC A.A. SA, în contradictoriu și cu F.P.S. București, cerând să fie obligată a-i vinde, prin contract de leasing imobiliar, spațiul comercial de 111,40 metri pătați, situat la parterul blocului T, din cartierul Lăpuș.

Dar, pentru caracterizarea poziției pe care s-a situat inculpata D.E., în calitate de manager al SC A.A. SA, este relevant că Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 368 din 13 aprilie 1998, a respins acțiunea formulată de SC P.I. SRL (dosar urmărire penală), această acțiune fiind admisă numai ca urmare a admiterii apelului declarat de reclamantă, prin decizia nr. 630 din 23 august 1999 a Curții de Apel Craiova (din același dosar).

În raport cu cele arătate, nu se poate reține că inculpata D.E. ar fi acționat cu știință, în exercitarea atribuțiilor sale de director general al SC A.A. SA, pentru îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor ce-i reveneau.

Situațiile create, prin stăruința inculpatei, pentru posibila obținere a unei chirii mai mari, în limitele legal admise, ca și eventualul său exces de zel în verificarea condițiilor ce trebuiau îndeplinite de societățile ce solicitau să li se vândă spații comerciale, prin contract de leasing imobiliar, puteau fi remediate, în cazul lezării unor interese legitime, pe calea acțiunii civile în fața instanțelor competente, așa cum s-a și realizat, iar nu prin exercitarea acțiunii penale. Recurgerea la un asemenea mijloc, represiv, nu s-ar justifica în astfel de cazuri, pentru că ar fi de natură a inhiba managerul în exercitarea mandatului ce i s-a dat pentru promovarea intereselor societății ce o conduce și chiar a împiedica realizarea actelor de comerț, ceea ce ar fi contrariu ordinii de drept dintr-un stat democratic.

Așa fiind, în mod corect, s-a apreciat de instanța de recurs că actele comise de inculpata D.E. în exercitarea atribuțiilor de director general al SC A.A. SA, cu privire la fixarea chiriei pentru spațiul comercial de 111,40 metri pătrați, închiriat SC P.I. SRL, precum și în legătură cu vinderea spațiului respectiv aceleiași societăți, prin încheierea contractului de leasing imobiliar, nu întrunesc trăsăturile specifice infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, astfel cum acestea sunt prevăzute în art. 246, cu referire la art. 258 C. pen., încât justificat s-a ajuns la concluzia că acele fapte nu sunt prevăzute de legea penală și s-a dispus achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. pen.

În consecință, constatându-se inconsistența criticii aduse deciziei atacate, în sensul că soluția de achitare pronunțată cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, ar fi determinată de comiterea unei erori grave de fapt, urmează a se dispune respingerea recursului în anulare, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în anulare, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva sentinței penale nr. 222 din 17 octombrie 2000 a Tribunalului Teleorman, deciziei penale nr. 676 din 19 decembrie 2000 a Curții de Apel București, secția I-a penală și deciziei nr. 5395 din 6 decembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, privind pe inculpata D.E.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 26 ianuarie 2004.