ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5166/2004

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului

constată următoarele:

Asociația Carpatină Ardeleană a Turiștilor

S.K.V. Sibiu a solicitat anularea deciziei nr. 2101 din 13 martie 2002 emisă de

intimata SC P. SA ca prematură și să fie obligată intimata ca în termen de 60

de zile de la depunerea actelor doveditoare să emită o decizie de restituire a imobilului

înscris în C.F. 275 Cristian III.

În motivarea contestației se arată că deși în

notificarea trimisă intimatei pentru restituirea imobilului, a solicitat ca

unitatea deținătoare să nu soluționeze cererea de restituire până la depunerea

documentației necesare restituirii, în termenul prevăzut de art. 22 din Legea

nr. 10/2001, nu s-a dat curs unei atari cereri legale.

De asemenea asociația contestatoare precizează

că se legitimează dreptul său la restituirea imobilului, deoarece așa cum

rezultă din sentința civilă nr. 128/1998 este continuatoarea asociației,

deținătoare inițială a acestuia.

Prin sentința nr. 303 din 6 iunie 2002,

Tribunalul Sibiu a respins contestația formulată de Asociația Carpatină

Ardeleană a Turiștilor S.K.V. reținând că asociația contestatoare nu și-a

probat identitatea cu persoana juridică deținătoare a imobilului, desființată

în 1945.

În considerentele sentinței se mai reține că

cererea formulată în acest sens de asociația contestatoare i-a fost respinsă

prin sentința nr. 3148/2002 a Judecătoriei Sibiu și chiar dacă ar fi fost

admisă ea nu putea fi luată în considerație atâta timp cât cererea nu a fost

soluționată în contradictoriu cu SC P., deținătoarea imobilului preluat abuziv.

În plus, prin decizia nr. 81/A/2002 a Curții de

Apel Alba prin care s-a respins apelul declarat de Asociația Carpatină

Ardeleană a Turiștilor S.K.V. Sibiu s-a motivat și prin acea că asociația

contestatoare nu a probat că ea sau unitatea desființată a fost proprietara

imobilului în litigiu nedepunând la dosar extrasul de carte funciară, condiție

esențială pentru restituirea imobilului în condițiile Legii nr. 10/2001.

În recursul declarat Asociația Carpatină

Ardeleană a Turiștilor S.K.V. critică hotărârile pronunțate, arătând în esență

că instanța, în conformitate cu art. 137 C. proc. civ. trebuia să se pronunțe

asupra excepției lipsei calității procesuale a S.K.V. întrucât aceasta era o

excepție peremtorie, care făcea de prisos soluționarea fondului cauzei.

În speță, instanțele erau datoare să se

conformeze normelor procedurale, în sensul de a nu păși la soluționarea cauzei

mai înainte de a se fi soluționat cauza privind constatarea pe cale

judecătorească a identității juridice și continuității celor două asociații

aflată în curs de derulare la Tribunalul Sibiu, în faza de apel.

Pe de altă parte, instanța a soluționat cauza pe

fond fără a examina aspectele de fond propriu-zise, care duc la nulitatea

de

plano

a hotărârii.

Astfel, instanța a ignorat termenele legale

privind dovada calității de proprietară a asociației, inclusiv acela legat de

soluționarea definitivă a problemei privind identitatea dintre fosta și actuala

asociație.

În cauză sunt incidente dispozițiunile art. 3

lit. c) din Legea nr. 10/2001, întrucât fosta societate Carpatină Ardeleană a

Turiștilor S.K.V. a fost desființată prin HCM nr. 921 din 13 iunie 1945 iar

întregul său patrimoniu a fost preluat de Statul Român. În aceste condiții nu

se putea vorbi de „continuarea activității”, ci de „reluarea” acesteia, fapt ce

s-a întâmplat prin actul de reînființare a Asociației Carpatine Ardelene a

Turiștilor S.K.V., prin sentința civilă a Tribunalului Sibiu, în baza aceleiași

Legi nr. 21/1924.

Recursul de față este nefondat.

În speță, Asociația Carpatină Ardeleană a Turiștilor

S.K.V. a solicitat în temeiul art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 restituirea

imobilului înscris în CF 275 III Cristian iar prin decizia nr. 2101 din 13

martie 2002, SC P. a respins cererea, pe considerentul că: petenta nu a făcut

dovada dreptului de a beneficia de măsurile reparatorii iar valoarea estimată a

imobilului depășește capitalul social al SC P. SA.

În accepțiunea art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001

pentru ca o persoană juridică să fie îndreptățită la despăgubiri trebuie să

îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

- să fie proprietara imobilului;

- imobilul să fi fost preluat abuziv de stat;

- să-și fi continuat activitatea

până la intrarea în vigoare a legii sau activitatea ei să fi fost interzisă,

iar după anul 1989 persoana juridică respectivă să-și fi reluat activitatea;

- printr-o hotărâre judecătorească definitivă și

irevocabilă să se stabilească faptul că reclamanta este una și aceeași persoană

juridică cu cea desființată sau interzisă.

Recurenta este persoana juridică din anul 1998,

când prin sentința civilă nr. 128 a Tribunalului Sibiu i-a fost acordată

personalitatea juridică.

Faptul că prin statut recurenta s-a declarat în

mod unilateral „continuatoarea” vechii asociații, desființată în 1945,

împrumutând aceeași denumire și având același obiect de activitate, nu este

suficientă pentru a i se recunoaște din punct de vedere legal calitatea de

„succesoare” sau continuatoare a vechii asociații.

În mod normal o asociație care și-a încetat

activitatea – nu mai poate avea „continuitate” și nici nu poate reânvia.

În cauză nu-și găsesc aplicarea dispozițiunile

art. 83 din O.G. nr. 26/2000 întrucât textul face referire numai la asociațiile

și fundațiile înregistrate, respectiv la cele care au funcționat neîntrerupt

până la data apariției O.G. nr. 26/2000 și nu la cele dizolvate, care sub

aspect formal practic nu mai existau.

Incidența dispozițiunilor art. 3 lit. c) din

Legea nr. 10/2001 impune ca printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă să se

stabilească faptul că reclamanta este una și aceeași persoană juridică cu cea

desființată sau interzisă.

În speță, prin sentința civilă nr. 3148 din 22

mai 2002 a Judecătoriei Sibiu, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1070 din 4 decembrie

2002 a Tribunalului Sibiu, nerecurată, s-a stabilit cu autoritate de lucru

judecat că actuala Asociație Carpatină a Turiștilor S.K.V., nu este, sub aspect

juridic, continuatoarea asociației cu aceeași denumire fondată în 1880,

deoarece aceasta din urmă a fost desființată în 1945, patrimoniul său fiind

preluat de Statul Român, iar actuala asociație are o cu totul altă structură

decât cea anterioară, sub aspect patrimonial și cel al membrilor.

Față de cele expuse mai sus, aspectele criticate

în primul motiv de recurs, legate de soluționarea pe fond a cauzei, mai înainte

de a se fi elucidat identitatea juridică și continuitatea celor două asociații,

apar ca fiind nefondate.

Pentru ca o persoană juridică să fie

îndreptățită la despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 trebuie în mod

obligatoriu să probeze că a fost proprietara tabulară a imobilului preluat

abuziv de stat.

Recurenta, înființată în 1998 nefiind

succesoarea vechii asociații desființată în 1945, nu poate pretinde restituirea

imobilului în litigiu, deoarece patrimoniul vechii asociații S.K.V., lichidată

în 1945, a fost preluat de Statul Român.

De altfel recurenta nu și-a preluat nici dreptul

de proprietate asupra imobilului în litigiu, nedepunând extrasul de C.F.,

condiție esențială pentru a pretinde restituirea acestuia în condițiile Legii

nr. 10/2001 în afară de faptul că acesta a și fost demolat.

În considerarea celor arătate, recursul de față

este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Asociația

Carpatină Ardeleană a Turiștilor S.K.V. împotriva deciziei nr. 81/A din 2

octombrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

17 septembrie 2004.