ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5166/2004

Asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Asociația Carpatină Ardeleană a Turiștilor S.K.V. Sibiu a solicitat anularea deciziei nr. 2101 din 13 martie 2002 emisă de intimata SC P. SA ca prematură și să fie obligată intimata ca în termen de 60 de zile de la depunerea actelor doveditoare să emită o decizie de restituire a imobilului înscris în C.F. 275 Cristian III. În motivarea contestației se arată că deși în notificarea trimisă intimatei pentru restituirea imobilului, a solicitat ca unitatea deținătoare să nu soluționeze cererea de restituire până la depunerea documentației necesare restituirii, în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, nu s-a dat curs unei atari cereri legale.

De asemenea asociația contestatoare precizează că se legitimează dreptul său la restituirea imobilului, deoarece așa cum rezultă din sentința civilă nr. 128/1998 este continuatoarea asociației, deținătoare inițială a acestuia. Prin sentința nr. 303 din 6 iunie 2002, Tribunalul Sibiu a respins contestația formulată de Asociația Carpatină Ardeleană a Turiștilor S.K.V. reținând că asociația contestatoare nu și-a probat identitatea cu persoana juridică deținătoare a imobilului, desființată în 1945. În considerentele sentinței se mai reține că cererea formulată în acest sens de asociația contestatoare i-a fost respinsă prin sentința nr. 3148/2002 a Judecătoriei Sibiu și chiar dacă ar fi fost admisă ea nu putea fi luată în considerație atâta timp cât cererea nu a fost soluționată în contradictoriu cu SC P., deținătoarea imobilului preluat abuziv.

În plus, prin decizia nr. 81/A/2002 a Curții de Apel Alba prin care s-a respins apelul declarat de Asociația Carpatină Ardeleană a Turiștilor S.K.V. Sibiu s-a motivat și prin acea că asociația contestatoare nu a probat că ea sau unitatea desființată a fost proprietara imobilului în litigiu nedepunând la dosar extrasul de carte funciară, condiție esențială pentru restituirea imobilului în condițiile Legii nr. 10/2001. În recursul declarat Asociația Carpatină Ardeleană a Turiștilor S.K.V. critică hotărârile pronunțate, arătând în esență că instanța, în conformitate cu art. 137 C. proc. civ. trebuia să se pronunțe asupra excepției lipsei calității procesuale a S.K.V. întrucât aceasta era o excepție peremtorie, care făcea de prisos soluționarea fondului cauzei.

În speță, instanțele erau datoare să se conformeze normelor procedurale, în sensul de a nu păși la soluționarea cauzei mai înainte de a se fi soluționat cauza privind constatarea pe cale judecătorească a identității juridice și continuității celor două asociații aflată în curs de derulare la Tribunalul Sibiu, în faza de apel. Pe de altă parte, instanța a soluționat cauza pe fond fără a examina aspectele de fond propriu-zise, care duc la nulitatea de plano a hotărârii. Astfel, instanța a ignorat termenele legale privind dovada calității de proprietară a asociației, inclusiv acela legat de soluționarea definitivă a problemei privind identitatea dintre fosta și actuala asociație. În cauză sunt incidente dispozițiunile art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, întrucât fosta societate Carpatină Ardeleană a Turiștilor S.K.V.

a fost desființată prin HCM nr. 921 din 13 iunie 1945 iar întregul său patrimoniu a fost preluat de Statul Român. În aceste condiții nu se putea vorbi de „continuarea activității”, ci de „reluarea” acesteia, fapt ce s-a întâmplat prin actul de reînființare a Asociației Carpatine Ardelene a Turiștilor S.K.V., prin sentința civilă a Tribunalului Sibiu, în baza aceleiași Legi nr. 21/1924. Recursul de față este nefondat. În speță, Asociația Carpatină Ardeleană a Turiștilor S.K.V. a solicitat în temeiul art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 restituirea imobilului înscris în CF 275 III Cristian iar prin decizia nr. 2101 din 13 martie 2002, SC P. a respins cererea, pe considerentul că: petenta nu a făcut dovada dreptului de a beneficia de măsurile reparatorii iar valoarea estimată a imobilului depășește capitalul social al SC P. SA.

În accepțiunea art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 pentru ca o persoană juridică să fie îndreptățită la despăgubiri trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: - să fie proprietara imobilului; - imobilul să fi fost preluat abuziv de stat; - să-și fi continuat activitatea până la intrarea în vigoare a legii sau activitatea ei să fi fost interzisă, iar după anul 1989 persoana juridică respectivă să-și fi reluat activitatea; - printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă să se stabilească faptul că reclamanta este una și aceeași persoană juridică cu cea desființată sau interzisă. Recurenta este persoana juridică din anul 1998, când prin sentința civilă nr. 128 a Tribunalului Sibiu i-a fost acordată personalitatea juridică.

Faptul că prin statut recurenta s-a declarat în mod unilateral „continuatoarea” vechii asociații, desființată în 1945, împrumutând aceeași denumire și având același obiect de activitate, nu este suficientă pentru a i se recunoaște din punct de vedere legal calitatea de „succesoare” sau continuatoare a vechii asociații. În mod normal o asociație care și-a încetat activitatea – nu mai poate avea „continuitate” și nici nu poate reânvia. În cauză nu-și găsesc aplicarea dispozițiunile art. 83 din O.G. nr. 26/2000 întrucât textul face referire numai la asociațiile și fundațiile înregistrate, respectiv la cele care au funcționat neîntrerupt până la data apariției O.G. nr. 26/2000 și nu la cele dizolvate, care sub aspect formal practic nu mai existau.

Incidența dispozițiunilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 impune ca printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă să se stabilească faptul că reclamanta este una și aceeași persoană juridică cu cea desființată sau interzisă. În speță, prin sentința civilă nr. 3148 din 22 mai 2002 a Judecătoriei Sibiu, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1070 din 4 decembrie 2002 a Tribunalului Sibiu, nerecurată, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că actuala Asociație Carpatină a Turiștilor S.K.V., nu este, sub aspect juridic, continuatoarea asociației cu aceeași denumire fondată în 1880, deoarece aceasta din urmă a fost desființată în 1945, patrimoniul său fiind preluat de Statul Român, iar actuala asociație are o cu totul altă structură decât cea anterioară, sub aspect patrimonial și cel al membrilor.

Față de cele expuse mai sus, aspectele criticate în primul motiv de recurs, legate de soluționarea pe fond a cauzei, mai înainte de a se fi elucidat identitatea juridică și continuitatea celor două asociații, apar ca fiind nefondate. Pentru ca o persoană juridică să fie îndreptățită la despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 trebuie în mod obligatoriu să probeze că a fost proprietara tabulară a imobilului preluat abuziv de stat. Recurenta, înființată în 1998 nefiind succesoarea vechii asociații desființată în 1945, nu poate pretinde restituirea imobilului în litigiu, deoarece patrimoniul vechii asociații S.K.V., lichidată în 1945, a fost preluat de Statul Român. De altfel recurenta nu și-a preluat nici dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, nedepunând extrasul de C.F., condiție esențială pentru a pretinde restituirea acestuia în condițiile Legii nr. 10/2001 în afară de faptul că acesta a și fost demolat.

În considerarea celor arătate, recursul de față este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Asociația Carpatină Ardeleană a Turiștilor S.K.V. împotriva deciziei nr. 81/A din 2 octombrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2004.