ÎCCJ, decizie (scj.ro #82495)

Restituirea în natură a imobilului naționalizat. Cererea persoanei juridice care se consideră continuatoarea persoanei juridice din patrimoniul căreia s-a preluat imobilul în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Cuprins pe materii: Drept civil. Drept de proprietate. Imobil preluat în mod abuziv. Cerere de restituire făcută de o persoană juridică Index alfabetic. Drept civil. - Proprietate preluată în mod abuziv - Restituire. Cererea unei persoane juridice. - Proba continuității actuvității persoanei juridice deposedată. Legea nr. 10/2001 : art. 3 alin. (1) lit. c Îndreptățirea la măsurile reparatorii solicitate de o persoană juridică este condiționată, conform art. 3 alin. (1) lit. c din Legea nr. 10/2001, de constatarea prin hotărâre judecătorească a faptului că petiționara este continuatoarea activității persoanei juridice din patrimoniul căreia s-a preluat în mod abuziv imbobilul.

Condiția existenței unei hotărâri judecătorești nu poate fi înlocuită prin invocarea statutului petiționarei în care se arată că este continuatoarea activității persoanei juridice, fostă proprietară a imobilului. Î.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 5164 din 17 septembrie 2004. Asociația Carpatină Ardeleană a Turiștilor S.K.V. Sibiu a solicitat anularea deciziei nr. 2098 din 13 martie 2002, emisă de S.C. Păltiniș S.A. ca prematură și obligarea intimatei ca, în termen de 60 de zile de la depunerea actelor doveditoare, să emită o decizie de restituire a unui imobil situat în comuna Cristian – Pensiuna Păltiniș. Prin sentința civilă nr. 305 din 6 iunie 2002 a Tribunalului Sibiu a fost respinsă contestația, iar Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a respins apelul, prin decizia nr. 84/A din 2 octombrie 2002, avându-se în vedere, în esență, că Asociația Carpatină Ardeleană a Turiștilor S.K.V.

Sibiu nu și-a probat identitatea cu persoana juridică deținătoare a imobilului, desființată în 1945. Recursul declarat de contestatoare este nefondat. Prin hotărârea dată în apel, prin care a fost menținută soluția dată în același sens de instanța de fond, nu s-a decis respingerea contestației pentru lipsa calității procesuale active a contestatoarei, cum aceasta se apără. Din considerentele celor două hotărâri, rezultă că ceea ce a condus la adoptarea soluției este tocmai că petiționara nu este continuatoarea vechii societăți, fiind avute în vedere prevederile art. 3 alin. (1) lit. c din Legea nr. 10/2001.

Potrivit acestor prevederi legale, pentru ca o persoană juridică să fie îndreptățită la măsuri reparatorii trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: să fie proprietara imobilului; imobilul să fi fost preluat abuziv de către stat; să-și fi continuat activitatea până la intrarea în vigoare a legii sau activitatea ei să fi fost interzisă, iar după anul 1989, persoana juridică respectivă să-și fi reluat activitatea; printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă să se stabilească faptul că reclamanta este una și aceeași persoană juridică cu cea desființată sau interzisă. În cauza, contestatoarea a pretins că este continuatoarea unei alte asociații cu aceiași denumire, însă singura dovadă în acest sens este Statutul Asociației, care cuprinde o asemenea mențiune.

Așa cum rezultă din textul redat, trebuie ca această constatare a identității dintre persoana juridică desființată sau interzisă și cea actuală să se facă pe cale judecătorească. Prin sentința civilă nr. 3148/22.05.2002 a Judecătoriei Sibiu, rămasă definitivă prin decizia nr. 1070/4.12.2002 a Tribunalului Sibiu, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că actuala Asociație Carpatină Ardeleană a Turiștilor S.K.V. nu este, sub aspect juridic, continuatoarea asociației cu aceeași denumire fondată în 1880, deoarece aceasta din urmă a fost desființată în 1945 patrimoniul său fiind preluat de Statul Român, iar actuala asociație are o cu totul altă structură decât cea anterioară, sub aspect patrimonial și cel al membrilor.

În această situație, rezultă , că nu sunt întrunite cerințele prevederilor legale aplicabile, în prezența cărora recurenta ar fi fost îndreptățită la masuri reparatorii. Prin urmare, apare ca neîntemeiată contestația formulată împotriva deciziei nr. 2098/13.03.2002, emisă de S.C. Păltiniș S.A., prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului în litigiu pentru nerealizarea cerințelor impuse de art. 3 alin. (1) lit. b din Legea nr. 10/2001. În ceea ce privește critica privind nesocotirea prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 este de observat că până la data soluționării cauzei expirase termenul prevăzut de textul menționat pentru depunerea actelor doveditoare, precum și prelungirile legale, astfel că și acest motiv de recurs este neîntemeiat.

Dar, dată fiind natura juridică a termenului în care trebuiesc depuse actele doveditoare, care nu poate fi deci un termen de recomandare, este de reținut că, în speță instanțele nu au avut în vedere neproducerea unor dovezi, ci neîntrunirea cerințelor de fond care să justifice îndreptățirea la măsuri reparatorii. În considerarea celor arătate, recursul a fost respins ca nefondat.