ÎCCJ, decizie (scj.ro #82495)

Restituirea

în natură a imobilului naționalizat. Cererea persoanei juridice care se

consideră continuatoarea persoanei juridice din patrimoniul căreia s-a preluat

imobilul în perioada  6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Cuprins pe materii:

Drept civil. Drept de proprietate. Imobil preluat în mod abuziv. Cerere de

restituire făcută de o persoană juridică

Index alfabetic. Drept

civil.

-

Proprietate

preluată în mod abuziv

-

Restituire.

Cererea unei persoane juridice.

-

Proba

continuității actuvității persoanei juridice deposedată.

Legea nr. 10/2001

: art. 3 alin. (1) lit. c

Îndreptățirea la

măsurile reparatorii solicitate de o persoană juridică este condiționată,

conform art. 3 alin. (1) lit. c din Legea nr. 10/2001, de constatarea prin

hotărâre judecătorească a faptului că petiționara este continuatoarea

activității persoanei juridice din patrimoniul căreia s-a preluat în mod abuziv

imbobilul. Condiția existenței unei hotărâri judecătorești nu poate fi

înlocuită prin invocarea statutului petiționarei în care se arată că este

continuatoarea activității persoanei juridice, fostă proprietară a imobilului.

Î.C.C.J., secția

civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 5164 din 17 septembrie 2004.

Asociația Carpatină

Ardeleană a Turiștilor S.K.V. Sibiu a solicitat anularea deciziei nr. 2098 din

13 martie 2002, emisă de S.C. Păltiniș S.A. ca prematură și obligarea intimatei

ca, în termen de 60 de zile de la depunerea actelor doveditoare, să emită o

decizie de restituire a unui  imobil situat în comuna Cristian – Pensiuna

Păltiniș.

Prin sentința civilă

nr. 305 din 6 iunie 2002 a Tribunalului Sibiu a fost respinsă contestația, iar

Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a respins  apelul, prin decizia

nr. 84/A din 2 octombrie 2002, avându-se în vedere, în esență, că Asociația

Carpatină Ardeleană a Turiștilor S.K.V. Sibiu nu și-a probat identitatea cu

persoana juridică deținătoare a imobilului, desființată în 1945.

Recursul declarat de

contestatoare este nefondat.

Prin hotărârea dată în

apel, prin care a fost menținută soluția dată în același sens de instanța de

fond, nu s-a decis respingerea contestației pentru lipsa calității procesuale

active a contestatoarei, cum aceasta se apără.

Din considerentele

celor două hotărâri, rezultă că ceea ce a condus la adoptarea soluției este

tocmai  că petiționara  nu este continuatoarea vechii societăți,

fiind avute în vedere prevederile art. 3 alin. (1) lit. c din Legea nr.

10/2001. Potrivit acestor prevederi legale, pentru ca o persoană juridică să

fie îndreptățită la măsuri reparatorii trebuie să îndeplinească cumulativ

următoarele condiții: să fie proprietara imobilului; imobilul să fi fost preluat

abuziv de către stat; să-și fi continuat activitatea până la intrarea în

vigoare a legii sau activitatea ei să fi fost interzisă, iar după anul 1989,

persoana juridică respectivă să-și fi reluat activitatea; printr-o hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă să se stabilească faptul că reclamanta

este una și aceeași persoană juridică cu cea desființată sau interzisă.

În cauza,

contestatoarea a pretins că este continuatoarea unei alte asociații cu aceiași

denumire, însă singura dovadă în acest sens este Statutul Asociației, care

cuprinde o asemenea mențiune.

Așa cum rezultă din

textul redat, trebuie ca această constatare a identității dintre persoana

juridică desființată sau interzisă și cea actuală să se facă pe cale

judecătorească.

Prin sentința civilă

nr. 3148/22.05.2002 a Judecătoriei Sibiu, rămasă definitivă prin decizia nr.

1070/4.12.2002 a Tribunalului Sibiu, s-a stabilit cu autoritate de lucru

judecat că actuala Asociație Carpatină Ardeleană a Turiștilor S.K.V. nu este,

sub aspect juridic, continuatoarea asociației cu aceeași denumire fondată în

1880, deoarece aceasta din urmă a fost desființată în 1945 patrimoniul său

fiind preluat de Statul Român, iar actuala asociație are o cu totul altă

structură decât cea anterioară, sub aspect patrimonial și cel al membrilor.

În această situație,

rezultă , că nu sunt întrunite cerințele prevederilor legale aplicabile, în

prezența cărora recurenta ar fi fost îndreptățită la masuri reparatorii.

Prin urmare, apare ca

neîntemeiată contestația formulată împotriva deciziei nr. 2098/13.03.2002,

emisă de S.C. Păltiniș S.A., prin care s-a respins cererea de restituire în

natură a imobilului în litigiu pentru nerealizarea cerințelor impuse de art. 3

alin. (1) lit. b din Legea nr. 10/2001.

În ceea ce privește

critica privind nesocotirea prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 este de

observat că până la data soluționării cauzei expirase termenul prevăzut de

textul menționat pentru depunerea actelor doveditoare, precum și prelungirile

legale, astfel că și acest motiv de recurs este neîntemeiat.

Dar, dată fiind natura

juridică a termenului în care trebuiesc depuse actele doveditoare, care nu

poate fi deci un termen de recomandare, este de reținut că, în speță instanțele

nu au avut în vedere neproducerea unor dovezi, ci neîntrunirea cerințelor de

fond care să justifice îndreptățirea la măsuri reparatorii.

În

considerarea celor arătate, recursul a fost respins ca nefondat.