ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5165/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Asociația Carpatină Ardeleană a

Turiștilor S.K.V. Sibiu a solicitat anularea deciziei nr. 2098/2002 emisă de SC

P. SA ca prematură și obligarea intimatei ca în termen de 60 zile de la

depunerea actelor doveditoare să emită decizia de restituire a imobilului

înscris în C.F. 275 Cristian III, cunoscut drept “Casa de Piatră”.

Prin sentința civilă nr. 306 din 6

iunie 2002 a Tribunalului Sibiu a fost respinsă contestația, avându-se în

vedere în esență că Asociația Carpatină Ardeleană a Turiștilor S.K.V. Sibiu nu

este aceeași persoană juridică cu cea desființată și că o altă cerere în

același sens i-a fost respinsă.

Apelul declarat de contestatoare

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 83 din

8 octombrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

S-a reținut că nu sunt incidente în

cauză prevederile art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, contestatoarea nefiind

îndreptățită la despăgubiri.

Împotriva acestei hotărâri,

Asociația Carpatină Ardeleană a Turiștilor S.K.V. a declarat recursul de față,

criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât instanța nu s-a pronunțat

expres asupra excepției lipsei calității procesuale active a S.K.V., invocată

de intimată și nu a constatat identitatea juridică dintre cele două asociații,

care de altfel formează obiectul altui litigiu. Se susține că instanța nu a

respectat termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, prelungit prin

reglementări ulterioare, procedând la judecarea cauzei, fără a da posibilitatea

contestatoarei să-și dovedească calitatea de proprietar. Astfel, au fost

nesocotite prevederile art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 aplicabile în

speță, contestatoarea fiind continuatoarea Societății Carpatina Ardeleană a

Turiștilor S.K.V.

Recursul nu este întemeiat, urmând a

fi respins în raport de cele ce urmează:

Este exact că prin hotărârea

recurată, prin care a fost menținută soluția dată în același sens de instanța

de fond nu s-a decis respingerea contestației pentru lipsa calității procesuale

active a contestatoarei.

Dar, din considerentele celor două

hotărâri rezultă cu evidență că ceea ce a condus la adoptarea soluției este

tocmai faptul că cea în cauză nu este continuatoarea vechii societăți, fiind

avute în vedere prevederile art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.

Soluția este în afara criticii, întrucât

potrivit acestei prevederi legale pentru ca o persoană juridică să fie

îndreptățită la măsuri reparatorii, constând în restituirea în natură sau, după

caz, prin echivalent trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții și

anume: să fi fost ea însăși proprietara imobilului preluat abuziv, ceea ce nu

este cazul în speță și nici nu se pretinde o atare situație, imobilul să fi

fost preluat abuziv și în sfârșit persoana juridică să-și fi continuat

activitatea până la intrarea în vigoare a legii sau activitatea ei să fi fost

interzisă după 1945, iar după anul 1989 să-și fi reluat activitatea. Această

ultimă ipoteză este condiționată și de existența unei hotărâri judecătorești

prin care să se constate că persoana juridică solicitantă este una și aceeași

cu cea desființată.

În speță, contestatoarea a pretins

că este continuarea unei alte asociații cu aceeași denumire, însă singura

dovadă în acest sens este Statutul Asociației care cuprinde o asemenea

mențiune.

Așa cum rezultă expres din textul

redat, trebuie ca această constatare a identității dintre persoana juridică

desființată, sau interzisă și cea actuală să se facă pe cale judecătorească.

Și, în adevăr, în aplicarea acestor prevederi legale, recurenta a formulat o

astfel de acțiune care i-a fost respinsă prin decizia nr. 15 din 15 ianuarie

2004 a Tribunalului Sibiu, secția civilă, hotărâre definitivă.

În această situație, rezultă fără

dubiu, că nu sunt întrunite cerințele prevederilor legale aplicabile, în

prezența cărora recurenta ar fi fost îndreptățită la despăgubiri.

Ca atare, apare ca neîntemeiată

contestația formulată împotriva deciziei nr. 2098 din 13 martie 2002 a

Consiliului de administrație a SC P. SA Sibiu, prin care s-a respins cererea de

restituire în natură a imobilului în litigiu pentru nerealizarea cerințelor

impuse de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.

În legătură cu nesocotirea

prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 este de observat că până la data

soluționării cauzei expirase termenul prevăzut de textul menționat pentru

depunerea actelor doveditoare, precum și prelungirile legale, astfel că motivul

de recurs pe acest temei este neîntemeiat.

Dar, dată fiind și natura juridică a

termenului în care trebuiesc depuse actele doveditoare, care nu poate fi deci

un termen de recomandare este de reținut că în speță, soluția nu a avut în

vedere neproducerea unor dovezi, ci neîntrunirea cerințelor de fond care să

justifice îndreptățirea la despăgubiri.

Așa fiind, și în lipsa unor motive

de ordine publică care să atragă nulitatea hotărârii, ce pot fi invocate și din

oficiu, recursul de față urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Asociația

Carpatină Ardeleană a Turiștilor S.K.V. împotriva deciziei nr. 83/A din 2

octombrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2004.