ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1156/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1156/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 719 din 28
august 2001, Judecătoria Rădăuți a condamnat printre alții, pe inculpatul S.V.
la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută
de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu aplicarea
art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen.
S-a reținut că în perioada octombrie
1998 – februarie 2001, împreună cu R.V. (condamnat în altă cauză), cât și
singur, inculpatul a sustras în baza aceleiași rezoluții delictuase, pe timp de
noapte și prin efracție, bunuri din 16 locuințe și pe raza comunelor Grămești
și Calafindești, cât și din orașul Siret.
Tribunalul Suceava, prin decizia
penală nr. 690 din 29 octombrie 2001 și Curtea de Apel Suceava, prin decizia
penală nr. 42 din 21 ianuarie 2002, au respins apelul și respectiv recursul,
declarate de inculpat.
Împotriva acestei din urmă decizii,
procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a
declarat recurs în anulare, în temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1) partea a
II-a pct. 8 C. proc. pen., susținând că omițând efectuarea în cauză a unei
expertize psihiatrice asupra inculpatului S.V., instanța de recurs a încălcat
principiile imperative ale art. 117 alin. (1) C. proc. pen.
În
motivarea recursului în anulare se arată că prin hotărârea nr. 1040 din 8 august
1978, a Comisiei pentru Ocrotirea Minorilor de pe lângă Consiliul Popular al
Județului Suceava, inculpatul a fost internat într-o școală specială, întrucât
prezenta tulburări de comportament, suferind de oligofremie gradul II de
debilitate mintală, absolvind doar patru clase elementare, situație în care ar
exista motive temeinice de îndoială asupra stării psihice a acestuia.
Recursul în anulare nu este fondat.
Potrivit art. 117 alin. (1) C. proc.
pen., efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în cazul
infracțiunii de omor deosebit de grav, precum și atunci când organul de
urmărire penală sau instanța de judecată are îndoială asupra stării psihice a
învinuitului sau inculpatului.
Alin. (2) al aceluiași articol,
prevede că expertiza în aceste cazuri se efectuează în instituții sanitare de
specialitate, internarea învinuitului sau inculpatului fiind obligatorie.
Din copia hotărârii nr. 1040 din 8
august 1978, emisă de Comisia pentru Ocrotirea Minorilor de pe lângă Consiliul
Județean Suceava, rezultă că la vârsta de 12 ani, după absolvirea cursului
primar, inculpatul S.V. a fost internat în Școala Ajutătoare Gura Humorului cu
diagnosticul prezumtiv de „Oligofrenie grad debilități mintale I”, fără ca
acest diagnostic să fie confirmat însă prin acte medicale de specialitate.
Cum inculpatul a fost trimis în
judecată și condamnat pentru furt calificat, infracțiunea săvârșită după ce a
devenit major, în actul depus la dosar nu cuprinde suficiente elemente care să
creeze suspiciuni asupra stării psihice a acestuia, așa cum cer dispozițiile
art. 117 C. proc. pen., efectuarea unei expertize psihiatrice în cauză nu este
justificată.
De altfel, efectuarea unei expertize
psihiatrice în cauză nici nu era posibilă întrucât, așa cum rezultă din
considerentele deciziei atacate, inculpatul s-a sustras, atât de la urmărirea
penală, cât și de la judecată.
În consecință, recursul în anulare
declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de
Justiție, nefiind fondat, urmează a fi respins, ca atare.
Onorariul cuvenit apărătorului
desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca nefondat, recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului
de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei penale nr. 42 din 21
ianuarie 2002 a Curții de Apel Suceava, privind pe inculpatul S.V.
Onorariul de avocat pentru apărarea
din oficiu, asigurată intimatului inculpat S.V. în sumă de 300.000 lei, se va
plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 6
martie 2003.