ÎCCJ, Decizia nr. 341/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 37 din 27

februarie 2002, Tribunalul Suceava a condamnat, printre alții, pe inculpatul

C.M., la 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) și (2)

și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 13 și a art.

37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

prevăzută de art. 208 alin. (1) și (2) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i)

și alin. (3) din același cod, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată

inculpatului menționat, prin sentința penală nr. 951 din 16 iunie 1997, a

Judecătoriei Suceava, a descontopit pedepsele, pe care le-a repus în

individualitatea lor, a constatat că acestea sunt grațiate în baza art. 1 din

Legea nr. 137/1997 și a atras inculpatului, atenția asupra dispozițiilor art. 10

din lege.

În temeiul art. 83 C. pen., a

revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată

aceluiași inculpat, prin sentința penală nr. 976 din 16 iunie 1998, a

Judecătoriei Rădăuți și a dispus executarea acesteia, pe lângă pedeapsa

aplicată în cauză, urmând ca inculpatul C.M. să execute, în total, 3 ani și 6

luni închisoare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, în noaptea de 3 mai 1999, inculpatul C.M., după o înțelegere

prealabilă și cu ajutorul inculpaților condamnați în cauză, a escaladat zidul

Centrului de Calcul Suceava, de unde a sustras componente electronice, centrale

telefonice digitale, telefoane și un fax, în valoare totală de 221.664.000 lei,

Sentința a rămas definitivă, prin

respingerea căilor de atac exercitate de către acest inculpat.

Împotriva hotărârilor pronunțate în

cauză, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe art. 410 alin. (1) partea I

pct. 7

1

teza I C. proc. pen.

S-a susținut că hotărârile atacate

au fost pronunțate cu încălcarea legii, în sensul că prin aplicarea greșită a

dispozițiilor privind grațierea, ca urmare a neobservării împrejurării că un

act de clemență postcondamnatoriu își produce efectele

ope legis

, de la

data apariției sale, indiferent de constatarea sau neconstatarea incidenței

acestuia, de către organul judiciar, s-a dispus ca inculpatul să execute 3 ani

și 6 luni închisoare, în loc de 4 ani închisoare.

S-a mai arătat că nefiind sesizate

cu apel sau recurs ,de către procuror, instanțele de control judiciar nu au

avut posibilitatea îndreptării greșelii instanței de fond.

În concluzie, Procurorul general a

solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate și

rejudecarea cauzei în limitele arătate.

Recursul în anulare este fondat,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din actele dosarului rezultă că prin

sentința penală nr. 951 din 16 iunie 1997, pronunțată de Judecătoria Suceava,

în dosarul nr. 8771/1996, inculpatul C.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 3

luni închisoare, la o pedeapsă de 6 luni închisoare și la două pedepse de câte un

an închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 35 alin. (1)

și (2), art. 36 alin. (2) și art. 38 din Decretul nr. 328/1966.

În temeiul art. 81 C. pen., instanța

de judecată a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante,

stabilind un termen de încercare de 3 ani.

Conform art. 85 alin. (3) C. pen.,

termenul de încercare stabilit de instanța de judecată, este cuprins între 27

iunie 1997 și 26 iunie 2000.

Hotărârea primei instanțe nu a fost

atacată cu ape.

Ca atare, conform art. 416 pct. 2 C.

proc. pen., sentința penală nr. 951 din 16 iunie 1997 a Judecătoriei Suceava, a

rămas definitivă la 27 iunie 1997.

Din aceeași fisă de cazier rezultă

că același inculpat a mai fost condamnat ulterior, la 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea, la 8 iunie 1997, a infracțiunii de fals privind identitatea

prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., prin sentința penală nr. 976/1998,

pronunțată de Judecătoria Rădăuți, în dosarul nr. 619/1998, rămasă definitivă

la 5 iulie 1998, prin neapelare.

Și în această cauză, conform art. 81

C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei închisorii,

stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, cuprins între 5 iulie

1998 și 4 ianuarie 2001.

Potrivit art. 33 lit. a) C. pen.,

există concurs de infracțiuni, „când două sau mai multe infracțiuni au fost

săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru

vreuna dintre ele”.

Datele expuse dovedesc îndeplinirea

condițiilor de existență a concursului de infracțiuni, astfel cum acestea au

fost determinate prin art. 33 C. pen., în sensul că:

- se constată existența mai multor

infracțiuni, respectiv 4 infracțiuni deduse judecății, în dosarul nr. 8771/1996

al Judecătoriei Suceava și o infracțiune în dosarul nr. 619/1998, al Judecătoriei

Rădăuți;

- infracțiunile menționate au fost

săvârșite de aceeași persoană, respectiv inculpatul C.M.;

- infracțiunea prevăzută de art. 293

alin. (1) C. pen., a fost săvârșită de inculpatul menționat, la data de 8 iunie

1997, anterior rămânerii definitive, la data de 27 iunie 1997, a sentinței

penale nr. 951/1997 a Judecătoriei Suceava.

În concluzie, inculpatul C.M. a fost

condamnat, prin cele două sentințe menționate, pentru o pluralitate de

infracțiuni săvârșite în forma concursului real.

Totodată, în raport cu comiterea

faptelor anterior datei de 26 mai 1997, pedepsele aplicate inculpatului

menționat, prin sentința penală nr. 951 din 16 iunie 1997, a Judecătoriei

Suceava, nefiind excluse expres de la beneficiul grațierii prin art. 5 alin.

(1) pct. B din Legea nr. 137/1997, intră sub incidența acestui act de clemență.

Termenul condiție prevăzut de art. 10,

fiind vorba de o grațiere postcondamnatorie, va curge de la 25 iulie 1997 - data

actului de grațiere și se va împlini la data de 24 iulie 2000.

Raportat la situația juridică expusă,

infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză, săvârșită la data de 3 mai

1999, se situează atât în termenul condiție al grațierii condiționate a

pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 951/1997, a Judecătoriei Suceava,

cât și în termenul de încercare dispus prin sentința penală nr. 976/1998, a

Judecătoriei Rădăuți.

În consecință, devin aplicabile atât

dispozițiile art. 10 din Legea nr. 137/1997, cu referire la pedeapsa rezultantă

de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 951 din 16 iunie 1997, a

Judecătoriei Suceava cât și dispozițiile art. 83 C. pen., cu referire la

pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului C.M., prin sentința penală nr.

876/1998, a Judecătoriei Rădăuți, care impun revocarea grațierii și suspendării

condiționate a executării acestora.

Drept urmare, pedepsele menționate

devin executabile.

În raport cu săvârșirea în concurs

real a infracțiunilor menționate, pedepsele stabilite vor fi contopite, conform

art. 34 lit. b) C. pen., aplicându-se pedeapsa cea mai grea, de un an

închisoare.

Totodată, în raport cu dispozițiile art.

83 C. pen., pedeapsa rezultantă de un an închisoare va fi executată alături de

pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în prezenta cauză.

Drept urmare, inculpatul C.M.

urmează a executa, în final, 4 ani închisoare.

Or, ignorând faptul că un act de

clemență postcondamnatoriu își produce efectele

ope legis

de la data

apariției sale, independent de constatarea incidenței acestuia, printr-un act

al organului judiciar, prima instanță a dispus ca inculpatul să execute, în

final, 3 ani și 6 luni închisoare.

Așa fiind, criticile privind greșita

aplicare a dispozițiilor privind grațierea, se constată a fi întemeiate,

hotărârea primei instanței fiind supusă cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., corespunzător temeiului înscris în art. 410 alin.

(1) partea I pct. 7

1

teza I din același cod, invocat de Procurorul

general.

Urmare a neexercitării căilor de

atac, de către procuror, instanțele de control judiciar, sesizate exclusiv cu

apelul și recursul declarate de inculpat, nu au avut posibilitatea îndreptării

acestei erori.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, conform art. 414

1

, cu referire la art. 385

15

pct.

2 lit. d) C. proc. pen., Curtea va admite recursul în anulare și va casa

hotărârile atacate, numai cu privire la inculpatul C.M., față de care s-a omis

revocarea grațierii pedepsei de un an închisoare, în temeiul art. 10 din Legea nr.

137/1997.

În baza acestui din urmă text, va

revoca grațierea condiționată a pedepsei rezultante de un an închisoare,

aplicată inculpatului C.M., prin sentința penală nr. 951 din 16 iunie 1997, a

Judecătoriei Suceava și va înlătura aplicarea art. 81 și 83 C. pen., cu privire

la pedeapsa de 6 luni aplicată inculpatului menționat, prin sentința penală nr.

976 din 15 iunie 1998, a Judecătoriei Rădăuți.

Constatând că infracțiunile sunt

concurente, va contopi pedepsele și va dispune ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, de un an închisoare, alături de pedeapsa de 3 ani

închisoare aplicată în prezenta cauză, urmând ca în final acesta să execute 4

ani închisoare.

Drept urmare, va anula mandatul

anterior, va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei de 4 ani

închisoare și va deduce perioada executată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva sentinței penale nr. 37 din 27 februarie 2002 a Tribunalului

Suceava, deciziei penale nr. 286 din 16 septembrie 2002, a Curții Supreme de

Justiție, secția penală, privind pe inculpatul C.M.

Casează hotărârile atacate, numai cu

privire la inculpatul C.M., față de care s-a omis revocarea grațierii pedepsei

de un an închisoare, în temeiul art. 10 din Legea nr. 137/1997.

În baza art. 10 din Legea nr. 137/1997,

revocă grațierea condiționată a pedepsei rezultante de un an închisoare

aplicată inculpatului C.M., prin sentința penală nr. 951 din 16 iunie 1997, a

Judecătoriei Suceava, definitivă prin neapelare.

Înlătură aplicarea art. 81 și 83 C.

pen., cu privire la pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului

menționat, prin sentința penală nr. 976 din 15 iunie 1998, a Judecătoriei

Rădăuți.

Constată că infracțiunile sunt

concurente.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34

lit. b) C. pen., dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de un

an închisoare.

În temeiul art. 10 din Legea nr. 137/1997,

revocă grațierea pedepsei de un an închisoare.

Dispune executarea acesteia, alături

de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în cauză, inculpatului C.M., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) și (2), art. 209 alin.

(1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 13 și a art. 37 lit. a) C.

pen., urmând ca, în final, acesta să execute 4 ani închisoare.

Anulează mandatul anterior și

dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

Deduce perioada executată.

Suma de 400.000 lei, reprezentând

onorariu de avocat, cuvenită apărătorului desemnat din oficiu, pentru asistarea

inculpatului C.M., se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 decembrie 2004.