ÎCCJ, Decizia nr. 341/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 37 din 27 februarie 2002, Tribunalul Suceava a condamnat, printre alții, pe inculpatul C.M., la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) și (2) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 13 și a art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și (2) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (3) din același cod, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului menționat, prin sentința penală nr. 951 din 16 iunie 1997, a Judecătoriei Suceava, a descontopit pedepsele, pe care le-a repus în individualitatea lor, a constatat că acestea sunt grațiate în baza art. 1 din Legea nr. 137/1997 și a atras inculpatului, atenția asupra dispozițiilor art. 10 din lege. În temeiul art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat, prin sentința penală nr. 976 din 16 iunie 1998, a Judecătoriei Rădăuți și a dispus executarea acesteia, pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul C.M.

să execute, în total, 3 ani și 6 luni închisoare. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în noaptea de 3 mai 1999, inculpatul C.M., după o înțelegere prealabilă și cu ajutorul inculpaților condamnați în cauză, a escaladat zidul Centrului de Calcul Suceava, de unde a sustras componente electronice, centrale telefonice digitale, telefoane și un fax, în valoare totală de 221.664.000 lei, Sentința a rămas definitivă, prin respingerea căilor de atac exercitate de către acest inculpat. Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 1 teza I C. proc.

pen. S-a susținut că hotărârile atacate au fost pronunțate cu încălcarea legii, în sensul că prin aplicarea greșită a dispozițiilor privind grațierea, ca urmare a neobservării împrejurării că un act de clemență postcondamnatoriu își produce efectele ope legis , de la data apariției sale, indiferent de constatarea sau neconstatarea incidenței acestuia, de către organul judiciar, s-a dispus ca inculpatul să execute 3 ani și 6 luni închisoare, în loc de 4 ani închisoare. S-a mai arătat că nefiind sesizate cu apel sau recurs ,de către procuror, instanțele de control judiciar nu au avut posibilitatea îndreptării greșelii instanței de fond. În concluzie, Procurorul general a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate și rejudecarea cauzei în limitele arătate.

Recursul în anulare este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Din actele dosarului rezultă că prin sentința penală nr. 951 din 16 iunie 1997, pronunțată de Judecătoria Suceava, în dosarul nr. 8771/1996, inculpatul C.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 luni închisoare, la o pedeapsă de 6 luni închisoare și la două pedepse de câte un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 35 alin. (1) și (2), art. 36 alin. (2) și art. 38 din Decretul nr. 328/1966. În temeiul art. 81 C. pen., instanța de judecată a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante, stabilind un termen de încercare de 3 ani. Conform art. 85 alin. (3) C. pen., termenul de încercare stabilit de instanța de judecată, este cuprins între 27 iunie 1997 și 26 iunie 2000. Hotărârea primei instanțe nu a fost atacată cu ape.

Ca atare, conform art. 416 pct. 2 C. proc. pen., sentința penală nr. 951 din 16 iunie 1997 a Judecătoriei Suceava, a rămas definitivă la 27 iunie 1997. Din aceeași fisă de cazier rezultă că același inculpat a mai fost condamnat ulterior, la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea, la 8 iunie 1997, a infracțiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., prin sentința penală nr. 976/1998, pronunțată de Judecătoria Rădăuți, în dosarul nr. 619/1998, rămasă definitivă la 5 iulie 1998, prin neapelare. Și în această cauză, conform art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei închisorii, stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, cuprins între 5 iulie 1998 și 4 ianuarie 2001. Potrivit art. 33 lit. a) C. pen., există concurs de infracțiuni, „când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele”.

Datele expuse dovedesc îndeplinirea condițiilor de existență a concursului de infracțiuni, astfel cum acestea au fost determinate prin art. 33 C. pen., în sensul că: - se constată existența mai multor infracțiuni, respectiv 4 infracțiuni deduse judecății, în dosarul nr. 8771/1996 al Judecătoriei Suceava și o infracțiune în dosarul nr. 619/1998, al Judecătoriei Rădăuți; - infracțiunile menționate au fost săvârșite de aceeași persoană, respectiv inculpatul C.M.; - infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., a fost săvârșită de inculpatul menționat, la data de 8 iunie 1997, anterior rămânerii definitive, la data de 27 iunie 1997, a sentinței penale nr. 951/1997 a Judecătoriei Suceava.

În concluzie, inculpatul C.M. a fost condamnat, prin cele două sentințe menționate, pentru o pluralitate de infracțiuni săvârșite în forma concursului real. Totodată, în raport cu comiterea faptelor anterior datei de 26 mai 1997, pedepsele aplicate inculpatului menționat, prin sentința penală nr. 951 din 16 iunie 1997, a Judecătoriei Suceava, nefiind excluse expres de la beneficiul grațierii prin art. 5 alin. (1) pct. B din Legea nr. 137/1997, intră sub incidența acestui act de clemență.

Termenul condiție prevăzut de art. 10, fiind vorba de o grațiere postcondamnatorie, va curge de la 25 iulie 1997 - data actului de grațiere și se va împlini la data de 24 iulie 2000. Raportat la situația juridică expusă, infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză, săvârșită la data de 3 mai 1999, se situează atât în termenul condiție al grațierii condiționate a pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 951/1997, a Judecătoriei Suceava, cât și în termenul de încercare dispus prin sentința penală nr. 976/1998, a Judecătoriei Rădăuți.

În consecință, devin aplicabile atât dispozițiile art. 10 din Legea nr. 137/1997, cu referire la pedeapsa rezultantă de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 951 din 16 iunie 1997, a Judecătoriei Suceava cât și dispozițiile art. 83 C. pen., cu referire la pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului C.M., prin sentința penală nr. 876/1998, a Judecătoriei Rădăuți, care impun revocarea grațierii și suspendării condiționate a executării acestora. Drept urmare, pedepsele menționate devin executabile. În raport cu săvârșirea în concurs real a infracțiunilor menționate, pedepsele stabilite vor fi contopite, conform art. 34 lit. b) C. pen., aplicându-se pedeapsa cea mai grea, de un an închisoare.

Totodată, în raport cu dispozițiile art. 83 C. pen., pedeapsa rezultantă de un an închisoare va fi executată alături de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în prezenta cauză. Drept urmare, inculpatul C.M. urmează a executa, în final, 4 ani închisoare. Or, ignorând faptul că un act de clemență postcondamnatoriu își produce efectele ope legis de la data apariției sale, independent de constatarea incidenței acestuia, printr-un act al organului judiciar, prima instanță a dispus ca inculpatul să execute, în final, 3 ani și 6 luni închisoare. Așa fiind, criticile privind greșita aplicare a dispozițiilor privind grațierea, se constată a fi întemeiate, hotărârea primei instanței fiind supusă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc.

pen., corespunzător temeiului înscris în art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 1 teza I din același cod, invocat de Procurorul general. Urmare a neexercitării căilor de atac, de către procuror, instanțele de control judiciar, sesizate exclusiv cu apelul și recursul declarate de inculpat, nu au avut posibilitatea îndreptării acestei erori. În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 414 1 , cu referire la art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea va admite recursul în anulare și va casa hotărârile atacate, numai cu privire la inculpatul C.M., față de care s-a omis revocarea grațierii pedepsei de un an închisoare, în temeiul art. 10 din Legea nr. 137/1997.

În baza acestui din urmă text, va revoca grațierea condiționată a pedepsei rezultante de un an închisoare, aplicată inculpatului C.M., prin sentința penală nr. 951 din 16 iunie 1997, a Judecătoriei Suceava și va înlătura aplicarea art. 81 și 83 C. pen., cu privire la pedeapsa de 6 luni aplicată inculpatului menționat, prin sentința penală nr. 976 din 15 iunie 1998, a Judecătoriei Rădăuți. Constatând că infracțiunile sunt concurente, va contopi pedepsele și va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de un an închisoare, alături de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, urmând ca în final acesta să execute 4 ani închisoare. Drept urmare, va anula mandatul anterior, va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei de 4 ani închisoare și va deduce perioada executată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 37 din 27 februarie 2002 a Tribunalului Suceava, deciziei penale nr. 286 din 16 septembrie 2002, a Curții Supreme de Justiție, secția penală, privind pe inculpatul C.M. Casează hotărârile atacate, numai cu privire la inculpatul C.M., față de care s-a omis revocarea grațierii pedepsei de un an închisoare, în temeiul art. 10 din Legea nr. 137/1997. În baza art. 10 din Legea nr. 137/1997, revocă grațierea condiționată a pedepsei rezultante de un an închisoare aplicată inculpatului C.M., prin sentința penală nr. 951 din 16 iunie 1997, a Judecătoriei Suceava, definitivă prin neapelare.

Înlătură aplicarea art. 81 și 83 C. pen., cu privire la pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului menționat, prin sentința penală nr. 976 din 15 iunie 1998, a Judecătoriei Rădăuți. Constată că infracțiunile sunt concurente. În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de un an închisoare. În temeiul art. 10 din Legea nr. 137/1997, revocă grațierea pedepsei de un an închisoare. Dispune executarea acesteia, alături de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în cauză, inculpatului C.M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) și (2), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 13 și a art. 37 lit. a) C. pen., urmând ca, în final, acesta să execute 4 ani închisoare.

Anulează mandatul anterior și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii. Deduce perioada executată. Suma de 400.000 lei, reprezentând onorariu de avocat, cuvenită apărătorului desemnat din oficiu, pentru asistarea inculpatului C.M., se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2004.