ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1152/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 161 din 18

mai 2001, Tribunalul Brașov a dispus achitarea inculpatului F.G. în baza art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru

infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de

art. 246 raportat la art. 248

1

C. pen.

Conform art. 346 C. proc. pen., s-a

luat act de renunțarea părții civile S.C. A. S.A. Cluj Napoca, la judecarea

acțiunii civile exercitată în procesul penal.

Potrivit art. 357 alin. (2) lit. c)

raportat la art. 163 din același cod, s-a respins cererea formulată de S.C. A.

S.A. Cluj Napoca, privind înființarea unui sechestru asigurator și a popririi

asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare, în sumă de 5.000.000 lei, au rămas în sarcina

statului.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului

F.G. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prevăzută de art. 246 raportat la art. 248

1

C. pen.,

constând în aceea că, în perioada 1997 – 1999, în calitate de primar al

Municipiului Cluj Napoca, a refuzat, în mod nejustificat, să elibereze o

autorizație de construcție la cererile repetate formulate de S.C. A. S.A. Cluj,

provocând acesteia astfel, un prejudiciu în valoare de 14.146.093.784 lei, deși

era obligat, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, să elibereze

autorizația respectivă.

În considerentele sentinței se

menționează că, în raport de probele administrate în cauză, faptele

inculpatului, astfel cum acestea au fost comise, nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 246 raportat la

art. 248

1

C. pen., care are ca obiect juridic special relațiile

sociale referitoare la activitatea de serviciu, activitate a cărei bună

desfășurare presupune îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în mod corect, cu

respectarea intereselor legale ale persoanelor.

În susținerea soluției adoptate,

instanța de fond arată că inculpatul nu se află în nici una din situațiile la

care se referă textele de lege menționate, întrucât, în calitate de primar,

acesta avea obligația de a emite autorizația de construcție solicitată, dar și

dreptul corelativ de a refuza eliberarea ei în cazul în care cerințele legii nu

erau îndeplinite.

Cum documentația tehnică depusă de

S.C. A. S.A. Cluj Napoca, nu conținea avizul Comisiei Tehnice de Urbanism din

cadrul Consiliului Local al Municipiului Cluj Napoca, aviz impus de art. 6

alin. (2) din Legea nr. 50/1991, refuzul eliberării actului administrativ

solicitat apare ca justificat, cu atât mai mult cu cât între certificatul de urbanism

și cererea de autorizare a construcției, depuse de petiționar, existau

neconcordanțe.

Totodată, se arată că existența unor

hotărâri judecătorești prin care inculpatul a fost obligat să emită autorizația

de construcție nu poate duce la concluzia că acesta și-a încălcat atribuțiile

de serviciu, atâta timp cât petiționarul nu a completat documentația necesară

obținerii avizului Comisiei Tehnice de Urbanism prevăzută de Legea nr. 50/1991.

Sub aspectul laturii civile s-a

reținut că prin adresa nr. 260 din 29 martie 2001, S.C. A. S.A. Cluj a

invederat instanței că renunță la judecată, situație în care s-a luat act de

voința acesteia.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

penală nr. 235 din 21 noiembrie 2001, a respins, ca nefondat, apelul prin care

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, solicita casarea sentinței pronunțate

în temeiul art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., susținând că

achitarea inculpatului F.G. este greșită, fiind consecința unei analize

defectuoase a materialului probator din care rezultă că acesta se face vinovat

de săvârșirea infracțiiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

pentru care a fost trimis în judecată.

În considerentele deciziei se arată

că, în raport de caracterul amplu, detaliat și fundamentat pe o analiză

profundă și temeinică a probelor și problematicii juridice a cazului, instanța

de apel își însușește argumentația instanței de apel, care, prin hotărârea

pronunțată, a reușit să asigure tratarea acestui caz în afara oricăror

conotații politice.

Împotriva menționatelor hotărâri,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a declarat recurs, reiterând

motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc.

pen., invocat în apel, în sensul că, în mod nejustificat, s-a dispus achitarea

inculpatului, în cauză existând suficiente probe de vinovăție a acestuia.

Prin motivele de recurs se susține

că apărările inculpatului, în sensul că de îndată ce partea civilă nu a

respectat condițiile cerute de Legea nr. 50/1991, constând în obținerea

avizului Comisiei Tehnice de Urbanism, acesta nu avea obligația să emită

autorizația de construcție solicitată, nu sunt concludente, întrucât, prin

sentința civilă nr. 402 din 17 februarie 1997 a Tribunalului Cluj, definitivă

și irevocabilă prin decizia nr. 402 din 17 decembrie 1997 a Curții de Apel

Cluj, s-a dispus eliberarea necondiționată a autorizației respective.

Totodată, se arată că însușindu-și

apărările formulate de inculpat, instanța de apel pune sub semnul întrebării

temeinicia unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

Examinând hotărârile atacate, în

raport de motivele de casare invocate prin recursul Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Brașov, cât și din oficiu, se constată că cele două instanțe au

reținut corect situația de fapt, pe baza probatoriului administrat în cauză,

soluția de achitare a inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. d) C. proc. pen., fiind, pe deplin justificată.

Potrivit art. 246 C. pen.,

constituie infracțiunea de abuz în serviciul contra intereselor persoanelor, fapta

funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu

știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin

aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Din analiza textului de lege citat

rezultă că obiectul juridic special al acestei infracțiuni îl constituie

relațiile sociale referitoare la activitatea de serviciu, activitate a cărei

bună desfășurare presupune îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în mod

corect, cu respectarea intereselor cetățenilor, dar și a legislației în

vigoare.

Latura obiectivă a infracțiunii

trebuie să se realizeze sub aspectul elementului material, fie printr-o

inacțiune, constând în neândeplinirea unui act, fie printr-o acțiune, constând

în îndeplinirea defectuoasă a unui act.

În speță, nu ne aflăm în nici una

din situațiile la care face referire textul de lege menționat.

Conform art. 4 din Legea nr.

50/1991, inculpatul, în calitate de primar al Municipiului Cluj Napoca, avea

obligația să emită autorizații de construcție. Același act normativ, în art. 2

alin. (2), prevede, însă că autorizația de construcție se eliberează în temeiul

și cu respectarea documentațiilor de urbanism și amenajarea teritoriului.

Potrivit art. 5 din Legea nr.

50/1991, cererea pentru eliberarea autorizației de construire va fi însoțită de

certificatul de urbanism, care trebuie să cuprindă elemente privind regimul

juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor. În alin. (1) al

art. 6 din lege, se prevede că cererea pentru eliberarea autorizației trebuie

să aibă anexată documentația tehnică, formată din planul de amplasare a

construcției, planuri din care să rezulte destinația, alcătuirea constructivă,

funcțională și înfățișarea construcției, precum și dovada titlului solicitantului

asupra terenului să fie verificată potrivit legii și să conțină avizele

necesare pe funcțiuni, prezentate prin grija solicitantului.

Din actele dosarului, care au fost

analizate în considerentele celor două hotărâri, rezultă că documentația

tehnică depusă de S.C. A. S.A. Cluj Napoca, nu conținea avizul Comisiei Tehnice

de Urbanism din cadrul Consiliului Local al Municipiului Cluj Napoca, aviz ce

trebuia prezentat prin grija petiționarului.

Totodată, s-a stabilit că între

certificatul de urbanism depus și cererea pentru obținerea autorizației de

construcție existau neconcordanțe, situație în care organele în drept au cerut

S.C. A. S.A. Cluj Napoca să completeze documentația necesară stabilirii corecte

a regimului juridic al imobilului în cauză, cât și a terenului pe care urma să

fie amplasată noua construcție.

Față de considerentele expuse se

constată că în cauză lipsește latura subiectivă a infracțiunii de abuz în

serviciu prevăzută de art. 246 raportat la art. 248

1

C. pen.,

deoarece refuzul de a elibera autorizația de construcție solicitată nu s-a

datorat relei credințe a inculpatului ci unor situații obiective, respectiv

neobținerii avizului Comisiei Tehnice de Urbanism, obligație care potrivit

dispozițiilor legale în materie revenea S.C. A S.A. Cluj Napoca.

Existența unei hotărâri

judecătorești, prin care inculpatul a fost obligat să emită autorizația de

construcție nu pot duce la concluzia că acesta și-a încălcat atribuțiile de

serviciu, atâta timp cât solicitantul nu a completat documentația necesară

obținerii avizului Comisiei Tehnice de Urbanism obligație prevăzută de Legea

nr. 50/1991.

Cum documentația ce însoțea cererea

părții vătămate era incompletă și contradictorie, lipsindu-i, deci una dintre

condițiile prevăzute de lege pentru eliberarea autorizației, respectiv avizul

Comisiei Tehnice de Urbanism, în mod just, cele două instanțe au concluzionat

că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, acestuia neputându-i-se imputa că a refuzat cu

știință să îndeplinească o obligație de serviciu.

Nici activitatea inculpatului de a

suspenda autorizația de construire eliberată de viceprimar, nu are o

semnificație pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.,

întrucât lipsa avizului Comisiei Tehnice de Urbanism, deci neândeplinirea unei

condiții obligatorii prevăzute de lege, constituie un temei și pentru

promovarea suspendării.

Întrucât criticile formulate în

recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă

existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a

respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 235/ Ap din 21

noiembrie 2001 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul F.G.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2003.