ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4367/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Hunedoara înregistrat sub nr. 1567/2002 s-a dispus trimiterea

în judecată a inculpatului O.R.G.

Prin actul de trimitere în judecată

s-a reținut că inculpatul în data de 9 august 2001 a ucis-o prin sufocare și

ștrangulare pe victima K.M., după care i-a luat mai multe bunuri ce-i

aparțineau.

Prin sentința penală nr. 323 din 25

octombrie 2002 a Tribunalului Hunedoara a fost condamnat inculpatul O.R.G. la:

- 17 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută și pedepsită de art. 174 C. pen. și

5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

- 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de furt prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1) C.

pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 17 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe timp de 5 ani.

A privat pe inculpat de exercițiul

drepturilor civile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71

C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata

arestării preventive începând cu 14 august 2001, până la 25 octombrie 2002.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., au

fost confiscate obiectele corp delict înregistrate la poziția 43/2002 (sârmă cu

izolație verde, cordelină, 2 cravate și un ziar).

În baza art. 169 C. proc. pen., s-a

dispus restituirea bunurilor aparținând victimei.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumei de 7.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă K.I.

Inculpatul a mai fost obligat la

plata sumei de 8.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut următoarele:

Victima K.M. după ce a absolvit

facultatea nu a profesat, obținând câștiguri din practicarea prostituției, sens

în care dădea anunțuri în presă și pe internet.

În anul 2001 în urma unui astfel de

anunț l-a cunoscut pe inculpatul O.R.G. cu care a întreținut de mai multe ori

raporturi sexuale în schimbul unor sume de bani.

Relația dintre aceștia s-a întrerupt

câteva luni fiind reluată la începutul lunii august 2001 prin intermediul unor

anunțuri în ziar pe care inculpatul le-a adresat pe numele de cod M. la care

răspundea victima. În ziarul din 6 august 2001 a apărut anunțul dat de către

inculpat „Vino marți sau miercuri la ora 12,30 în fața Romtelecom cod „R.

2000”. La redacția ziarului A.B.C. a fost găsit talonul pentru anunț gratuit

completat de inculpat pentru fixarea întâlnirii.

Victima i-a relatat surorii sale

K.I. despre faptul că avea o întâlnire cu inculpatul, că nu a reușit să-l

întâlnească în 7 august ci doar a doua zi în 8 august în față la Romtelecom

Hunedoara și i-a lăsat numărul de telefon pentru a o suna.

Martora S.R. a văzut-o pe victimă însoțită

de inculpat în data de 9 august 2001 în zona centrală a municipiului Hunedoara

de unde aveau posibilitatea să se deplaseze la Deva.

Din declarația inculpatului a

rezultat că în data de 9 august 2001 s-a întâlnit cu victima în Deva și s-au

dus într-o boxă situată în subsolul blocului unde a funcționat B.P. Deva,

martora R.S. a menționat în declarația sa că victimei îi era indiferent unde

întreținea relații sexuale prin urmare nu a avut nici o ezitare în a-l urma pe

inculpat în acea boxă.

Inculpatul a susținut că după ce a

întreținut relații sexuale, victima a început un joc erotic periculos prin

faptul că l-a strâns de gât cu o sfoară, iar el a ripostat pentru a se apăra.

Expertiza medico-legală psihiatrică a stabilit că inculpatul prezintă „hipertonie

erotică”, ceea ce ar motiva agresiunea cu caracter sexual, fie prin refuzul

victimei de a întreține un nou raport sexual fie prin remarca acesteia

referitoare la actul sexual „că nu a făcut bine ceea ce a făcut”.

Din depoziția martorei R.S. se

desprinde împrejurarea că victima era „acidă și cinică în relațiile cu

clienții”. Tot prin expertiză s-a stabilit că între victimă și inculpat a avut

loc o luptă care la un moment dat inculpatul superior ca forță fizică a apăsat

victima cu mâinile pe nas și gură, obturându-i căile respiratorii, victima

decedând datorită asfixierii mecanice. Leziunile traumatice constatate în urma

examenului intern și extern au putut fi produse prin loviri repetate cu un corp

dur sau comprimare într-un plan dur și un corp dur.

După săvârșirea infracțiunii

inculpatul a luat de lângă victimă ochelarii acesteia, telefonul mobil, cheile

de la locuința victimei și cheia de la lacătul cu care a fost închisă ușa

boxei. Victima a fost găsită în data de 11 august 2001 de către numitul J.N.,

care obișnuia să doarmă în boxe. Inculpatul era familiarizat cu subsolurile

blocului și a locuit în vara anului 2001 într-o boxă situată la subsolul

blocului 37 de pe strada I. Creangă în care s-au găsit ochelarii, telefonul

mobil și cheile victimei. În boxa ocupată de inculpat s-au mai găsit, de

asemenea, bucăți de sârmă cu izolație verde de genul celei cu care a fost

legată victima, mai multe cravate asemănătoare celei cu care și-a ucis victima,

iar asupra inculpatului a fost găsit un set de 10 chei, ială și materiale cu

caracter erotic.

În porțiunea interioară a boxei în

care a fost găsită victima a fost ridicat un fragment de urmă palmară, iar

constatarea tehnico-științifică a stabilit că a fost creată de zona hipotenară

a palmei stângi a inculpatului.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpatul O.R.G.

În expunerea motivelor de apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara arată că în cauză s-a făcut o

individualizare greșită pedeapsa aplicată fiind prea mică, fapt pentru care

aceasta nu este îndestulătoare pentru o reeducare completă a inculpatului.

Parchetul mai arată că și latura

civilă a fost greșit soluționată, instanța de fond acordând părții civile cu

titlu de despăgubiri suma de 7.000.000 lei, deși până la citirea actului de

sesizare a instanței partea civilă a solicitat suma de 5.000.000 lei.

Inculpatul a solicitat desființarea

sentinței atacate cu privire la soluționarea laturii penale și în rejudecare să

se procedeze la reducerea pedepsei aplicate pe care o consideră prea aspră în

raport cu fapta comisă și conduita sa pe tot parcursul procesului penal, în

sensul că și-a recunoscut fapta, colaborând cu organele de urmărire penală

pentru aflarea adevărului.

Curtea de Apel Alba Iulia,

verificând legalitatea și temeinicia sentinței prin prisma criticilor formulate

și din oficiu, constată că apelurile sunt nefondate reținând că din probele

administrate în cauză se constată că s-a stabilit o stare de fapt corectă și a

făcut o încadrare juridică legală a faptei.

S-a mai reținut că aspectele critice

formulate de părți cu privire la pedeapsă au fost avute în vedere de instanța

de fond, pedeapsa aplicată fiind de natură să conducă la reeducarea

inculpatului.

Faptul că inculpatul a avut o

conduită bună pe tot parcursul procesului penal, în sensul că a recunoscut

fapta încă din faza urmăririi penale deși nu erau probe directe împotriva sa

constituie un aspect care atenuează răspunderea penală.

În concluzie se constată că în cauză

s-a făcut justă individualizare, instanța de fond raportându-se la toate

criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Și soluționarea laturii civile a

fost corect făcută de către instanța de fond, reținându-se că, partea civilă

încă din faza de urmărire penală a solicitat despăgubiri civile în cuantum de

5.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare, iar cu ocazia judecării

cauzei instanța de fond a procedat doar la reactualizarea acestuia, care nu

poate fi considerată o majorare a pretențiilor.

Așa fiind, prin decizia penală nr.

125/A/2003, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de parchet și inculpat.

Împotriva acestei decizii au

formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și inculpatul

O.R.G., a căror critică a vizat individualizarea pedepsei.

Parchetul apreciază că pedeapsa

aplicată nu corespunde cerințelor dispozițiilor art. 52 C. pen., existând

temeiuri suficiente pentru aplicarea unei pedepse mai severe, iar inculpatul a

solicitat reducerea pedepsei.

Examinând cauza în funcție de

motivul invocat, cât și din oficiu se constată că, recursurile sunt fondate

numai cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor de grațiere prevăzute de

Legea nr. 543/2002.

Critica cu privire la

individualizarea pedepsei este nefondată, întrucât pedeapsa aplicată este

corespunzătoare gradului de pericol social, împrejurărilor în care a fost

săvârșită fapta, cât și datelor ce caracterizează persoana inculpatului,

instanțele dând eficiența cuvenită tuturor acestor criterii. Cuantumul stabilit

de instanțe conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor astfel cum este

reglementat în dispozițiile art. 52 C. pen., astfel că nu se impune o

reindividualizare, în sensul majorării sau reducerii acesteia.

Însă recursul urmează a fi admis,

iar decizia și sentința va fi casată numai cu privire la omisiunea aplicării

dispozițiilor de grațiere a Legii nr. 543/2002 urmând a constata după

înlăturarea dispozițiilor art. 33 și art. 34 C. pen., că pedeapsa de 3 ani

închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., este

grațiată. Totodată, se va face aplicarea art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Celelalte dispoziții vor fi

menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și de inculpatul O.R.G.

împotriva deciziei nr. 125 din 3 aprilie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.

Casează decizia atacată și sentința

nr. 323 din 25 octombrie 2002 a Tribunalului Hunedoara, numai cu privire la

omisiunea aplicării dispozițiilor de grațiere prevăzute de Legea nr. 543/2002.

Înlătură dispozițiile art. 33 și

art. 34 C. pen., descontopește pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare, în

pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor:

- 17 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen.;

- 3 ani închisoare, pentru

infracțiunea de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002,

constată grațiată în întregime și condiționat pedeapsa de 3 ani închisoare,

aplicată pentru infracțiunea de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen.,

inculpatul urmând să execute 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată pentru

infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen.

Atrage atenția inculpatului asupra

consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Compută din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata arestării preventive de la 16 august 2001, la zi.

Onorariul apărătorului din oficiu,

în sumă de 400.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

octombrie 2003.