ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1698/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1819 din 1 aprilie 1998 a Judecătoriei Bistrița s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul H.S. contra pârâților Municipiul Bistrița prin Primar, RATL Bistrița, T.I. și T.M. pentru rectificarea intabulării. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul solicitând schimbarea ei, în sensul admiterii acțiunii. Prin decizia nr. 113/A din 23 februarie 2001, Tribunalul Bistrița Năsăud a admis apelul, a desființat decizia apelată și a trimis dosarul spre competentă soluționare Tribunalului Bistrița Năsăud având în vedere valoarea obiectului litigiului ce depășește 150.000.000 lei.

Prin sentința civilă nr. 148 din 21 septembrie 2001 Tribunalul Bistrița Năsăud a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant. Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele: Imobilul, casă și teren situat în Bistrița, este înscris în CF 2323 Bistrița, nr.top. 1452 și a constituit proprietatea reclamantului și a soției sale. Prin sentința civilă nr. 1205/1965 Tribunalul Popular al Raionului Bistrița, în dosarul nr. 1642/1965 a admis acțiunea fostului Sfat popular al Raionului Bistrița și a dispus trecerea în patrimoniul statului a imobilului de mai sus, în baza art. 1 lit. d) din Decretul nr. 111/1951 fiind bun părăsit, fără stăpân. Hotărârea a intrat în autoritatea lucrului judecat și a fost intabulată în cartea funciară.

Cererea de revizuire formulată de reclamant împotriva sentinței de mai sus, a fost respinsă de judecătoria Bistrița prin sentința civilă nr. 2898/1999 nefiind atacată cu apel. Împotriva sentinței civile nr. 148 din 21 septembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, a declarat apel reclamantul solicitând schimbarea ei, în sensul admiterii acțiunii. Prin decizia civilă nr. 67 din 21 mai 2002 Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul H.S. și cererea de intervenție în interesul acestuia formulată de H.I. și B.L. A obligat pe reclamant să plătească intimaților T.I. și T.M. suma de 4.500.000 lei cheltuieli de judecată. Instanța a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele Decretului 115/1938 în legătură cu intabularea, iar sentința care a stat la baza intabulării nu a fost scoasă din vigoare prin nici o cale ordinară sau extraordinară de atac.

În contra deciziei mai sus menționate au declarat recurs reclamantul H.S. și intervenienții H.I. și B.L. prin care au arătat că sunt aspecte de aplicare greșită a legii constând în: - calificarea greșită a acțiunii și nerespectarea cadrului juridic rezolvat de instanță de casare; - greșeala de a se considera că preluările abuzive de către stat prin titluri de natura jurisdicțională nu ar putea fi cercetate sub aspectul valabilității; - nesancționarea relei credințe a subdobânditorilor la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 165 din 20 martie 1997; - privarea apelantului-reclamant de dreptul la un recurs (apel) efectiv; - privarea recurentului-reclamant de dreptul la un proces echitabil; Recursul este nefondat.

Corect instanțele au respins pe fond, pretențiile reclamanților prin aplicarea legii care nu îngăduie încălcarea autorității de lucru judecat și nici anularea intabulării unui drept fără desființarea titlului care a stat la baza intabulării întrucât titlul pus în executare a produs efecte directe față de fostul proprietar tabular, fiindu-i opozabil. Litigiul a fost finalizat definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr. 1205/1965 a Tribunalului Popular al raionului Bistrița sentință definitivă – nedesființată pe căile legale. Cererea de revizuire a fost respinsă și rămasă definitivă prin neapelare. Înlăturarea unei stări tabulare care are la bază nulitatea titlului înscris în Cartea funciară nu se poate realiza împotriva drepturilor stabilite prin hotărâre judecătorească, dacă se încearcă înlăturarea constatărilor care au puterea lucrului judecat.

Sub aceste aspecte motivarea soluției pronunțate în apel corespunde legii. Criticile sunt, în consecință, nefondate. Aspecte care vizează netemeinicia soluției exced motivului de recurs invocat, în sensul că art. 166 C. proc. civ. impune lipsa dreptului judecătorului de a verifica temeinicia unei hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat, altfel decât prin căile de control judiciar organizate legal. Și sub acest aspect recursul este neîntemeiat. În ce privește contractul de vânzare-cumpărare nr. 165 din 20 martie 1997, acesta s-a încheiat în temeiul cărții funciare în raport de care, buna-credință a fost corect reținută la încheierea contractului. Față de cele de mai sus, decizia atacată este legală și temeinică, astfel că recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul H.S. și de intervenienții H.I. și B.L. împotriva deciziei nr. 67 din 21 mai 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2004.