ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 566/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 566/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată la data de 5 mai 2003 reclamantul C.V. a solicitat
anularea hotărârii nr.1654 din 26 martie 2003 emisă de Casa Județeană de Pensii
Brașov și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să se constate
că în perioada 16 decembrie 1953 – 1 noiembrie 1956 a efectuat stagiul militar
în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
În
motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a efectuat stagiul militar în
perioada 16 decembrie 1953 - 1 noiembrie 1956 în unități militare cu specific
de muncă, nefiind instruit.
Curtea
de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ prin sentința
civilă nr. 143/F din 1 iulie 2003 a admis acțiunea, a anulat hotărârea
nr.1654/2003 emisă de Comisia pentru aplicarea O.G. nr.105/1999 și în
consecință a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, care să constate că
perioada 16 decembrie 1953 – 1 noiembrie 1956 se încadrează în prevederile art.
1 din Legea nr.309/2002.
Pentru
a hotărî astfel, instanța a reținut că nu există motive pentru a excepta
solicitantul de la recunoașterea drepturilor sale atâta vreme cât nu se contestă
prestarea muncii în timpul stagiului militar este un detașament organizat în
acest scop.
Împotriva
sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov.
Recurenta
a susținut că în mod eronat prima instanță a admis acțiunea deoarece
contestatorul a efectuat stagiul militar în cadrul unor unități militare
respectiv Brigada de Lucru Căi Ferate și nu în carul Direcției Generale a
Serviciului Muncii.
Critica
este neîntemeiată.
Din
copia livretului militar fila 2 dosar fond rezultă că reclamantul a prestat
muncă la Brigada de Lucru Căi Ferate în cadrul U.M. 04367 în perioada 16
decembrie 1953 – 1 noiembrie 1956.
După
lăsarea la vatră, reclamantul a fost inclus în categoria soldaților
neinstruiți.
Din
moment ce nu se contestă prestarea muncii pe durata stagiului militar în
detașamente de muncă organizate în acest scop, nu se justifică exceptarea
reclamantului de la acordarea drepturilor solicitate.
În caz
contrar s-ar ajunge la situațiile inechitabile de recompensare parțială doar
a persoanelor care au efectuat stagiul militar în condiții identice și care
datorită unor împrejurări formale, ce țin exclusiv de subordonarea ierarhică a
unității militare, beneficiază de tratament diferit.
Apreciind
deci că prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt în cauză și că sunt
întrunite condițiile de admisibilitate a cererii prevăzute de art.1 și ale art.
6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002 urmează a se respinge recursul pârâtei ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge
recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile
nr. 143 F din 1 iulie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de
contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 11 februarie 2004.