ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3014/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cabinetul de Avocatură C.D. a formulat o plângere penală împotriva rezoluției Parchetului Național Anticorupție, secția de combatere a corupției nr. 101/VIII/2002, solicitând infirmarea rezoluției și punerea în mișcare a acțiunii penale, pentru comiterea mai multor infracțiuni și anume: amenințarea cu moartea, șantaj, abuz în serviciu și alte fapte. Această plângere a fost formulată în contradictoriu cu Parchetul Național Anticorupție, cu sediul în București, Ministerul de Interne, cu sediul în București, Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, Serviciul Român de Informații, cu sediul în București. Plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 278 C. proc.

pen., și de decizia Curții Constituționale nr. 486 din 1 decembrie 1997. În motivare s-a susținut că s-a solicitat Parchetului Național Anticorupție cercetarea penală pentru faptele menționate mai sus, iar soluția acestui organ a fost aceea de respingere a plângerii, dată prin rezoluția nr. 101/VIII/2002, deși nu s-au întreprins acte efective de cercetare, nu s-au infirmat probele materiale prezentate mai jos și nu au fost înlăturate motivat raționamentele și argumentele în susținerea că au fost utilizate Serviciile Secrete ale Ministerului de Interne și Serviciul Român de Informații și tehnicile specifice de intimidare, dezinformare, amenințare cu moartea și șantajul. S-au atașat la plângere: copia plângerii adresate P.N.A.

împotriva rezoluției nr. 101, copia scrisorii de șantaj datată 21 iunie 2002, copia transcrierii lizibile pe calculator, certificat de conformitate și copia analizei de conținut întocmită de psiholog, copia scrisorii din 28 octombrie 2002 și a publicării în presă a aceluiași text sub semnătură „P.D.”, copia sentinței civile nr. 5402 din 6 iunie 2002, pronunțată de Judecătoria Sectorului II București în dosarul nr. 5455/C/2002, împotriva căreia s-a declarat apel înregistrat la nr. 3919/C+C/2002 al Tribunalului București. Prin sentința penală nr. 2 din 19 februarie 2003, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta Cabinet de Avocatură C.D., împotriva rezoluției Parchetului Național Anticorupție, secția de combatere a corupției nr. 101/VIII/1/2002.

A obligat petenta la cheltuieli judiciare către stat. Împotriva sentinței penale nr. 2 din 19 februarie 2003 a Curții de Apel Galați a declarat recurs petiționara Cabinet Avocatură C.D., cu sediul în Focșani, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Plângerea formulată de petiționară la Parchetul Național Anticorupție a fost corect respinsă prin rezoluția nr. 101/VIII/2002, întrucât aceasta nu conține date reale cu privire la obiectul și mijloacele de probă, conform prevederilor art. 222 C. proc. pen. și art. 223 C. proc. pen. Mai mult, faptele sesizate în plângere, chiar în situația în care ar fi reale, nu constituie infracțiuni de corupție date, printre altele, în competența Parchetului Național Anticorupție.

Față de aceste considerente, urmează să fie respins recursul declarat de petiționară, ca nefondat, conform dispozitivului. Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara D.C. împotriva sentinței penale nr. 2 din 19 februarie 2003 a Curții de Apel Galați. Obligă recurenta la 300.000 lei cheltuieli judiciare. Pronunțată, în ședință publică, azi 24 iunie 2003.