ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3592/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 494 din 3 noiembrie 2003, pronunțată în dosarul penal nr. 6908/2003, Tribunalul Dâmbovița a respins, ca nefondată, cererea condamnatului C.P., privind revizuirea sentinței penale nr. 22 din 19 ianuarie 2001 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă prin decizia penală nr. 4447 din 19 octombrie 2001 a Curții Supreme de Justiție și l-a obligat la 300.000 lei cheltuieli judiciare. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în fapt și în drept că reținerea scuzei provocării (dovedirea unei stări de fapt prin prelungirea probatoriului) nu face parte din niciunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 70 din 18 februarie 2004, pronunțată în dosarul penal nr. 9212/2003 a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, considerând corectă hotărârea primei instanțe și l-a obligat la cheltuieli judiciare statului în sumă de 700.000 lei. Împotriva acestei decizii, în termen legal, condamnatul a declarat recurs, invocând greșita aplicare a legii [(art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.)] prin respingerea cererii în admiterea căreia insistă. Înalta Curte de Casație și Justiție examinând atât hotărârea atacată cât și sentința de fond, în raport de motiv, probe și dispoziții legale, constată netemeinicia criticii aduse. Revizuirea unei hotărâri judecătorești se poate cere doar în limitele prevăzute de dispozițiile art. 394 lit. a) – e) C. proc.

pen. Condamnatul se află în executarea unei pedepse de 14 ani închisoare, pentru că în seara zilei de 24 martie 2000, la locuința sa, în urma unui incident i-a aplicat lui M.C., mai multe lovituri letale cu toporul. Încă din faza judecății în fond inculpatul a invocat starea provocării, pe care instanțele au considerat-o inexistentă. Se observă așadar că recurentul nu face referire la fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei pentru a se găsi în cazul de revizuire prevăzută de art. 394 lit. a) C. proc. pen. Instanța de fond și aceea de apel în mod corect au respins cererea condamnatului, cele pretinse de inculpat necontribuind, în sensul dispozițiilor susmenționate, motiv legal de revizuire.

Conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul condamnatului să fie respins ca nefondat cu obligarea recurentului, în sensul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la cheltuieli judiciare către stat, incluzând onorariul avocatului din oficiu ce se avansează din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.P. împotriva deciziei penale nr. 70 din 18 februarie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 iunie 2004.