ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 892/2003

Decizia nr.892                                                                                                                                                   Dosar

nr.2186/2002

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței civile nr. 1014 din 23 iunie 1998 a Judecătoriei Costești

deciziei civile nr. 2293 din 9 octombrie 2000 a Tribunalului Argeș, secția

civilă precum și decizia nr. 1374 din 18 mai 2001 a Curții de Apel Pitești ,

secția civilă.

La apelul nominal s-au prezentat: intimatele-pârâte C.E.și

C.E.prin avocat M.L., intimatul-reclamant R.M.C., intimații-pârâți C.D.și

Comisia județeană Argeș pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 din cadrul

Prefecturii Argeș prin consilier juridic N.I., lipsind intimatul Ș.V.

Procedura completă.

Reprezentantul Ministerului Public a susținut recursul în

anulare și a solicitat admiterea acestuia, astfel cum a fost formulat.

Reclamantul R.M.C. a cerut respingerea recursului în

anulare, ca nefondat.

Avocat M.L., intimatul C.D.și consilier juridic N.I. au

cerut admiterea recursului în anulare.

C U R T E A

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 23 aprilie 1997, Radu Constantin a chemat în

judecată pe S.G., C.E., C.E.și Comisia Județeană Argeș de aplicare a Legii

nr.18/1991 pentru constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate

nr. 62755/1995, 67918/1995 și 91749/1991 prin care s-a constituit, în favoarea

pârâților persoane fizice, dreptul de proprietate asupra unui teren intravilan,

situat în tarlaua nr. 21, în comuna Lunca Corbului, Județul Argeș.

Judecătoria Costești, prin sentința civilă nr. 1014 din 23

iunie 1998, a respins, ca nefondată, acțiunea.

Tribunalul Argeș, secția civilă, prin decizia nr. 2293 din

9 octombrie 2000, a admis apelul reclamantului și, schimbând sentința, a admis

acțiunea și a constatat nulitatea absolută a titlurilor de proprietate atacate,

pentru terenurile de 1000 m.p., 917 m.p., 1141 m.p. și 1000 m.p., identificate

prin expertiza topo administrată în apel.

Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin decizia nr.

1374 din 18 mai 2001, a respins, ca nefondat recursul declarat în cauză, cu

opinia separată a unuia dintre membrii completului de judecată.

Împotriva celor două decizii, Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare

pentru motivul de casare prevăzut de art. 330 pct. 2 C.proc.civ. în dezvoltarea

căruia a arătat, în esență, că hotărârile atacate, fiind întemeiate pe

considerente și probe flagrant contradictorii, nu stabilesc faptele deduse

judecății, respectiv situația reală a terenurilor din litigiu.

Recursul în anulare este întemeiat.

Potrivit art. 129 C.proc.civ. judecătorul, în tot cursul

procesului, veghează la respectarea dispozițiilor legale (alin.1) și are

îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice

greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și

prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice

și legale. El va putea ordona administrarea probelor pe care le consideră

necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc (alin.5).

În speță, instanțele au ignorat toate aceste reguli

procedurale.

Drept urmare, au rămas neelucidate, pe de o parte

contradicțiile dintre cele două expertize judiciare efectuate în cauză, iar pe

de altă parte, dintre acestea și înscrisurile care emană de la comisia comunală

de aplicare a Legii 18/1991 Lunca Corbului, cu privire la  identificarea topo a

terenurilor din litigiu (f. 142, 67 și 221 dos.fond), în special prin aflarea

cu exactitate a locului, situării lor (în intravilan sau extravilan, la

“Grajd”, “Lunca Școlii” sau “Grajd cimitir”), a categoriei de folosință și

vecinătăților.

Nu mai puțin, înlăturarea sau acceptarea unor probe

testimoniale (f. 46 – 48 și 54, 55 dos. fond), a fost făcută fără reaprecierea

întregului material probator, practic, fără nici o motivare, omisiune care

circumscrie greșeala gravă a pronunțării unor hotărâri, fără ca apartenența

patrimonială a terenurilor în litigiu, anterior cooperativizării, să fi fost

stabilită.

Cum toate aceste aspecte fac imposibilă, în sensul art.

314C.proc.civ., soluționarea fondului pricinii de către instanța recursului în

anulare, se impune admiterea acestui recurs și casarea hotărârilor atacate, cu

trimiterea cauzei la prima instanță pentru a rejudeca procesul, cu respectarea

dispozițiilor art. 314 și 315 C.proc.civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General

al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează sentința civilă nr. 1014 din 23 iunie 1998 a

Judecătoriei Costești, decizia nr. 2293 din 9 octombrie 2000 a Tribunalului

Argeș – secția civilă și decizia nr. 1374 din 18 mai 2001 a Curții de Apel

Pitești – secția civilă.

Trimite cauza pentru rejudecare în fond la Judecătoria

Costești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2003.