ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 892/2003

Decizia nr.892 Dosar nr.2186/2002 S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr. 1014 din 23 iunie 1998 a Judecătoriei Costești deciziei civile nr. 2293 din 9 octombrie 2000 a Tribunalului Argeș, secția civilă precum și decizia nr. 1374 din 18 mai 2001 a Curții de Apel Pitești , secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat: intimatele-pârâte C.E.și C.E.prin avocat M.L., intimatul-reclamant R.M.C., intimații-pârâți C.D.și Comisia județeană Argeș pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 din cadrul Prefecturii Argeș prin consilier juridic N.I., lipsind intimatul Ș.V. Procedura completă. Reprezentantul Ministerului Public a susținut recursul în anulare și a solicitat admiterea acestuia, astfel cum a fost formulat.

Reclamantul R.M.C. a cerut respingerea recursului în anulare, ca nefondat. Avocat M.L., intimatul C.D.și consilier juridic N.I. au cerut admiterea recursului în anulare. C U R T E A Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 23 aprilie 1997, Radu Constantin a chemat în judecată pe S.G., C.E., C.E.și Comisia Județeană Argeș de aplicare a Legii nr.18/1991 pentru constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate nr. 62755/1995, 67918/1995 și 91749/1991 prin care s-a constituit, în favoarea pârâților persoane fizice, dreptul de proprietate asupra unui teren intravilan, situat în tarlaua nr. 21, în comuna Lunca Corbului, Județul Argeș.

Judecătoria Costești, prin sentința civilă nr. 1014 din 23 iunie 1998, a respins, ca nefondată, acțiunea. Tribunalul Argeș, secția civilă, prin decizia nr. 2293 din 9 octombrie 2000, a admis apelul reclamantului și, schimbând sentința, a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a titlurilor de proprietate atacate, pentru terenurile de 1000 m.p., 917 m.p., 1141 m.p. și 1000 m.p., identificate prin expertiza topo administrată în apel. Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin decizia nr. 1374 din 18 mai 2001, a respins, ca nefondat recursul declarat în cauză, cu opinia separată a unuia dintre membrii completului de judecată. Împotriva celor două decizii, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare pentru motivul de casare prevăzut de art. 330 pct. 2 C.proc.civ.

în dezvoltarea căruia a arătat, în esență, că hotărârile atacate, fiind întemeiate pe considerente și probe flagrant contradictorii, nu stabilesc faptele deduse judecății, respectiv situația reală a terenurilor din litigiu. Recursul în anulare este întemeiat. Potrivit art. 129 C.proc.civ. judecătorul, în tot cursul procesului, veghează la respectarea dispozițiilor legale (alin.1) și are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. El va putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc (alin.5).

În speță, instanțele au ignorat toate aceste reguli procedurale. Drept urmare, au rămas neelucidate, pe de o parte contradicțiile dintre cele două expertize judiciare efectuate în cauză, iar pe de altă parte, dintre acestea și înscrisurile care emană de la comisia comunală de aplicare a Legii 18/1991 Lunca Corbului, cu privire la identificarea topo a terenurilor din litigiu (f. 142, 67 și 221 dos.fond), în special prin aflarea cu exactitate a locului, situării lor (în intravilan sau extravilan, la “Grajd”, “Lunca Școlii” sau “Grajd cimitir”), a categoriei de folosință și vecinătăților. Nu mai puțin, înlăturarea sau acceptarea unor probe testimoniale (f. 46 – 48 și 54, 55 dos. fond), a fost făcută fără reaprecierea întregului material probator, practic, fără nici o motivare, omisiune care circumscrie greșeala gravă a pronunțării unor hotărâri, fără ca apartenența patrimonială a terenurilor în litigiu, anterior cooperativizării, să fi fost stabilită.

Cum toate aceste aspecte fac imposibilă, în sensul art. 314C.proc.civ., soluționarea fondului pricinii de către instanța recursului în anulare, se impune admiterea acestui recurs și casarea hotărârilor atacate, cu trimiterea cauzei la prima instanță pentru a rejudeca procesul, cu respectarea dispozițiilor art. 314 și 315 C.proc.civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Casează sentința civilă nr. 1014 din 23 iunie 1998 a Judecătoriei Costești, decizia nr. 2293 din 9 octombrie 2000 a Tribunalului Argeș – secția civilă și decizia nr. 1374 din 18 mai 2001 a Curții de Apel Pitești – secția civilă. Trimite cauza pentru rejudecare în fond la Judecătoria Costești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2003.