ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2722/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 1989 din 28 iunie 2001 a Curții de Apel Pitești – Secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat: intimatul-intervenient P.S.și intimata-pârâtă Comisia locală pentru aplicarea Legii 18/1991 din cadrul Consiliului local al comunei Schitu – Golești, reprezentată de secretar M.V., lipsind intimatul-reclamant H.A.și intimații-pârâți Comisia județeană Argeș pentru aplicarea Legii 18/1991 din cadrul Prefecturii Județene Argeș și D.T.. Procedura completă. Se referă depunerea la dosar de concluzii scrise, de către avocat E.C., pentru intimatul-pârât D.T., însoțite de acte.

Reprezentanta Ministerului Public solicită, în temeiul dispozițiilor art. 314 din C.proc.civ., admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii criticate și, pe fond, admiterea acțiunii formulate de Primăria comunei Schitu – Golești. Având pe rând cuvântul, intimatul-intervenient P.S.și secretar M.V. solicită admiterea recursului în anulare.

C U R T E A Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1066 din 28 februarie 2000, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, județul Argeș a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul H.A., în calitate de primar al comunei Schitu – Golești, județul Argeș, împotriva pârâților D.V.T.C.și Comisia județeană Argeș pentru aplicarea Legii nr.18/1991, a fost constatată nulitatea parțială a titlului de proprietate nr.37182/1994, eliberat pe numele pârâtului D.V.T.(C.), privind terenul în suprafață de 3.300 m.p., situat în punctul „Coasta Mare”, pe raza comunei Schitu – Golești, județul Argeș, compus din două suprafețe, una de 2.300 m.p.

și cealaltă de 1.000 m.p., cu vecinătățile menționate în dispozitivul sentinței și a fost respinsă acțiunea intentată împotriva pârâtului P.G.S., pentru lipsa calității procesuale pasive. Instanța de fond a reținut că nici pârâtul D.T., nici autorii acestuia nu au avut în proprietate terenul situat în punctul susmenționat. Apelul declarat împotriva sentinței de pârâtul D.T. a fost respins, ca nefundat, prin decizia nr. 3237 din 20 decembrie 2000, pronunțată de Tribunalul Argeș – secția civilă. Prin aceeași decizie a fost admisă cererea de intervenție formulată de intervenientul P.S., în interesul reclamantei și a fost obligat apelantul la plata sumei de 545.000 lei cheltuieli de judecată. Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a pronunțat, cu opinie separată, decizia nr. 1989/R din 28 iunie 2001, prin care a fost admis recursul declarat de pârâtul D.T., împotriva deciziei tribunalului, care a fost casată și, în fond, a fost respinsă acțiunea, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că, așa cum rezultă din depozițiile martorilor audiați, terenul ce formează obiectul litigiului a aparținut autorilor pârâtului D.T., anterior cooperativizării. Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, în temeiul art. 330 pct. 2 din C.proc.civ., susținând, în esență, că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarrea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond și că este vădit netemeinică, deoarece terenurile în suprafață de 3.300 m.p., situate în punctul „Coasta Mare”, nu se aflau în patrimoniul pârâtului D.T.

sau al autorilor săi la data cooperativizării, fiind înstrăinat de către D.M., la data de 9 noiembrie 1935, cumpărătorului V.N.Z. Recursul în anulare este fondat, pentru considerentele ce vor urma. În conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991, de reconstituirea dreptului de proprietate beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativă sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și moștenitorii lor. Or, pârâtul D.T. a obținut titlul de proprietate nr. 3718/16 martie 1994, fără a face dovada că el sau autorii lui ar fi avut în patrimoniu suprafața de teren ce formează obiectul litigiului, la data cooperativizării. Dimpotrivă, la fila 6 din dosarul judecătoriei, există copie de pe actul de vânzare-cumpărare, prin care, la data de 9 noiembrie 1935, vânzătoarea D.M.

a înstrăinat terenul cumpărătorului I.N.Z.V., teren identificat ca fiind cel pentru care a fost eliberat titlul de proprietate, prin raportul de expertiză tehnică, efectuat în faza apelului, de către expertul A.O.(filele 95 – 97). Așa fiind, se constată că soluția pronunțată de instanța de fond și menținută de instanța de apel este cea temeinică și legală. În consecință, recursul în anulare urmează a fi admis, conform art. 330 3 alin. 1 și 314 din C.proc.civ., a fi casată decizia curții de apel și a fi respins recursul declarat de pârâtul D.T. împotriva deciziei tribunalului, care va fi păstrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justi- ție împotriva deciziei nr. 1989 din 28 iunie 2001 a Curții de Apel Pitești – Secția civilă, pe care o casează. Respinge recursul declarat de pârâtul D.T. împotriva deciziei civile nr. 3237 din 22.12.2000 a Tribunalului Argeș, pe care o păstrează. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2003.