ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2722/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr.  1989   din 28 iunie 2001   a Curții de Apel  Pitești –

Secția civilă.

La apelul

nominal  s-au prezentat: intimatul-intervenient P.S.și intimata-pârâtă Comisia

locală pentru aplicarea Legii 18/1991 din cadrul Consiliului local al comunei

Schitu – Golești, reprezentată de secretar M.V., lipsind intimatul-reclamant

H.A.și intimații-pârâți Comisia județeană Argeș pentru aplicarea Legii 18/1991

din cadrul Prefecturii Județene Argeș și D.T..

Procedura

completă.

Se referă

depunerea la dosar de concluzii scrise, de către avocat E.C., pentru

intimatul-pârât D.T., însoțite de acte.

Reprezentanta

Ministerului Public solicită, în temeiul dispozițiilor art. 314 din

C.proc.civ., admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii criticate și,

pe fond, admiterea acțiunii formulate de Primăria comunei Schitu – Golești.

Având pe rând

cuvântul, intimatul-intervenient P.S.și secretar M.V. solicită admiterea

recursului în anulare.

C U R T E A

Asupra

recursului în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 1066 din 28 februarie 2000, pronunțată de Judecătoria Câmpulung,

județul Argeș a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul H.A., în calitate

de primar al comunei Schitu – Golești, județul Argeș, împotriva pârâților

D.V.T.C.și Comisia județeană Argeș pentru aplicarea Legii nr.18/1991, a fost

constatată nulitatea parțială a titlului de proprietate nr.37182/1994, eliberat

pe numele pârâtului D.V.T.(C.), privind terenul în suprafață de 3.300 m.p.,

situat în punctul „Coasta Mare”, pe raza comunei Schitu – Golești, județul

Argeș, compus din două suprafețe, una de 2.300 m.p. și cealaltă de 1.000 m.p.,

cu vecinătățile menționate în dispozitivul sentinței și a fost respinsă

acțiunea intentată împotriva pârâtului P.G.S., pentru lipsa calității

procesuale pasive.

Instanța de

fond a reținut că nici pârâtul D.T., nici autorii acestuia nu au avut în

proprietate terenul situat în punctul susmenționat.

Apelul

declarat împotriva sentinței de pârâtul D.T. a fost respins, ca nefundat, prin

decizia nr. 3237 din 20 decembrie 2000, pronunțată de Tribunalul Argeș – secția

civilă.

Prin aceeași

decizie a fost admisă cererea de intervenție formulată de intervenientul P.S.,

în interesul reclamantei și a fost obligat apelantul la plata sumei de 545.000

lei cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel

Pitești, secția civilă, a pronunțat, cu opinie separată, decizia nr. 1989/R din

28 iunie 2001, prin care a fost admis recursul declarat de pârâtul D.T.,

împotriva deciziei tribunalului, care a fost casată și, în fond, a fost

respinsă acțiunea, ca nefondată.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că, așa cum rezultă din depozițiile

martorilor audiați, terenul ce formează obiectul litigiului a aparținut

autorilor pârâtului D.T., anterior cooperativizării.

Împotriva

acestei ultime decizii a declarat recurs în anulare Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, în temeiul art. 330 pct. 2

din C.proc.civ., susținând, în esență, că hotărârea atacată a fost pronunțată

cu încălcarrea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a

cauzei pe fond și că este vădit netemeinică, deoarece terenurile în suprafață

de 3.300 m.p., situate în punctul „Coasta Mare”, nu se aflau în patrimoniul

pârâtului D.T. sau al autorilor săi la data cooperativizării, fiind înstrăinat

de către D.M., la data de 9 noiembrie 1935, cumpărătorului V.N.Z.

Recursul în

anulare este fondat, pentru considerentele ce vor urma.

În

conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991, de

reconstituirea dreptului de proprietate  beneficiază membrii cooperatori care

au adus pământ în cooperativă sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de

către aceasta, precum și moștenitorii lor.

Or, pârâtul

D.T. a obținut titlul de proprietate nr. 3718/16 martie 1994, fără a face

dovada că el sau autorii lui ar fi avut în patrimoniu suprafața de teren ce

formează obiectul litigiului, la data cooperativizării.

Dimpotrivă, la

fila 6 din dosarul judecătoriei, există copie de pe actul de vânzare-cumpărare,

prin care, la data de 9 noiembrie 1935, vânzătoarea D.M. a înstrăinat terenul

cumpărătorului I.N.Z.V., teren identificat ca fiind cel pentru care a fost

eliberat titlul de proprietate, prin raportul de expertiză tehnică, efectuat în

faza apelului, de către expertul A.O.(filele 95 – 97).

Așa fiind, se

constată că soluția pronunțată de instanța de fond și menținută de instanța de

apel este cea temeinică și legală.

În consecință,

recursul în anulare urmează a fi admis, conform art. 330

3

alin. 1 și

314 din C.proc.civ., a fi casată decizia curții de apel și a fi respins

recursul declarat de pârâtul D.T. împotriva deciziei tribunalului, care va fi

păstrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Admite

recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justi-

ție împotriva deciziei nr. 1989 din 28

iunie 2001 a Curții de Apel Pitești – Secția civilă, pe care o casează.

Respinge

recursul declarat de pârâtul D.T. împotriva deciziei civile nr. 3237 din

22.12.2000 a Tribunalului Argeș, pe care o păstrează.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  24 iunie  2003.