ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4155/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4155/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2002)
Asupra recursului
de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1377/R din 20 decembrie
2002 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios
administrativ, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuienții G.G.,
G.E.E. și M.M. împotriva deciziei civile nr. 1279 din 12 septembrie 2002
pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 4875/R/2002 și Ordonanței nr. 2215
din 23 octombrie 2002 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 6840/2002.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a
apreciat că cererea de revizuire, prin prisma motivului invocat, nu este
admisibilă, deoarece acest motiv permite revizuirea în cazul în care se ajunge
la situația ca același proces să fie soluționat de două ori pronunțându-se
hotărâri contradictorii. Pe de altă parte revizuirea nu este admisibilă în
toate cazurile în care există două hotărâri contradictorii, ci pentru a se
putea invoca acest motiv, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții,
printre care și aceea ca hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în
același proces, ci în procese diferite. În raport de starea de fapt reținută,
în mod corect de către revizuienți și înscrisurile depuse la dosar, este
incontestabil că această cerință nu este îndeplinită, hotărârile, respectiv
sentința civilă nr. 44 din 17 ianuarie 2002 a Judecătoriei Chișineu Criș și
Ordonanța nr. 2215 din 23 octombrie 2002 a Tribunalului Arad, fiind pronunțată
în cadrul aceluiași proces. Întrucât revizuirea vizează, în speță și decizia
civilă nr. 1279 din 12 septembrie 2002 a Tribunalului Arad, se constată, în
plus față de considerentele mai înainte menționate, că aceasta nu a evocat
fondul cauzei, astfel cum impune art. 322 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva deciziei civile nr. 1377/A din 20
decembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de
contencios administrativ, au declarat recurs revizuienții G.G., G.E.E. și M.M.,
care au criticat această hotărâre judecătorească, pentru nelegalitate și
netemeinicie, sub aspectul că în esență, greșit s-a apreciat că nu există două
soluții judecătorești contradictorii, pronunțate de instanțe diferite în grad,
iar cererea de revizuire era admisibilă.
Intimata S.C. T. SRL Sepreuș a depus
întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a solicitat respingerea
recursului.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului,
în raport de criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt
nefondate, pentru următoarele considerente:
Revizuienții au invocat ca temei de drept al
cererii de revizuire dispozițiile art. 322 pct. 7 alin. (1) și (2), în sensul
că este admisibilă cererea de revizuire dacă există hotărâri definitive
potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și
aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, precum și în
cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.
Verificând hotărârile judecătorești supuse
revizuirii, se constată că prin sentința civilă nr. 44 din 17 ianuarie 2002
pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș (dosar nr. 45/2002) a fost admisă
cererea creditorului urmăritor G.G., G.E.E. și M.M. împotriva debitorului
urmărit S.C. T. SRL în sensul că a obligat debitorul și-l somează la plata
sumei de 119.441.244 lei către petentă. Prin sentința civilă nr. 334 din 29
aprilie 2002 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș (dosar nr. 259/2002) a
fost respinsă acțiunea în anulare exercitată de petenta S.C. T. SRL în
contradictoriu cu intimații G.G., G.E.E. și M.M. pentru anularea sentinței
civile nr. 44 din 17 ianuarie 2002 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș, iar
prin decizia civilă nr. 1279/R din 12 septembrie 2002 Tribunalul Arad, secția
civilă, (doar nr. 4875/R/2002) a admis recursul formulat de reclamanta S.C. T. SRL
împotriva sentinței nr. 334 din 29 aprilie 2002 a Judecătoriei Chișineu Criș,
pe care a casat-o, constatând că litigiul este de natură comercială, trimițând
cauza la secția comercială ca primă instanță. De asemenea prin ordonanța nr. 2215
din 23 octombrie 2002 pronunțată de Tribunalul Arad, secția comercială și
contencios administrativ, a fost respinsă cererea formulată de creditorii G.G.,
G.E.E. și M.M. pentru emiterea unei ordonanțe ce va cuprinde somația de plată
către debitorul S.C. T. SRL pentru plata sumei de 119.441.244 lei și a unor
penalități.
Printr-o corectă și integrală apreciere a
probelor, instanța de fond, justificat a respins cererea de revizuire,
constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele imperative impuse de
textul art. 322 pct. 7 alin. (1) și (2) C. proc. civ., cu atât mai mult
raportat la decizia civilă nr. 1279 din 12 septembrie 2002 pronunțată de
Tribunalul Arad, aceasta neevocând fondul cauzei.
Aceste argumente de natură juridică fac ca toate
criticile formulate de revizuienții G.G., G.E.E. și M.M. să fie nejustificate,
urmând a respinge ca nefondat recursul promovat, nefiind întrunite nici una din
dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia
nr. 1377/R din 20 decembrie 2002 pronunțată de secția comercială și de
contencios administrativ a Curții de Apel Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, recursul declarat de
revizuienții G.G., G.E.E. și M.M. împotriva deciziei nr. 1377/R din 20
decembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 30 octombrie 2003.