ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4155/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 1377/R din 20 decembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuienții G.G., G.E.E. și M.M. împotriva deciziei civile nr. 1279 din 12 septembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 4875/R/2002 și Ordonanței nr. 2215 din 23 octombrie 2002 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 6840/2002. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a apreciat că cererea de revizuire, prin prisma motivului invocat, nu este admisibilă, deoarece acest motiv permite revizuirea în cazul în care se ajunge la situația ca același proces să fie soluționat de două ori pronunțându-se hotărâri contradictorii.

Pe de altă parte revizuirea nu este admisibilă în toate cazurile în care există două hotărâri contradictorii, ci pentru a se putea invoca acest motiv, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții, printre care și aceea ca hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces, ci în procese diferite. În raport de starea de fapt reținută, în mod corect de către revizuienți și înscrisurile depuse la dosar, este incontestabil că această cerință nu este îndeplinită, hotărârile, respectiv sentința civilă nr. 44 din 17 ianuarie 2002 a Judecătoriei Chișineu Criș și Ordonanța nr. 2215 din 23 octombrie 2002 a Tribunalului Arad, fiind pronunțată în cadrul aceluiași proces. Întrucât revizuirea vizează, în speță și decizia civilă nr. 1279 din 12 septembrie 2002 a Tribunalului Arad, se constată, în plus față de considerentele mai înainte menționate, că aceasta nu a evocat fondul cauzei, astfel cum impune art. 322 alin. (1) C. proc.

civ. Împotriva deciziei civile nr. 1377/A din 20 decembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, au declarat recurs revizuienții G.G., G.E.E. și M.M., care au criticat această hotărâre judecătorească, pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul că în esență, greșit s-a apreciat că nu există două soluții judecătorești contradictorii, pronunțate de instanțe diferite în grad, iar cererea de revizuire era admisibilă. Intimata S.C. T. SRL Sepreuș a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a solicitat respingerea recursului.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Revizuienții au invocat ca temei de drept al cererii de revizuire dispozițiile art. 322 pct. 7 alin. (1) și (2), în sensul că este admisibilă cererea de revizuire dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, precum și în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. Verificând hotărârile judecătorești supuse revizuirii, se constată că prin sentința civilă nr. 44 din 17 ianuarie 2002 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș (dosar nr. 45/2002) a fost admisă cererea creditorului urmăritor G.G., G.E.E.

și M.M. împotriva debitorului urmărit S.C. T. SRL în sensul că a obligat debitorul și-l somează la plata sumei de 119.441.244 lei către petentă. Prin sentința civilă nr. 334 din 29 aprilie 2002 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș (dosar nr. 259/2002) a fost respinsă acțiunea în anulare exercitată de petenta S.C. T. SRL în contradictoriu cu intimații G.G., G.E.E. și M.M. pentru anularea sentinței civile nr. 44 din 17 ianuarie 2002 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș, iar prin decizia civilă nr. 1279/R din 12 septembrie 2002 Tribunalul Arad, secția civilă, (doar nr. 4875/R/2002) a admis recursul formulat de reclamanta S.C. T. SRL împotriva sentinței nr. 334 din 29 aprilie 2002 a Judecătoriei Chișineu Criș, pe care a casat-o, constatând că litigiul este de natură comercială, trimițând cauza la secția comercială ca primă instanță.

De asemenea prin ordonanța nr. 2215 din 23 octombrie 2002 pronunțată de Tribunalul Arad, secția comercială și contencios administrativ, a fost respinsă cererea formulată de creditorii G.G., G.E.E. și M.M. pentru emiterea unei ordonanțe ce va cuprinde somația de plată către debitorul S.C. T. SRL pentru plata sumei de 119.441.244 lei și a unor penalități. Printr-o corectă și integrală apreciere a probelor, instanța de fond, justificat a respins cererea de revizuire, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele imperative impuse de textul art. 322 pct. 7 alin. (1) și (2) C. proc. civ., cu atât mai mult raportat la decizia civilă nr. 1279 din 12 septembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Arad, aceasta neevocând fondul cauzei.

Aceste argumente de natură juridică fac ca toate criticile formulate de revizuienții G.G., G.E.E. și M.M. să fie nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul promovat, nefiind întrunite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia nr. 1377/R din 20 decembrie 2002 pronunțată de secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, recursul declarat de revizuienții G.G., G.E.E. și M.M. împotriva deciziei nr. 1377/R din 20 decembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2003.