ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 398/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată și înregistrată inițial la Judecătoria Oradea, ulterior

soluționată de Curtea de Apel Oradea în baza deciziei civile nr. 1892/2001,

reclamantul M.R. a chemat în judecată în calitate de pârâți Ministerul de

Interne și Inspectoratul de Poliție al județului Bihor, pentru ca instanța prin

sentința ce o va pronunța să anuleze hotărârile nr. 3/2001, nr. RS/1372/2000,

precum și decizia de imputare nr. 47726/2000.

În

motivarea acțiunii reclamantul a arătat că decizia de imputare este nelegală

deoarece nu este motivată și că modalitatea de calcul a sumei reținute nu i-a

fost comunicată.

Curtea

de Apel Oradea, prin sentința civilă nr. 541/2002 a respins acțiunea ca

neîntemeiată.

Pentru

a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că suma de 40.694.256 lei

ce   i-a fost imputată reclamantului reprezintă contravaloarea cheltuielilor

de  școlarizare pe care acesta le datora în baza convenției încheiate cu

instituția de învățământ pe care a absolvit-o și cu care a încheiat un

angajament pe care nu l-a respectat.

Împotriva

acestei sentințe a formulat recurs în termenul legal reclamantul.

În

motivarea recursului, recurentul-reclamant a susținut că:

- decizia

de imputare nu este legală deoarece nu este motivată;

- modalitatea

de calcul a sumei imputate nu este cea prevăzută de O.G.nr. 121/1998;

- nu

rezultă din decizia de imputare care sunt criteriile care au stat la baza

stabilirii sumei de 40.694.265 lei.

Analizând

recursul formulat prin prisma dispozițiilor art. 304 -304

1

C. proc. civ.

și în raport de motivele invocate, Curtea îl va respinge pentru următoarele

considerente:

Recurentul-reclamant

a fost admis în anul 1992 la Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” pe care

a absolvit-o în anul 1996.

Ulterior

a fost încadrat la  I.P.J. Bihor de unde a fost trecut în rezervă la 30 iunie

2000.

Prin

angajamentul nr. 7542 din 10 noiembrie 1992, încheiat conform prevederilor art.

9 din H.G.nr.137/1991 privind înființarea Academiei de Poliție București,

încheiat cu această instituție de învățământ, recurentul se obligă ca  în situația

în care va fi îndepărtat din  școala militară pentru lipsă  de interes la

învățătură sau pentru abateri  disciplinare, precum și în eventualitatea că nu

își va respecta obligația de a îndeplini serviciul minim 10 ani în  unitatea în

care va fi încadrat, va restitui cheltuielile de școlarizare efectuate de

Ministerul de Interne cu școlarizarea sa.

Ca

urmare a nerespectării acestui angajament, recurentul fiind trecut în  rezervă

la 4 ani după absolvire, a fost emisă decizia de imputare nr. 47726 din 24

august 2000, pentru suma de 40.694.265 lei reprezentând cheltuieli de

școlarizare.

Decizia

a fost emisă în condițiile O.G. nr. 121/1998 care reglementează răspunderea

materială a militarilor.

Cât

privește susținerea recurentului în sensul că decizia este nemotivată în fapt

și în drept, Curtea o va respinge ca neîntemeiată, având în vedere că decizia

de imputare este emisă ca urmare a nerespectării unui angajament, ceea ce de

altfel rezultă și din  cuprinsul deciziei contestate, ca de altfel și textele

de lege în baza cărora a fost stabilită contravaloarea sumei imputate.

Tot

astfel, urmează a fi respinsă și susținerea recurentului cu privire la faptul

că din decizie nu rezultă modalitatea de calcul a sumei imputate.

Sub

acest aspect, așa cum rezultă din actele depuse la dosar, urmează a se reține

că la stabilirea sumei imputate au fost avute în vedere dispozițiile art. 9

alin. (3) din H.G. nr. 137/1991 în  raport de care cheltuielile de școlarizare

sunt formate din cheltuieli efectuate cu hrănirea, echiparea, cazarea și alte

drepturi primit de studenți, precum și Ordinul M.I. nr. 440/1995 potrivit cu

care recuperarea prejudiciului se face la valoarea actualizată.

În ceea

ce privește calculul sumei imputate, la emiterea deciziei de imputare au fost

avute în vedere dispozițiile art. 50 din O.G. nr. 121/1998, suma reținută fiind

stabilită ținându-se cont de timpul servit de recurent în rândul cadrelor

militare în activitate.

În

consecință, în raport de cele mai sus reținute, și față de dispozițiile art. 312

C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, sentința pronunțată fiind

legală și în deplină concordanță cu dispozițiile legale aplicabile în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul

declarat de M.R. împotriva sentinței civile nr. 541/CA/2002 – P din 21

octombrie 2002 a Curții de Apel

Oradea

, ca nefondat.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi  3 februarie 2004.