ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2257/2004

Astfel, cunoscând că părțile vătămate C.P. și C.A. au datorii mari la întreținere, le-a propus un schimb de locuință. În acest sens, inculpata le-a oferit celor două părți vătămate două camere din locuința numitului Ș.Șt., situat în str. Cașin, Galați și suma de 6.500.000 lei. Părțile vătămate au acceptat propunerea inculpatei și au primit de la aceasta suma de 3.250.000 lei. Întrucât apartamentul în care locuiau părțile vătămate făcea parte din fondul locativ al Primăriei municipiului Galați, inculpata s-a oferit să se ocupe de cumpărarea acestui imobil, în numele și pentru părțile vătămate, de la SC L. SA Galați. În acest sens, părțile vătămate au împuternicit-o pe inculpată, printr-o procură întocmită la data de 18 decembrie 1997 și autentificată sub nr. 3452 la Biroul notarului public M.N. Întrucât, pentru vânzarea unui imobil de către SC L. SA Galați se pretindea lipsa de datorii la întreținere, inculpata a solicitat numitei R.G. (administrator la Asociația de locatari nr. 105) să elibereze o adeverință din care rezulta că părțile vătămate nu au datorii la întreținere. S-a constatat că părțile vătămate aveau o datorie la întreținere în sumă de 1.839.414 lei la data de 7 ianuarie 1998. În contul acestei datorii, inculpata a achitat suma de 1.200.000 lei și a semnat un angajament de plată pentru suma de 639.414 lei, condiții în care, R.G. a întocmit o adeverință fără număr și fără dată din care rezulta că familia C. este la zi cu plata întreținerii și a fondului de rulment. În aceeași zi, inculpata a definitivat actele de vânzare-cumpărare a imobilului, în numele părții vătămate C.P. Determinată fiind de inculpată, partea vătămată C.P. a dat acesteia o procură autentificată la Biroul notarial Z.I., sens în care, inculpata a vândut apartamentul din Galați, numitei H.M., cu suma de 35.000.000 lei. Între timp, inculpata mutase familia C. în locuința de două camere, situată pe str. Cașin. Suma de 35.000.000 lei a fost folosită de inculpată în interes personal. La sfârșitul lunii ianuarie 1998, părțile vătămate cu fost mutate într-o locuință pe str. Dogăriei, imobil care a fost revendicat de către o altă persoană. În aceste condiții, părțile vătămate au fost nevoite să locuiască la o rudă în comuna Luncavița, sat Rachelu din județul Tulcea.

În luna mai 1998, părțile vătămate B.A. și B.M. au hotărât să vândă imobilul de pe str.Libertății nr. 95 pentru care figura titular cel dintâi. Inculpata a stabilit cu cele două părți vătămate prețul vânzării, la suma de 45.000.000 lei, din care le-a achitat un avans de 3.800.000 lei, la data de 5 mai 1998. La aceeași dată, inculpata a obținut de la partea vătămată B.A. și de la soția acestuia B.M. două procuri autentificate la Biroul notarului public Z.I., din care rezulta că este împuternicită să vândă în numele și pentru ei, imobilul din str. Libertării. Ulterior, părțile vătămate au realizat că au fost înșelate și la data de 25 mai 1998 au solicitat revocarea procurii. Din chitanțele aflate (dosar de urmărire penală), rezultă că inculpata se angajase să cumpere imobilul aparținând părții vătămate B.A. nu să finalizeze vânzarea acestuia către alte persoane.

În luna martie 1998, inculpata a aflat că familia H. aveau datorii mari la întreținere și dorea un schimb de apartament. Apartamentul în care locuia familia H. se află în Galați, și era închiriat de la SC L. SA Galați. Inculpata a propus familiei H. un schimb de locuință, în sensul că părțile vătămate ar urma să se mute în două camere aflate pe str. Libertății și care aparținea familiei B. Pentru a da credibilitate, inculpata a prezentat familiei H. actele obținute de la familia B., inclusiv cele două procuri. Familia H. s-a mutat în imobilul familiei B. la data de 10 iunie 1998. În aceeași zi, inculpata a însoțit familia H. la L. SA Galați, în vederea cumpărării apartamentului din Galați. Întrucât familia H. avea datorii mari la întreținere, respectiv suma de 4.300.000 lei, inculpata a întocmit un angajament de plată și a determinat-o pe administratorul V.T., de la Asociația de locatari nr. 704, să elibereze o adeverință din care să rezulte că familia H., nu are datorii la întreținere (adeverința nr. 36 din 9 iunie 1998). După cumpărarea apartamentului de la SC L. SA, inculpata a determinat pe părțile vătămate, la data de 25 iunie 1998, să îl vândă numitului N.J. Locuința a fost vândută la data de 29 iunie 1998, numiților C.M. și C.S., cu suma de 42.000.000 lei, sumă pe care inculpata și-a însușit-o și folosit în interes personal.

Inculpata, a aflat că familia D. avea datorii mari la întreținere, pentru imobilul situat în Galați, imobil ce aparținea Primăriei municipiului Galați, motiv pentru care era interesată de un schimb de apartamente. Inculpata a luat legătura cu familia D. și le-a propus mutarea în imobilul de pe str. Libertății, ce aparținea părților vătămate B. și suma de 5.000.000 lei. Și de această dată, inculpata s-a ocupat de cumpărarea imobilului celor două părți vătămate de la L. SA Galați. Tot prin semnarea unui angajament de plată, inculpata a determinat-o pe administratorul Asociației de locatari nr. 607 să elibereze adeverința nr. 7 din 15 iulie 1998, din care rezulta că partea vătămată D.C. are întreținerea plătită la zi. La data de 23 iulie 1998, la SC I. SA Galați a fost întocmit contractul de vânzare-cumpărare privind imobilul din strada Libertății, încheiat între inculpată și părțile vătămate D.C. și D.E. Inculpata a folosit cele două procuri primite de la părțile vătămate B., deși acestea fusese revocate încă din data de 25 mai 1998. La data de 23 iulie 1998, părțile vătămate D.C. și D.E. au împuternicit-o pe inculpată să vândă apartamentul proprietatea acestora (procura autentificată sub nr. 1205 din 23 iulie 1998 la Biroul notarului public C.P.). Ulterior, la data de 30 iulie 1998, inculpata a vândut apartamentul din Galați, numitului F.V. cu suma de 30.000.000 lei, sumă care nu a fost remisă părților vătămate și folosită de inculpată în interes personal.

În luna februarie 1998, inculpata a aflat că părțile vătămate Z.M. și C., doresc să schimbe apartamentul situat în Galați, cu o casă. Inculpata a propus părților vătămate un schimb de apartament cu o casă situată pe str. Muzicii și suma de 10.000.000 lei. În luna aprilie, familia Z. s-a mutat în imobilul situat pe str. Muzicii unde au locuit doar câteva zile, deoarece au aflat de la diferite persoane că inculpata nu este serioasă, revenind în apartamentul lor. Inculpata a publicat un anunț la ziar, în sensul că cedează contractul de închiriere pentru suma de 40.000.000 lei, privind apartamentul în care locuia familia Z. Urmare a anunțului, partea vătămată T.Șt. s-a deplasat la adresa indicată, de unde a aflat că proprietara poate fi găsită pe str. Cașin (când, de fapt, titularii contractului de închiriere locuiau la acea dată pe str. Muzicii). Partea vătămată T.Șt. s-a deplasat la imobilul de pe str. Cașin unde a găsit-o pe inculpată, stabilind cedarea contractului de închiriere pentru suma de 35.000.000 lei. La data de 30 aprilie 1998, s-a încheiat un contract de împrumut între partea vătămată T.Șt. și inculpata, act care, de fapt, reprezenta remiterea prețului pentru cedarea contractului de închiriere. Partea vătămată T.Șt. nu a primit apartamentul și nu i-a fost restituită suma de 35.000.000 lei. Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpata Ș.V. Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicată inculpatei atât sub aspectul cuantumului pe care îl consideră prea mic, cât și al modalității de executare a acesteia, solicitând ca executarea să se facă prin privare de libertate. Inculpata a criticat aceeași hotărâre cu privire la faptul că în mod greșit în conținutul infracțiunii au fost reținute unele acte materiale care nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, respectiv, cele ce privesc părțile vătămate B.A., B.M., Z.M. și Z.C., care nu au suferit nici un prejudiciu material, motiv pentru care a solicitat ca după reaprecierea materialului probator să i se reducă pedeapsa aplicată, având în vedere faptul că este tânără, are în întreținere trei copii minori, iar soțul său este bolnav psihic. Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 581 din 13 octombrie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpata Ș.V., aceasta din urmă fiind obligată să plătească statului suma de 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. În motivarea deciziei, curtea de apel a arătat că „Analizând hotărârea apelată, actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., constată că aceasta este legală și temeinică” și că „Contrar susținerilor inculpatei, instanța de fond a stabilit o situație de fapt reală și completă, conformă cu întregul material probator judicios administrat, analizat și coroborat în cauză”, așa încât „Încadrarea juridică dată faptei comisă de inculpată este corectă și nu se verifică susținerea apărătorului inculpatei că, în mod greșit în conținutul infracțiunii s-au reținut unele acte materiale care nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.” Cu privire la motivul de casare invocat de parchet, vizând netemeinicia pedepsei aplicate atât sub aspectul cuantumului pedepselor, cât și al modalității de executare s-a arătat că este nefondat, deoarece „Instanța de fond a dat eficiență art. 74 C. pen., apreciind în mod corect criteriile de individualizare a pedepsei raportat la situația de fapt și încadrarea juridică dată faptei comisă de inculpată”, precum și faptul că „Atât sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate, cât și al modalității de executare dispusă, instanța de fond a avut în vedere scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., apreciind în mod corect că aceasta este de natură a-și atinge scopul preventiv-educativ, reeducarea inculpatei.” Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de apel Galați și de inculpata Ș.V. Prin recursul declarat, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a reiterat motivul de casare invocat și la judecata în calea de atac a apelului, și anume cu privire la greșita individualizare a pedepsei, al cărei cuantum îl consideră prea mic față de pericolul social al faptelor comise, cât și al modalității de executare a acesteia, în cauză impunându-se executarea pedepsei prin privare de libertate. Inculpata nu și-a motivat recursul declarat, însă la data judecății acestei căi de atac s-a pus în discuție tardivitatea acestuia, aspect asupra căruia se va reveni, după analizarea recursului declarat de parchet. Asupra recursurilor de față; A. Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, este nefondat. Potrivit art. 72 C. pen., la aplicarea și stabilirea pedepselor se ține seama, între altele, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, iar conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acestea fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială și că executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească persoana condamnatului. Verificând motivul de casare invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați prin prisma textelor de lege citate, se constată că, deși fapta prezintă un grad de pericol social destul de ridicat, având în vedere modalitatea în care a fost comisă, respectiv prin inducerea în eroare a unui număr însemnat de persoane, cărora le-a cauzat prejudicii importante, totuși, la individualizarea pedepsei atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, luarea în considerare numai a pericolului social și nesocotirea celorlalte criterii de individualizare nu este în măsură să realizeze prevederile art. 52 C. pen. Astfel, se constată că inculpata este o persoană tânără, nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta și mai mult, chiar are în întreținere un număr de trei copii minori, de vârste mici, care au nevoie de ajutor și supraveghere în condițiile în care tatăl acestora și soțul ei este bolnav psihic, astfel cum rezultă din actele medicale depuse la dosar. Având în vedere toate aceste împrejurări, se constată că instanțele de fond și apel au făcut o corectă individualizare a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului stabilit, cât și al modalității de executare, întrucât ține seama în egală măsură de datele ce caracterizează persoana inculpatei dar și situația în care se găsește familia sa. Nefiind fondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați urmează a fi respins ca atare în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. B. Recursul declarat de inculpata Ș.V. este tardiv. Potrivit art. 485 3 alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit alin. (2) dispozițiile art. 363 – art. 365 privind data de la care curge termenul, repunerea în termen și declararea peste termen a căii de atac se aplică în mod corespunzător. Conform art. 363 alin. (2) C. proc. pen., pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare. Din actele de la dosar, respectiv, practicaua deciziei atacate cu recurs, rezultă că inculpata Ș.V. a fost prezentă în instanță la data judecării apelului, iar în dispozitivul aceleiași decizii s-a arătat expres, că termenul de recurs pentru aceasta curge de la pronunțarea deciziei care a avut loc la data de 13 octombrie 2003. Întrucât inculpata a declarat recursul, conform declarației de la dosar, după expirarea termenului de 10 zile prevăzut de lege, urmează a se constata că acesta este tardiv și a fi respins ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. În consecință, se va dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii, având în vedere și faptul că, verificând hotărârea atacată în raport și cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare.