ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2257/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2257/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 524 din 5

decembrie 2002, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpata Ș.V. la:

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 și art. 13 C. pen., prin

schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de înșelăciune,

prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.;

- 3 luni închisoare, pentru

instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată,

prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea și

anume, 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare, în

total 2 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen.,

a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind termen de

încercare pe o durată de 6 ani și 3 luni.

În baza art. 86

3

C. pen.,

a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpata Ș.V. să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte o dată la 3 luni în

prima zi lucrătoare a lunii, la Poliția municipiului Galați, secția

corespunzătoare domiciliului inculpatei;

- să anunțe în prealabil orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a

putea fi controlate mijloacele ei de existență.

S-a constatat că părțile vătămate

B.A. și B.M., Z.M. și Z.C. nu s-au constituit părți civile.

În baza art. 14 C. proc. pen., cu

referire la art. 998 C. civ., inculpata a fost obligată să plătească:

- 100.000.000 lei către părțile

civile C.P. și C.A.;

- 80.000.000 lei către părțile

civile T.Șt. și T.A.;

- 100.000.000 lei către părțile civile

D.C. și D.E.;

- 75.000.000 lei către părțile

civile H.M. și H.G., pentru toate părțile civile, cu titlu de despăgubiri.

Conform art. 348 C. proc. pen., a

dispus anularea înscrisurilor false și anume:

- adeverința eliberată părții civile

C.P. de către Asociația de locatari nr. 507 Galați, spre a-i servi la L. Galați

(fără număr de înregistrare și nedatată);

- adeverința cu nr. 36 din 19 iunie

1998, eliberată părții vătămate H.G. de către Asociația de locatari nr. 704

pentru a folosită la L. Galați;

- adeverința cu nr. 7 din 15 iulie

1998 eliberată părții vătămate D.C. de către Asociația de locatari nr. 607

Galați pentru a-i servi la cumpărarea apartamentului.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., inculpata Ș.V. a fost obligată să plătească statului suma de 1.200.00 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

În perioada decembrie 1997 – iulie

1998, inculpata Ș.V. a indus în eroare mai multe persoane cu ocazia încheierii

unor tranzacții imobiliare, cărora le-a produs pagube mari și care au avut

drept consecință câștigarea pentru sine a diferite sume de bani.

vătămate C.P. și C.A. au datorii mari la întreținere, le-a propus un schimb de

locuință. În acest sens, inculpata le-a oferit celor două părți vătămate două

camere din locuința numitului Ș.Șt., situat în str. Cașin, Galați și suma de

6.500.000 lei.

Părțile vătămate au acceptat

propunerea inculpatei și au primit de la aceasta suma de 3.250.000 lei.

Întrucât apartamentul în care

locuiau părțile vătămate făcea parte din fondul locativ al Primăriei

municipiului Galați, inculpata s-a oferit să se ocupe de cumpărarea acestui

imobil, în numele și pentru părțile vătămate, de la SC L. SA Galați.

În acest sens, părțile vătămate au

împuternicit-o pe inculpată, printr-o procură întocmită la data de 18 decembrie

1997 și autentificată sub nr. 3452 la Biroul notarului public M.N.

Întrucât, pentru vânzarea unui

imobil de către SC L. SA Galați se pretindea lipsa de datorii la întreținere,

inculpata a solicitat numitei R.G. (administrator la Asociația de locatari nr.

105) să elibereze o adeverință din care rezulta că părțile vătămate nu au

datorii la întreținere.

S-a constatat că părțile vătămate

aveau o datorie la întreținere în sumă de 1.839.414 lei la data de 7 ianuarie

semnat un angajament de plată pentru suma de 639.414 lei, condiții în care,

R.G. a întocmit o adeverință fără număr și fără dată din care rezulta că

familia C. este la zi cu plata întreținerii și a fondului de rulment.

În aceeași zi, inculpata a

definitivat actele de vânzare-cumpărare a imobilului, în numele părții vătămate

C.P.

Determinată fiind de inculpată,

partea vătămată C.P. a dat acesteia o procură autentificată la Biroul notarial

Z.I., sens în care, inculpata a vândut apartamentul din Galați, numitei H.M.,

cu suma de 35.000.000 lei.

Între timp, inculpata mutase familia

C. în locuința de două camere, situată pe str. Cașin.

Suma de 35.000.000 lei a fost

folosită de inculpată în interes personal.

La sfârșitul lunii ianuarie 1998,

părțile vătămate cu fost mutate într-o locuință pe str. Dogăriei, imobil care a

fost revendicat de către o altă persoană. În aceste condiții, părțile vătămate

au fost nevoite să locuiască la o rudă în comuna Luncavița, sat Rachelu din

județul Tulcea.

vătămate B.A. și B.M. au hotărât să vândă imobilul de pe str.Libertății nr. 95

pentru care figura titular cel dintâi.

Inculpata a stabilit cu cele două

părți vătămate prețul vânzării, la suma de 45.000.000 lei, din care le-a

achitat un avans de 3.800.000 lei, la data de 5 mai 1998.

La aceeași dată, inculpata a obținut

de la partea vătămată B.A. și de la soția acestuia B.M. două procuri

autentificate la Biroul notarului public Z.I., din care rezulta că este

împuternicită să vândă în numele și pentru ei, imobilul din str. Libertării.

Ulterior, părțile vătămate au

realizat că au fost înșelate și la data de 25 mai 1998 au solicitat revocarea

procurii.

Din chitanțele aflate (dosar de

urmărire penală), rezultă că inculpata se angajase să cumpere imobilul

aparținând părții vătămate B.A. nu să finalizeze vânzarea acestuia către alte

persoane.

aflat că familia H. aveau datorii mari la întreținere și dorea un schimb de

apartament. Apartamentul în care locuia familia H. se află în Galați, și era

închiriat de la SC L. SA Galați.

Inculpata a propus familiei H. un

schimb de locuință, în sensul că părțile vătămate ar urma să se mute în două

camere aflate pe str. Libertății și care aparținea familiei B.

Pentru a da credibilitate, inculpata

a prezentat familiei H. actele obținute de la familia B., inclusiv cele două

procuri.

Familia H. s-a mutat în imobilul

familiei B. la data de 10 iunie 1998.

În aceeași zi, inculpata a însoțit

familia H. la L. SA Galați, în vederea cumpărării apartamentului din Galați.

Întrucât familia H. avea datorii

mari la întreținere, respectiv suma de 4.300.000 lei, inculpata a întocmit un

angajament de plată și a determinat-o pe administratorul V.T., de la Asociația

de locatari nr. 704, să elibereze o adeverință din care să rezulte că familia

H., nu are datorii la întreținere (adeverința nr. 36 din 9 iunie  1998).

După cumpărarea apartamentului de la

SC L. SA, inculpata a determinat pe părțile vătămate, la data de 25 iunie 1998,

să îl vândă numitului N.J.

Locuința a fost vândută la data de

29 iunie 1998, numiților C.M. și C.S., cu suma de 42.000.000 lei, sumă pe care

inculpata și-a însușit-o  și folosit în interes personal.

avea datorii mari la întreținere, pentru imobilul situat în Galați, imobil ce

aparținea Primăriei municipiului Galați, motiv pentru care era interesată de un

schimb de apartamente.

Inculpata a luat legătura cu familia

D. și le-a propus mutarea în imobilul de pe str. Libertății, ce aparținea

părților vătămate B. și suma de 5.000.000 lei.

Și de această dată, inculpata s-a

ocupat de cumpărarea imobilului celor două părți vătămate de la L. SA Galați.

Tot prin semnarea unui angajament de

plată, inculpata a determinat-o pe administratorul Asociației de locatari nr.

607 să elibereze adeverința nr. 7 din 15 iulie 1998, din care rezulta că partea

vătămată D.C. are întreținerea plătită la zi.

La data de 23 iulie 1998, la SC I.

SA Galați a fost întocmit contractul de vânzare-cumpărare privind imobilul din

strada Libertății, încheiat între inculpată și părțile vătămate D.C. și D.E.

Inculpata a folosit cele două

procuri primite de la părțile vătămate B., deși acestea fusese revocate încă

din data de 25 mai 1998.

La data de 23 iulie 1998, părțile

vătămate D.C. și D.E. au împuternicit-o pe inculpată să vândă apartamentul

proprietatea acestora (procura autentificată sub nr. 1205 din 23 iulie 1998 la

Biroul notarului public C.P.).

Ulterior, la data de 30 iulie 1998,

inculpata a vândut apartamentul din Galați, numitului F.V. cu suma de

30.000.000 lei, sumă care nu a fost remisă părților vătămate și folosită de

inculpată în interes personal.

a aflat că părțile vătămate Z.M. și C., doresc să schimbe apartamentul situat

în Galați, cu o casă.

Inculpata a propus părților vătămate

un schimb de apartament cu o casă situată pe str. Muzicii și suma de 10.000.000

lei.

În luna aprilie, familia Z. s-a

mutat în imobilul situat pe str. Muzicii unde au locuit doar câteva zile,

deoarece au aflat de la diferite persoane că inculpata nu este serioasă,

revenind în apartamentul lor.

Inculpata a publicat un anunț la

ziar, în sensul că cedează contractul de închiriere pentru suma de 40.000.000

lei, privind apartamentul în care locuia familia Z.

Urmare a anunțului, partea vătămată

T.Șt. s-a deplasat la adresa indicată, de unde a aflat că proprietara poate fi

găsită pe str. Cașin (când, de fapt, titularii contractului de închiriere

locuiau la acea dată pe str. Muzicii).

Partea vătămată T.Șt. s-a deplasat

la imobilul de pe str. Cașin unde a găsit-o pe inculpată, stabilind cedarea

contractului de închiriere pentru suma de 35.000.000 lei.

La data de 30 aprilie 1998, s-a

încheiat un contract de împrumut între partea vătămată T.Șt. și inculpata, act

care, de fapt, reprezenta remiterea prețului pentru cedarea contractului de

închiriere.

Partea vătămată T.Șt. nu a primit

apartamentul și nu i-a fost restituită suma de 35.000.000 lei.

Împotriva acestei hotărâri, au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpata Ș.V.

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Galați a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei

individualizări a pedepsei aplicată inculpatei atât sub aspectul cuantumului pe

care îl consideră prea mic, cât și al modalității de executare a acesteia,

solicitând ca executarea să se facă prin privare de libertate.

Inculpata a criticat aceeași

hotărâre cu privire la faptul că în mod greșit în conținutul infracțiunii au

fost reținute unele acte materiale care nu întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii de înșelăciune, respectiv, cele ce privesc părțile vătămate

B.A., B.M., Z.M. și Z.C., care nu au suferit nici un prejudiciu material, motiv

pentru care a solicitat ca după reaprecierea materialului probator să i se

reducă pedeapsa aplicată, având în vedere faptul că este tânără, are în

întreținere trei copii minori, iar soțul său este bolnav psihic.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

penală nr. 581 din 13 octombrie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpata Ș.V., aceasta

din urmă fiind obligată să plătească statului suma de 1.500.000 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare.

În motivarea deciziei, curtea de

apel a arătat că „Analizând hotărârea apelată, actele și lucrările dosarului

prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, conform art. 371 alin. (2)

C. proc. pen., constată că aceasta este legală și temeinică” și că „Contrar

susținerilor inculpatei, instanța de fond a stabilit o situație de fapt reală

și completă, conformă cu întregul material probator judicios administrat,

analizat și coroborat în cauză”, așa încât „Încadrarea juridică dată faptei comisă

de inculpată este corectă și nu se verifică susținerea apărătorului inculpatei

că, în mod greșit în conținutul infracțiunii s-au reținut unele acte materiale

care nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.”

Cu privire la motivul de casare

invocat de parchet, vizând netemeinicia pedepsei aplicate atât sub aspectul

cuantumului pedepselor, cât și al modalității de executare s-a arătat că este

nefondat, deoarece „Instanța de fond a dat eficiență art. 74 C. pen., apreciind

în mod corect criteriile de individualizare a pedepsei raportat la situația de

fapt și încadrarea juridică dată faptei comisă de inculpată”, precum și faptul

că „Atât sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate, cât și al modalității de

executare dispusă, instanța de fond a avut în vedere scopul pedepsei prevăzut

de art. 52 C. pen., apreciind în mod corect că aceasta este de natură a-și

atinge scopul preventiv-educativ, reeducarea inculpatei.”

Decizia curții de apel a fost

atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de apel Galați și de

inculpata Ș.V.

Prin recursul declarat, Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Galați a reiterat motivul de casare invocat și la

judecata în calea de atac a apelului, și anume cu privire la greșita

individualizare a pedepsei, al cărei cuantum îl consideră prea mic față de

pericolul social al faptelor comise, cât și al modalității de executare a

acesteia, în cauză impunându-se executarea pedepsei prin privare de libertate.

Inculpata nu și-a motivat recursul

declarat, însă la data judecății acestei căi de atac s-a pus în discuție

tardivitatea acestuia, aspect asupra căruia se va reveni, după analizarea

recursului declarat de parchet.

Asupra recursurilor de față;

A. Recursul declarat de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Galați, este nefondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la

aplicarea și stabilirea pedepselor se ține seama, între altele, de gradul de

pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, iar conform art.

52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului, scopul acestea fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni,

iar prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față

de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială

și că executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să

înjosească persoana condamnatului.

Verificând motivul de casare invocat

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați prin prisma textelor de lege

citate, se constată că, deși fapta prezintă un grad de pericol social destul de

ridicat, având în vedere modalitatea în care a fost comisă, respectiv prin

inducerea în eroare a unui număr însemnat de persoane, cărora le-a cauzat

prejudicii importante, totuși, la individualizarea pedepsei atât sub aspectul

cuantumului, cât și al modalității de executare, luarea în considerare numai a

pericolului social și nesocotirea celorlalte criterii de individualizare nu

este în măsură să realizeze prevederile art. 52 C. pen.

Astfel, se constată că inculpata

este o persoană tânără, nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat

fapta și mai mult, chiar are în întreținere un număr de trei copii minori, de

vârste mici, care au nevoie de ajutor și supraveghere în condițiile în care

tatăl acestora și soțul ei este bolnav psihic, astfel cum rezultă din actele

medicale depuse la dosar.

Având în vedere toate aceste

împrejurări, se constată că instanțele de fond și apel au făcut o corectă

individualizare a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului stabilit, cât și al

modalității de executare, întrucât ține seama în egală măsură de datele ce

caracterizează persoana inculpatei dar și situația în care se găsește familia

sa.

Nefiind fondat, recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați urmează a fi respins ca atare în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

B. Recursul declarat de inculpata

Ș.V. este tardiv.

Potrivit art. 485

3

alin.

(1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune

altfel, iar potrivit alin. (2) dispozițiile art. 363 – art. 365 privind data de

la care curge termenul, repunerea în termen și declararea peste termen a căii

de atac se aplică în mod corespunzător.

Conform art. 363 alin. (2) C. proc.

pen., pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare,

termenul curge de la pronunțare.

Din actele de la dosar, respectiv,

practicaua deciziei atacate cu recurs, rezultă că inculpata Ș.V. a fost

prezentă în instanță la data judecării apelului, iar în dispozitivul aceleiași

decizii s-a arătat expres, că termenul de recurs pentru aceasta curge de la

pronunțarea deciziei care a avut loc la data de 13 octombrie 2003.

Întrucât inculpata a declarat

recursul, conform declarației de la dosar, după expirarea termenului de 10 zile

prevăzut de lege, urmează a se constata că acesta este tardiv și a fi respins

ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

În consecință, se va dispune

potrivit dispozitivului prezentei decizii, având în vedere și faptul că,

verificând hotărârea atacată în raport și cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a altor motive care

analizate din oficiu să ducă la casare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei penale nr. 581

din 13 octombrie 2003 a Curții de Apel Galați, privind pe inculpata Ș.V.

Respinge, ca tardiv, recursul

declarat de inculpata Ș.V. împotriva aceleiași decizii.

Obligă pe recurenta inculpată la

plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 aprilie 2004.