ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 858/2020

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 858/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 62 din 14 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. x/2007, a fost admisă cererea formulată de D.I.I.C.O.T. - B.T. Sibiu de schimbare a încadrării juridice din complicitate la infracțiunea de înșelăciune în forma continuată prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în complicitate la infracțiunea de înșelăciune în forma continuată prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. față de inculpata A., și din infracțiunile de înșelăciune în forma continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile de înșelăciune în forma continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. față de inculpații B., C. și D.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. inculpata A. a fost achitată pentru comiterea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 2, 4, 5 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., inculpata A. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, în formă continuată.

În baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., aceeași inculpată a fost condamnată la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea participației improprii la infracțiunea de uz de fals în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpata A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei A. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei A. reținerea de 24 ore din 19 aprilie 2006 și perioada arestării preventive din 21 aprilie 2006 - 17 iunie 2006.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată unui termen de încercare de 7 ani.

În baza art. 863 C. pen., s-a stabilit că pe durata termenului de încercare, inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu;

b)să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 863 alin. (4) C. pen. s-a încredințat supravegherea executării măsurilor și obligațiilor stabilite de instanță Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.

În baza art. 359 C. proc. pen. raportat la art. 864 C. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra cauzelor de revocare a suspendării executării sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, să se suspende și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B. pentru comiterea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 2, 4, 5 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen., inculpatul B. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de înșelăciune.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de uz de fals, în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. pedepsele aplicate au fost contopite, urmând ca inculpatul B. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare, sporită la 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. inculpatul C. a fost achitat pentru comiterea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 2, 4, 5 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. inculpatul C. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în formă continuată.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de uz de fals, în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. pedepsele aplicate au fost contopite, urmând ca inculpatul C. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 2 luni închisoare, sporită la 3 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. inculpata D. a fost achitată pentru comiterea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 2, 4, 5 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., inculpata D., a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. aceeași inculpată a fost condamnată la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. pedepsele aplicate a fost contopite, urmând ca inculpata D. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare, sporită la 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a fost interzisă inculpaților B., C., D. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. din pedeapsa aplicată fiecăruia dintre inculpații B. și C., a fost dedusă durata de 24 ore a reținerilor din 7 decembrie 2006.

S-au respins excepțiile și cererile formulate de inculpați.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. inculpata A. a fost obligată la plata sumelor de 4.281,63 RON, 4.034,25 RON către partea civilă E. cu sediul în Luxemburg, prin reprezentant F. SRL cu sediul în București, Calea x.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. inculpata A. a fost obligată la plata sumelor de 3.721,60 RON, 3.739,53 RON, 3.404,02 RON, 3.352,11 RON plus dobânda legală calculată până la data stingerii debitelor către partea civilă G. SA, cu sediul în București, str. x, și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Societatea civilă de avocați "H." din București, str. x. J, pentru partea civilă G. Sibiu - Sucursala Sibiu.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. au fost obligați în solidar: inculpații B., C., D. la plata sumelor de 4.508,39 RON, 3.855,96 RON, 4.511,15 RON, pe inculpații B., D. la plata sumelor de 3.943,79 RON, 4.769,78 RON, 4.378,00 RON, 3.603,03 RON, inculpații B., C. la plata sumelor de 4.263,62 RON, 4.616,50 RON, iar inculpatul C. a fost obligat la plata sumei de 5.113,37 RON, toate către partea civilă E. cu sediul în Luxemburg, prin reprezentant F. S.R.L. cu sediul în București, Calea x, 6 și 7, sector 3 a.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. au fost obligați în solidar inculpații B., D. la plata către părțile civile I. mbH, J. prin reprezentant K. SRL cu sediul în București, Bd. x. A, a sumei de 5.950,18 RON, iar inculpata D. a fost obligată la plata sumei de 5.637,53 RON.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. au fost obligați în solidar inculpații B., C. la plata sumei de 2009,68 RON către partea civilă L. S.A. cu adresa de contact București, cu sediul social în București.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. au fost obligați în solidar inculpații B., D. la plata sumei de 4.511,52 și a sumei de 4.797,77 RON către partea civilă M. S.A. cu sediul social în București, Șos. x, Complexul comercial N., clădirea F, etajele 4 și 7, inculpata D. a fost obligată la plata sumei de 4.651,20 RON către partea civilă M. S.A., și inculpatul B. a fost obligat la plata sumei de 6.212,73 RON către partea civilă M. SA.

S-au respins ca tardive pretențiile civile de 4.844,51 RON formulate de partea civilă E. prin reprezentant F. S.R.L și de 5.986,54 RON formulate de părțile civile I. mbH, J. prin reprezentant K. SRL.

A fost respinsă cererea formulată de partea civilă E. prin reprezentant F. SRL de acordare a pretențiilor civile în cuantumuri de 4.658,99 RON, 4.703,90 RON.

Au fost respinse cererile de despăgubiri formulate de părțile civile O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X.

S-a constatat că părțile vătămate Y., Z., AA., BB. nu au formulat pretenții civile în cauză.

În baza art. 348 C. proc. pen. au fost desființate înscrisurile falsificate indicate în considerente.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. fiecare dintre inculpații B., C., D. și A. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond au formulat apel Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sibiu, precum și inculpații A., B. și C.

Prin Decizia penală nr. 36/A din data de 20 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul penal nr. x/2007, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sibiu, precum și inculpații A., B. și C., împotriva Sentinței penale nr. 62 din 14 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. x/2007.

Împotriva Deciziei penale nr. 36/A din data de 20 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia precum și inculpații B. și A.

Prin motivele de recurs reformulate și susținute, Parchetul a criticat soluția de achitare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în sensul că, în mod greșit, instanța nu a examinat incidența art. 8 din Legea nr. 39/2003. Sub acest aspect a învederat că este evident că nu e vorba de art. 7 pentru că înșelăciunea nu a produs consecințe deosebit de grave, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art. 2 din Legea nr. 39/2003.

Față de situația de fapt reținută și de omisiunea evidentă a instanței de apel care nu a examinat dacă în cauză nu era cumva incidentă vreo altă infracțiune, reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea recursului declarat de Parchet, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen. sau de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. și condamnarea inculpaților la pedepse egale cu minimul special de 3 ani închisoare, cu păstrarea modalităților de executare stabilite de către instanța de fond și instanța de apel, respectiv cu suspendare sub supraveghere pentru recurenta intimată inculpată A. și, față de pedepsele mai mari, pentru ceilalți inculpați aplicate pentru înșelăciune, cu executare.

Suplimentar, prin invocarea în favoarea inculpaților a cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., Parchetul a solicitat instanței să observe că infracțiunile de fals au fost săvârșite în perioada decembrie 2004 - ianuarie 2005, or, față de termenul de prescripție de 7 ani și 6 luni, răspunderea penală pentru aceste infracțiuni s-a prescris ulterior pronunțării hotărârii instanței de apel, respectiv în luna iulie 2013.

Prin urmare, a solicitat încetarea procesului penal pentru aceste infracțiuni.

Prin Decizia penală nr. 353 din 30 ianuarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în Dosarul nr. x/2007, au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia și inculpații B. și A.

A fost casată, în parte, Decizia penală nr. 36/A din data de 20 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori și Sentința penală nr. 62 din 14 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu, și rejudecând:

În baza art. 334 din C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică cu privire la inculpații A., B., C. și D. din infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 2, 4, 5 din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) din C. pen.

Cu privire la inculpata D., instanța de recurs a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată acesteia, a înlăturat sporul de 2 luni închisoare și a repus în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:

- 3 ani și 4 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.

- 1 an și 2 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) din C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) din C. pen. inculpata D. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) din C. pen., au fost contopite pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) din C. pen. cu pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., urmând ca inculpata D. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare.

S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului iar onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, în cuantum de câte 300 RON, s-au suportat din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva Deciziei penale nr. 353 din data de 30 ianuarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2007, D. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 386 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen. anterior.

Prin Decizia penală nr. 706 din data de 3 noiembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost admisă contestația în anulare formulată de contestatoare, a fost desființată în parte Decizia penală nr. 353 din 30 ianuarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în Dosarul nr. x/2007, și s-a dispus rejudecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva Deciziei penale nr. 36/A din data de 20 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, numai cu privire la inculpata D.

Au fost anulate formele de executare dispuse în baza Sentinței penale nr. 62 din 14 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. x/2007, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 353 din 30 ianuarie 2014, numai în ceea ce o privește pe inculpata D.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.

A fost fixat termen pentru judecarea recursului la data de 24 noiembrie 2020.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației în anulare au rămas în sarcina statului.

Examinând cauza în limitele stabilite prin Decizia penală nr. 706 din data de 3 noiembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, instanța de recurs constată că recursul declarat de Ministerul Public, astfel cum a fost precizat, este fondat, pentru următoarele considerente:

Ministerul Public a criticat decizia instanței de apel sub aspectul greșitei achitări pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât probatoriul administrat a relevat faptul că inculpata, împreună cu ceilalți inculpați cercetați în prezenta cauză, a constituit un grup infracțional organizat în scopul realizării unor beneficii materiale din comiterea unor infracțiuni de înșelăciune, atribuția inculpatei, în cadrul acestui grup, fiind aceea de a completa în fals adeverințe de salariat, în baza cărora băncile acordau credite de consum.

Ministerul Public a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu raportare la art. 323 din vechiul C. pen., în vigoare la momentul săvârșirii faptelor.

Criticile au fost subsumate cazului de recurs prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior.

Sub aspectul aplicării art. 5 C. pen., a apreciat că legea penală mai favorabilă este noul C. pen., întrucât pentru infracțiunile reținute în sarcina acesteia se prevăd limite de pedeapsă mai reduse.

Inculpata D. a trimis un înscris prin care a precizat că nu dorește să dea declarație în fața instanței.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că sub aspectul situației de fapt, în sarcina inculpatei s-a reținut că în cursul anului 2004, împreună cu inculpații A., B. și C. au constituit într-un grup infracțional alături de inculpații CC., DD., EE., FF., cunoscut pe raza municipiului Mediaș din județul Sibiu ca fiind "GG.". Grupul organizat a avut o structură bine definită, formată din mai mulți membri având sarcini, atribuții și responsabilități în funcție de pregătirea și abilitatea specifică a fiecăruia, existând o legătură permanentă între membri grupului.

În cadrul acestui grup, inculpata D. avea ca și atribuție completarea în fals de adeverințe de salariat prin care atesta în mod mincinos că persoanele racolate de ceilalți membri ai grupului organizat, erau angajate ale unor societăți comerciale. Pe baza acestor adeverințe, băncile aprobau creditul de consum, iar bunurile care trebuiau ridicate de aceste persoane, devenite fără voia lor debitori bancari, erau ridicate de inculpații B., C. și D. care le valorificau prin vânzare obținând astfel venituri ilicite.

Instanța de apel a stabilit că valoarea prejudiciului total cauzat prin activitatea infracțională a grupului nu depășește suma de 200.000 RON.

Potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. anterior, hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greșită aplicare a legii. Încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalități principale, respectiv neaplicarea de către instanța de fond și/sau cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greșită a dispoziției legale care trebuia aplicată.

Înalta Curte constată că instanța de fond a dispus achitarea sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât infracțiunea scop pentru care s-a constituit grupul infracțional, respectiv infracțiunea de înșelăciune nu a avut consecințe deosebit de grave. Instanța de apel a confirmat această soluție, constatând că în mod legal instanța de fond a reținut că latura obiectivă a infracțiunii prevăzute în art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu se poate realiza dacă grupul infracțional nu a săvârșit infracțiuni cu consecințe deosebit de grave, prejudiciul total cauzat prin activitatea infracțională nefiind mai mare de 200.000 RON, însă nu a analizat dacă faptele astfel cum au fost reținute a fi comise realizează conținutul constitutiv al unei alte infracțiuni.

În aceste condiții, instanța de apel a pronunțat o hotărâre contrară legii.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, iar "grupul infracțional organizat" era definit în art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 ca fiind grupul structurat, format din 3 sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Așadar, pentru a fi incidente dispozițiile art. 7 din Legea nr. 39/2003, era necesară îndeplinirea cerințelor privind numărul persoanelor care formează grupul și care trebuie să fie minim 3, perioada în care acționează, modul coordonat de lucru, natura infracțiunii pentru săvârșirea căreia s-a constituit grupul (infracțiune scop), în sensul că trebuie să fie una gravă (și nu în ultimul rând, grupul să fi urmărit obținerea unui avantaj financiar sau material.

Înalta Curte observă că faptele de care este acuzată inculpata nu se înscriu în modelul instituit de norma de incriminare prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, nefiind îndeplinită condiția prev. de art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, și anume infracțiunile contra patrimoniului, care au constituit scopul grupului, nu au produs consecințe deosebit de grave.

În același timp, Înalta Curte constată că acțiunile care constituie elementul material al laturii obiective a infracțiunilor prev. de art. 7 și 8 din Legea nr. 39/2003, dar și art. 323 din C. pen. - inițiere, constituire, aderare, sprijinire - sunt identice, diferența constând în aceea că în sfera de incidență a art. 8 din Legea nr. 39/2003 intră pluralitatea constituită în vederea săvârșirii altor infracțiuni decât cele prevăzute în art. 2 lit. b) din aceeași lege, și că aceasta include săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, care reprezintă infracțiunile scop în prezenta cauză.

În conformitate cu art. 8 din Legea nr. 39/2003, inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracțional organizat, se pedepsește după caz, potrivit art. 167 sau art. 323 din C. pen.

Faptele care corespund acuzației vizând săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrunesc, prin raportare la modalitatea faptică concretă de comitere, elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) din C. pen., motiv pentru care va dispune condamnarea inculpatei, pentru această din urmă infracțiune.

Având în vedere că de la momentul comiterii infracțiunilor de care este acuzată inculpata și până în prezent în spațiul normativ a intervenit o modificare legislativă de substanță prin intrarea în vigoare, la data de 01 februarie 2014, a unei noi legi penale generale, respectiv noul C. pen., Înalta Curte va face o analiză comparativă a celor două legi penale succesive pentru identificarea și determinarea legii penale mai favorabilă inculpatei.

Astfel, potrivit vechii reglementări, infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 din C. pen. anterior sancționa fapta de a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni, altele decât cele arătate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri cu închisoarea de la 3 la 15 ani, fără a se putea depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce intră în scopul asocierii.

În actuala reglementare, art. 367 din C. pen. sancționează (1) inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup, cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(6) Prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni."

Fapta de înșelăciune, în modalitatea concretă în care a fost comisă de inculpată, continuă să fie incriminată în noul C. pen., având, așadar, corespondent în noua reglementare.

Astfel, la momentul comiterii faptei de înșelăciune, în modalitatea descrisă, aceasta era incriminată în art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. anterior, iar potrivit noului C. pen., se încadrează în art. 244 alin. (1) și (2).

Potrivit alin. (1) al art. 215 C. pen. anterior, "inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani."

Alin. (2) stipulează că "înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni."

Alin. (3) prevede o variantă specială a modalității tip, și anume:

"inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate."

În noul C. pen., în prezent în vigoare, înșelăciunea este incriminată în art. 244, după cum urmează:

"(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală."

Potrivit C. pen. anterior, falsul în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 din C. pen. anterior, era sancționat cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Conținutul normei de incriminare a fost preluat în dispozițiile art. 322 din noul C. pen. care sancționează falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320 sau art. 321, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice, cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Din compararea limitelor de pedeapsă din cele două legi succesive rezultă că, în mod evident, legea nouă este mai favorabilă inculpatei.

Ca atare, tratamentul sancționator ce urmează a fi aplicat inculpatei D. este dat de noul C. pen.

În ceea ce privește prescripția răspunderii penale, invocată de apărătorul inculpatei pentru toate faptele de care este acuzată aceasta, Înalta Curte reamintește că pronunțarea unei decizii definitive de condamnare și ulterior desființarea acesteia ca urmare a admiterii unei căi extraordinare de atac cu consecința rejudecării cauzei, atrage incidența dispozițiilor art. 156 alin. (1) C. pen. De la momentul pronunțării Deciziei penale nr. 353 din data de 30 ianuarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2007 și până la data de 3 noiembrie 2020 când Înalta Curte a pronunțat Decizia nr. 706, în Dosarul x/2020, prin care s-a dispus rejudecarea recursului, a operat o cauză de suspendare a termenului prescripției răspunderii penale. Caracterul definitiv al hotărârii judecătorești pronunțată de instanța de recurs, conferit de dispozițiile art. 417 C. proc. pen. anterior, împiedică în mod evident organele judiciare să mai acționeze și să continue procesul penal. După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a curs termenul de prescripție a executării pedepsei prev. de art. 161, art. 162 alin. (1) lit. b) C. pen., iar cursul prescripției răspunderii penale s-a reluat de la data de 3 noiembrie 2020.

Astfel potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani, iar potrivit art. 155 alin. (4) din același cod, termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depășite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni.

Infracțiunile prev. de art. 367 alin. (1) și art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. sunt sancționate cu închisoarea a cărei limită maximă este de câte 5 ani închisoare, iar infracțiunea prev. de art. 322 C. pen. are limita maximă de 3 ani închisoare.

Având în vedere că faptele au fost săvârșite în formă continuată, în perioada decembrie 2004 - ianuarie 2006, termenul de prescripție specială a răspunderii penale, calculat potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) lit. d) raportat la art. 155 alin. (4) C. pen., este de 10 ani pentru fiecare din cele trei infracțiuni și s-ar fi împlinit în februarie 2016 dacă nu ar fi intervenit nicio cauză care să suspende cursul acestei prescripții.

Cum termenul de prescripție a răspunderii penale a fost suspendat în perioada 30 ianuarie 2014 - 3 noiembrie 2020, se constată că nu a intervenit prescripția răspunderii penale pentru niciuna dintre faptele de care este acuzată inculpata. În speța de față, termenul de prescripție a răspunderii penale este compus din două perioade. Astfel, prima este din 23 ianuarie 2006, data ultimei acțiuni, până la data de 30 ianuarie 2014, data pronunțării hotărârii definitive de condamnare, iar cea de a doua, din data de 3 noiembrie 2020 - 21 decembrie 2020, întrucât perioada 30 ianuarie 2014 până la data de 3 noiembrie 2020 nu se ia în calcul, astfel că din termenul de prescripție specială de 10 ani a trecut o perioadă de doar 8 ani și 2 luni.

În aceste condiții, Înalta Curte urmează să aplice inculpatei câte o pedeapsă pentru fiecare infracțiune, chiar dacă potrivit legii în vigoare la data săvârșirii faptelor termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. era împlinit.

În acest fel nu se încalcă principiul non reformatio in pejus întrucât deși condamnată și pentru această infracțiune, pedeapsa rezultantă este considerabil mai scăzută decât cea aplicabilă potrivit C. pen. anterior care ar fi permis menținerea soluției de încetare a procesului penal pentru art. 290 C. pen.

La stabilirea pedepselor, ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile, instanța de recurs nu va face o nouă individualizare a sancțiunilor atât cu privire la cuantum, cât și cu privire la modalitatea de executare, ci doar va reduce proporțional sancțiunile stabilite de instanța de fond și cea de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special), păstrând aceleași limite și proporții și în cazul infracțiunii de fals. Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de recurs va stabili pedepse la minimul special prevăzut de legea nouă, astfel cum a procedat și instanța de apel.

Față de cele ce preced, Înalta Curte, în limitele stabilite prin Decizia penală nr. 706 din data de 3 noiembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia, va casa, în parte, Decizia penală nr. 36/A din data de 20 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori și Sentința penală nr. 62 din 14 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu numai sub aspectul laturii penale în ceea ce o privește pe inculpata D., și în rejudecare, făcând aplicarea art. 5 C. pen.:

În baza art. 367 alin. (1) C. pen. va condamna pe inculpata D. la o pedeapsă de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. va interzice inculpatei, ca pedeapsă complementară, dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. va condamna aceeași inculpată la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată.

În baza art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. va condamna pe aceeași inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. va aplica inculpatei D. pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare la care se adaugă un spor de 6 luni (de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite), urmând a executa un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen. va aplica pe lângă pedeapsa principală pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. respectiv dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 1 an, care se execută în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 45 alin. (1) și (5) C. pen. va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei.

Va menține celelalte dispoziții ale Deciziei penale nr. 36/A din data de 20 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori și Sentinței penale nr. 62 din 14 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba vor rămâne în sarcina statului și se vor suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În limitele stabilite prin Decizia penală nr. 706 din data de 3 noiembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020,

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia.

Casează, în parte, Decizia penală nr. 36/A din data de 20 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori și Sentința penală nr. 62 din 14 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu numai sub aspectul laturii penale în ceea ce o privește pe inculpata D., și rejudecând:

În aplicarea art. 5 C. pen.:

În baza art. 367 alin. (1) C. pen. condamnă pe inculpata D. la o pedeapsă de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. interzice inculpatei, ca pedeapsă complementară, dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. condamnă aceeași inculpată la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată.

În baza art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. condamnă pe aceeași inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. aplică inculpatei D. pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare la care se adaugă un spor de 6 luni (de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite), urmând a executa un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen. aplică pe lângă pedeapsa principală pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. respectiv dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 1 an, care se execută în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 45 alin. (1) și (5) C. pen. aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei.

Menține celelalte dispoziții ale Deciziei penale nr. 36/A din data de 20 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori și Sentinței penale nr. 62 din 14 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba rămân în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21 decembrie 2020.

Procesat de GGC - LM