Decizia nr. 3538/2012 — ÎCCJ, Secția penală — recurs

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor inculpatului O.A.M. din infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen., art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003 și art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen., art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. Totodată, s-a dispus condamnarea inculpatului O.A.M. la 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), b), c) C. pen., art. 75 lit. c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., la 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de acces fără drept la un sistem informatic, prev. de art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de prejudiciere patrimonială a unei persoane prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice, prin restricționarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea în orice mod a funcționarii unui sistem informatic, în scopul de a obține un beneficiu material, prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., și la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice forma a unui astfel de grup, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a), b), c), art. 76 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. pen., pedepse ce au fost contopite, potrivit art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, rezultând, astfel, o pedeapsă de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., iar, în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 15 martie 2005 la 05 octombrie 2005. În temeiul art. 86 C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului, pe un termen de încercare de 8 ani, a fost obligat acesta să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 alin. (1) lit. a)-d) C. pen. pe durata termenului de încercare, iar, în baza art. 86 4 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor inculpatului S.B.C. din infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, art. 49 din Legea nr. 161 /2003 și art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 49 din Legea nr. 161 /2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 7 din Legea nr. 39/2003. Totodată, Tribunalul l-a condamnat pe inculpatul S.B.C. la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., la 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de acces fără drept la un sistem informatic, prev. de art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de prejudiciere patrimonială a unei persoane prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice, prin restricționarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea în orice mod a funcționarii unui sistem informatic, în scopul de a obține un beneficiu material, prev. de art. 49 din Legea nr. 161 /2003, cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. și la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice forma a unui astfel de grup, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 9 din Legea nr. 39/2003, art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. pen., pedepse ce au fost contopite, potrivit art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, rezultând, astfel, o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., iar, în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 17 martie 2005 la 08 noiembrie 2005. În temeiul art. 86 C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului, pe un termen de încercare de 6 ani, a fost obligat acesta să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 alin. (1) lit. a)-d) C. pen. pe durata termenului de încercare, iar, în baza art. 86 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice față faptelor inculpatului D.F.B. din infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen., art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003 și art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în infracțiunile prevăzute de_art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen., art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. A fost condamnat inculpatul D.F.B. la 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 75 lit. c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., la 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de acces fără drept la un sistem informatic, prev. de art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de prejudiciere patrimonială a unei persoane prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice, prin restricționarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea în orice mod a funcționării unui sistem informatic, în scopul de a obține un beneficiu material, prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., și la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice forma a unui astfel de grup, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) și alin. (3) C. pen., pedepse ce au fost contopite, potrivit art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, rezultând, astfel, o pedeapsă de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., iar, în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 16 martie 2005 la 05 octombrie 2005. În temeiul art. 86 C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului, pe un termen de încercare de 6 ani, a fost obligat acesta să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 alin. (1) lit. a)-d) C. pen. pe durata termenului de încercare, iar, în baza art. 86 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Prin aceeași sentință, a fost condamnată inculpata A.A.M. la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., și la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice forma a unui astfel de grup, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) și alin. (3) C. pen., pedepse ce au fost contopite, potrivit art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa cea mai grea, de 1 ani și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. În temeiul art. 81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatei, pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., iar, în baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția acesteia asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen.

Tribunalul a mai dispus condamnarea inculpatului M.Ș.C. la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., și la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice forma a unui astfel de grup, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) și alin. (3) C. pen., pedepse ce au fost contopite, potrivit art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa cea mai grea, de 1 ani și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. În temeiul art. 81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului, pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., iar, în baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția acestuia asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen.

A fost condamnată inculpata R.E.A. la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. În temeiul art. 81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatei, pe un termen de încercare de 3 ani, s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., iar, în baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția acesteia asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice forma a unui astfel de grup, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Totodată, s-a dispus condamnarea inculpatei Ț.E.I. la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. În temeiul art. 81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatei, pe un termen de încercare de 3 ani, s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., iar, în baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția acesteia asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice forma a unui astfel de grup, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În ceea o privește pe inculpata V.O.D., aceasta a fost condamnată la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. În temeiul art. 81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatei, pe un termen de încercare de 3 ani, s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., iar, în baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția acesteia asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice forma a unui astfel de grup, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

S-a mai dispus, de asemenea, condamnarea inculpatei L.I. la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 și urm. C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. În temeiul art. 81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatei, pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., iar, în baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția acesteia asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice forma a unui astfel de grup, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 99 și urm. C. pen.

Totodată, inculpata S.I.E. a fost condamnată la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 și urm. C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. În temeiul art. 81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatei, pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., iar, în baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția acesteia asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice forma a unui astfel de grup, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 99 și urm. C. pen. În temeiul art. 346 rap. la art. 14 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ., au fost admise acțiunile civile și, în consecință au fost obligați, în solidar, inculpații O.A.M., S.B.C. și D.F.B., să plătească părții civile B. Inc, reprezentată în România prin K.K. și prin T.R. suma de 4093 dolari SUA; inculpații O.A.M., S.B.C., D.F.B. și A.A.M. să plătească părții civile J.A.M.A. suma de 125 dolari SUA; inculpații O.A.M., S.B.C., D.F.B. și A.A.M. să plătească părții civile V.S. suma de 270 dolari SUA; inculpații O.A.M., S.B.C., D.F.B. și A.A.M. să plătească părții civile G.P. suma de 379,98 euro; inculpații O.A.M., S.B.C., D.F.B. și A.A.M. să plătească părții civile C.J.D. suma de 650 dolari australieni; inculpații O.A.M., S.B.C., D.F.B. și L.I., aceasta din urmă în solidar și cu părțile responsabile civilmente L.D. și C., să plătească părții civile B.V. suma de 172 dolari SUA; inculpații O.A.M., S.B.C., D.F.B. și R.A.E. să plătească părții civile C.W.H. suma de 500 de dolari australieni; inculpații O.A.M., S.B.C., D.F.B. și R.A.E. să plătească părții civile L.B. suma de 473 dolari SUA; inculpații O.A.M., S.B.C., D.F.B. și R.A.E., să plătească părții civile P.D.Y. suma de 3270 de dolari australieni; inculpații O.A.M., S.B.C., D.F.B. și R.A.E. să plătească părții civile S.M. suma de 626 dolari SUA; inculpații O.A.M., S.B.C., D.F.B. și Ț.E.I., să plătească părții civile P.G. suma de 280 dolari SUA; inculpații O.A.M., S.B.C., D.F.B. și M.Ș. să plătească părții civile R.B. suma de 420 de dolari australieni; inculpații O.A.M., S.B.C., D.F.B. să plătească părții civile S.C.T.F. suma de 960 dolari australieni; inculpații O.A.M., S.B.C., D.F.B. să plătească părții civile R.K. suma de 300 dolari SUA; inculpații O.A.M., S.B.C., D.F.B. să plătească părții civile R.G. III suma de 490 dolari SUA; inculpații O.A.M., S.B.C., D.F.B. să plătească părții civile M.V.G. suma de 270 dolari SUA; inculpații O.A.M., S.B.C., D.F.B. și Ț.E.I. să plătească părții civile M.L. suma de 125 dolari SUA, toate cu titlul de despăgubiri civile. În temeiul art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul O.A.M. a sumei de 6130 dolari SUA, de la inculpatul S.B.C. a sumei de 2982 dolari SUA, de la inculpatul D.F.B. a sumei de 2982 dolari SUA, de la inculpata A.A.M. a sumei de 204 dolari SUA, de la inculpata Ț.E.I. a sumei de 100 dolari dolari SUA, de la inculpata R.A.E. a sumei de 265 dolari SUA, de la inculpatul M.Ș. a sumei de 221 dolari SUA, de la inculpata V.O.D. a sumei de 261 dolari SUA, de la inculpata S.I.E. a sumei de 82 dolari SUA și de la inculpata L.I. a sumei de 178 dolari SUA. În temeiul art. 191 alin. (1), (2), (3) C. proc. pen., inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, inculpata L.I. în solidar cu părțile responsabile civilmente L.D. și C. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, în fapt, că, în luna august 2003, inculpații O.A.M. și S.B.C. au pus bazele unui grup infracțional organizat, specializat în comiterea de fraude prin intermediul sistemelor informatice, activitatea acestuia continuând și în cursul anului 2004, pe teritoriul municipiului Iași. În cadrul grupului a fost cooptat din luna octombrie a anului 2003 și inculpatul D.F.B., care era operator la sala de internet „B. Net" din Iași, iar, ulterior, pe rând, inculpații M.Ș. și A.A.M., rolul fiecărui membru și împărțirea câștigului financiar fiind stabilite în mod detaliat de liderul grupării, inculpatul O.A.M. Prin intermediul numitei N.A., pe care o cunoștea încă din anul 2002, acest din urmă inculpat a cunoscut-o pe S.I.E., minoră la acel moment, care, luând cunoștință de activitatea frauduloasă a inculpatului O.A.M., și-a exprimat dorința de a contribui la sprijinirea acesteia. La inițiativa inculpatei S.I.E., a fost cooptată și inculpata L.I., prietena și vecina acesteia, care și-a exprimat, de asemenea, disponibilitatea de a-i ajuta pe ceilalți inculpați în desfășurarea activității infracționale, prin ridicarea banilor proveniți din fraudele comise pe internet, cunoscând proveniența ilicită a acestora. În același mod a procedat și inculpata Ț.E.I. care, cunoscându-l în luna ianuarie 2004, prin intermediul internetului, pe inculpatul O.A.M., a acceptat să ridice pentru acesta, contra unui comision, anumite sume de bani de la bănci care aveau oficii W.U., deși avea cunoștință de proveniența lor ilicită. În luna februarie 2004, inculpatul O.A.M. a cunoscut-o pe inculpata R.A.E., despre care știa că este ziaristă la un cotidian local. După ce a convins-o să ridice prima sumă de bani provenită din înșelăciune, inculpatul i-a comunicat adevărata proveniență a banilor și i-a explicat modalitatea de operare, prezentându-i-l și pe D.F.B. Inculpata R.A.E., cunoscând proveniența ilicită a banilor, a continuat să-i ajute pe inculpați până în septembrie 2004, când partea vătămată C.W.H. i-a trimis o scrisoare cerându-i banii înapoi și comunicându-i că a sesizat organele de poliție. În mod similar a procedat inculpatul O.A.M. și în ceea ce o privește pe V.O.D., pe care a cunoscut-o în luna aprilie 2004, în urma unei conversații pe internet și, profitând de naivitatea acesteia, a determinat-o să scoată bani proveniți din infracțiune de la oficiile bancare din Iași și apoi să-i trimită în București, după ce-și reținea o cotă procentuală de 15%. În luna iulie 2004, deși O.A.M. i-a comunicat inculpatei V.O.D. proveniența reală a banilor, aceasta a continuat să ridice sume de bani provenind din înșelăciune. A arătat instanța de fond că fraudarea unui număr foarte mare de persoane, în totalitate cetățeni străini și, în principal, cetățeni americani, s-a realizat faptic prin sistemul licitațiilor pe internet, tranzacții caracterizate printr-o mai mare încredere între părțile contractante decât tranzacțiile obișnuite și care nu permit negocierea directă între părțile prezente sau vizualizarea bunului ofertat. În mod concret, inducerea în eroare s-a realizat prin accesarea site-ului www.B.com, unul din cele mai mari în materia comerțului electronic, orice persoană care intenționează să vândă bunuri prin intermediul acestuia primind, în schimbul unei taxe plătite site-ului gazdă, un cont pe care îl poate accesa în baza unei parole proprii, oferindu-i-se, astfel, posibilitatea, ca într-o perioadă de timp strict determinată, să-și prezinte grafic bunul oferit spre vânzare, caracteristicile tehnice ale acestuia și prețul de vânzare, bonitatea vânzătorului crescând cu cât numărul tranzacțiilor pe care le-a efectuat în cadrul site-ului este mai mare. Astfel, prin utilizarea frauduloasă a unor astfel de conturi, creând imaginea unui membru serios al site-ului B., inculpații lansau oferte fictive pentru bunuri pe care nu le posedau și nici nu intenționau să le procure vreodată, la un preț de achiziție mult sub prețul de piață, victimele fiind selectate din rândul celor care au licitat în mod real pentru un bun tranzacționat pe site-ul B.com. și care au pierdut astfel de licitații. Inducerea în eroare se realiza în cadrul discuțiilor purtate pe e-mail, de la diferite adrese deschise de inculpați, acestea presupunând lansarea unui mesaj de întâmpinare către potențialul cumpărător și „negocierea" condițiilor de achiziție, cu unicul scop de a-i determina să expedieze în avans o sumă de bani prin sistemul W.U., acesta fiind în fapt produsul infracțiunii. Procedura era în general aceeași, în sensul că toată corespondența dintre inculpați și părțile civile avea același conținut, astfel explicându-se și faptul că, la începutul activității lor infracționale, inculpații lansau zilnic câte 100 de oferte fictive. Dacă mesajele erau preluate de diferite persoane interesate, inculpații le prezentau acestora detaliile tehnice ale bunurilor, modalitățile de plată și expediție. După o corespondență de acest tip, un număr de 70 de persoane au expediat prin sistemul W.U. sau M.G. diferite sume de bani în avans și au comunicat inculpaților numărul de cont al tranzacției (MTCN), fără a primi vreodată bunurile dorite. Sub aspectul modalității concrete în care inculpații au acționat, s-a mai arătat de către instanța de fond că, pentru înșelarea cetățenilor străini, aceștia făceau rost de conturi și parole ale utilizatorilor legali ai site-ului www.B.com, după care făceau oferte în numele lor. S-a precizat că fiecare utilizator al site-ului se înregistrează cu un nume de cont și o parolă, iar după fiecare tranzacție pe care o încheie prin intermediul acestui site primește un răspuns pozitiv sau negativ din partea celui cu care a tranzacționat obiectul respectiv. Fiecare utilizator are o rubrică, numită „feedback" în care sunt înregistrate răspunsurile primite de-a lungul activității acestuia pe site și care poate fi pozitiv sau negativ, în funcție de răspunsurile primite. Raportat la acest feedback, un utilizator poate fi caracterizat ca fiind o persoană serioasă sau dimpotrivă. Astfel, pentru a câștiga credibilitatea celor pe care urmau să-i înșele, inculpații foloseau conturi de utilizatori care aveau un feedback pozitiv cât mai mare. În acest sens, urmăreau licitațiile de pe internet și atunci când observau că o persoană a pierdut o anumită licitație, o contactau, în numele persoanei căreia îi accesaseră ilegal contul, și îi propuneau un bun la fel cu cel pentru care licitase, dar la un preț mai avantajos, motivând că au nevoie urgentă de bani din diverse considerente. Ulterior, continuau conversația cu părțile vătămate prin intermediul adreselor de email pe care le înregistrau și le foloseau pentru fiecare persoană înșelată, după care le ștergeau pentru a nu mai fi contactați. Dacă persoanele care urmau să fie înșelate nu erau convinse că bunurile vor fi trimise, inculpații falsificau pagini de internet ale firmei de poștă U., pe care le trimiteau în adresele de email ale acestora ca venind din partea U. Prin intermediul acestora, inculpații le creau victimelor convingerea că U. a înregistrat tranzacția și, astfel, trimiteau banii prin W.U. La început, inculpatul S.B.C. a fost cel care a făcut rost de vreo două sute de conturi de B. de la un prieten de-al său, iar, ulterior, inculpatul O.A.M. a învățat să-și facă singur pagini de B. false pentru a colecta date despre conturi de B. Întrucât inculpații aveau convingerea că persoanele înșelate depun plângeri numai dacă sunt prejudiciate cu sume de peste 5000 dolari SUA, au început să racoleze persoane care să ridice banii în locul lor, dar nu mai mult de 5000 de dolari, în general toate acestea primind un procent de 20% din sumele ridicate. În concret, Tribunalul a reținut că, la data de 19 august 2003, partea civilă B.V. din SUA a plătit pentru achiziționarea unui telefon mobil S. suma de 172 dolari SUA, care a fost ridicată de inculpata L.I.; la data de 20 octombrie 2003, partea civilă R.G. din SUA a plătit pentru achiziționarea unui laptop suma de 490 dolari SUA, care a fost ridicată de numitul Z.N.A.; la data de 23 octombrie 2003, partea civilă R.K. din SUA a plătit pentru achiziționarea a două telefoane mobile suma de 300 dolari SUA, care a fost ridicată de numitul Z.N.A., bunurile achitate nefiind expediate; la data de 17 noiembrie 2003, partea civilă J.A.A., din Filipine, a plătit avansul pentru achiziționarea unui telefon mobil N., respectiv suma de 125 dolari SUA, care a fost ridicată de inculpata A.A.M.; la data de 20 noiembrie 2003, partea civilă P.G., din Franța, a plătit pentru achiziționarea unui sistem de amplificare M. suma de 379,88 euro, banii fiind ridicați de inculpata A.A.M.; la data de 21 noiembrie 2003, partea civilă V.S., din Canada, a plătit pentru achiziționarea unui amplificator M.R. suma de 270 dolari SUA, bani ridicați de inculpata A.A.M.; la data de 11 februarie 2004, partea civilă C.J.D. a plătit pentru achiziționarea unui laptop S. suma de 650 dolari australieni, sumă ridicată de inculpata A.A.M.; la data de 11 martie 2004, partea civilă P.G. a plătit pentru achiziționarea unui receiver audio suma de 280 dolari SUA, bani ridicați de inculpata Ț.E.I.; la data de 12 martie 2004, partea civilă M.L. a plătit pentru achiziționarea unui playstation 2 cu 10 jocuri suma de 125 dolari SUA, banii fiind ridicați de inculpata Ț.E.I.; la data de 26 aprilie 2004, partea civilă S.C.T.F. a plătit pentru achiziționarea unui laptop C.P. suma de 960 dolari australieni, banii fiind ridicați de numita V.A.; la data de 27 aprilie 2004, partea civilă M.G. a încercat achiziționarea unui laptop pentru care a plătit suma de 270 dolari australieni, bani ce au fost ridicați de numita V.A.; la data de 21 mai 2004, partea civilă L.B. a încercat achiziționarea unei camere S. pentru care a plătit suma de 473 dolari SUA, bani care au fost ridicați de inculpata R.A.E.; la data de 24 mai 2004, partea civilă C.W.H. a plătit pentru achiziționarea unui sistem P.H.T. suma de 500 dolari australieni, bani care au fost ridicați de inculpata R.A.E.; la data de 28 mai 2004, partea civilă S.M. a plătit pentru achiziționarea unei camere video S. suma de 626 dolari SUA, bani care au fost ridicați de inculpata R.A.E.; la data de 28 mai 2004, partea civilă P.D.Y. a plătit pentru achiziționarea unui televizor S.G. cu diagonala de 101 cm suma de 3270 dolari australieni, bani ridicați de inculpata R.A.E.; în data de 04 martie 2004, partea vătămată R.B. a fost contactată de inculpați, care i-au oferit spre vânzare un laptop S. cu suma de 420 dolari australieni, ce a fost ridicată de inculpatul M.Ș.C.; în intervalul noiembrie - decembrie 2003, prin sistemul W.U., au fost expediate pe numele inculpatei A.A.M. și ridicate de aceasta următoarele sume de bani: B.R. - Olanda - 550 (21 noiembrie 2003), A.G. - SUA - 75 (15 decembrie 2003), C.G. - SUA -200 (29 noiembrie 2003), L.K. - SUA - 195 (24 noiembrie 2003); în luna martie 2004, inculpata Ț.E.I. a ridicat de la oficiile W.U. următoarele sume de bani: O.R. - Anglia - 150 (01 martie 2004), K.A. - SUA - 150 (06 martie 2004), B.B. - SUA - 200 (09 martie 2004); în luna mai 2004, inculpata R.E.A. a ridicat de la oficiile W.U. următoarele sume de bani: E.M. - SUA - 770 (18 mai 2004), A.B. - Australia -558 (10 mai 2004); în intervalul august 2003 - aprilie 2004, prin sistemul W.U. au fost expediate pe numele inculpatului D.F.B. și ridicate de aceasta următoarele sume de bani: T.L. - SUA - 230 (23 martie 2004), D.P. - SUA - 130 (30 ianuarie 2004), H.P. - SUA -150 (30 august 2003), D.W. - SUA - 500 (09 septembrie 2003), N.S. - Australia - 175 (01 octombrie 2003), A.K.Jr. - SUA - 445 (03 aprilie 2004), M.P. - SUA - 180 (02 aprilie 2004), R.P. - SUA - 100 (27 august 2003), B.P. - Australia - 300 (13 aprilie 2004), R.C.- SUA -44 (18 martie 2004); în intervalul decembrie 2003 - martie 2004, prin sistemul W.U. au fost expediate pe numele inculpatului M.Ș.C. și ridicate de acesta următoarele sume de bani: A.Y. - SUA – 400 (04 decembrie 2003), V.C. - SUA - 250 (27 februarie 2004), R.C.B. - Australia - 309 (05 martie 2004), H.H.T. - Taiwan -150 (01 martie 2004); în intervalul noiembrie - decembrie 2003, inculpata S.I.E. a primit pe numele ei și a ridicat de la oficiile W.U. următoarele sume de bani: D.B. - Anglia - 500 (05 decembrie 2003), P.H. - SUA - 260 (11 noiembrie 2003), R.C. - SUA - 75 (11 noiembrie 2003); în intervalul august - octombrie 2003, inculpata L.I. a primit pe numele ei și a ridicat de la oficiile W.U. următoarele sume de bani: S.P. - SUA - 300 (06 octombrie 2003), J.H. - SUA - 250 (16 septembrie 2003), L.L.K. – Malaysia - 120 (22 august 2003), R.R. - Anglia - 220 (21 august 2003); în intervalul aprilie -mai 2004, numita V.A. a primit pe numele ei și a încasat de la oficiile W.U. următoarele sume de bani: D.L. - Canada - 225 (08 aprilie 2004), K.M. - SUA - 440 (19 aprilie 2004), J.E. - Canada - 310 (23 aprilie 2004), D.C. - Australia - 216 (23 aprilie 2004), G.N. - Australia - 981 (26 aprilie 2004), B.G. - Australia - 643 (05 mai 2004), K.B. - Australia - 536 (05 mai 2004), S.D. - SUA - 320 (10 mai 2004); la data de 02 septembrie 2003, numita N.A. a primit pe numele ei de la numitul J.G. din SUA suma de 125 dolari SUA, pe care i-a ridicat de la oficiul W.U.; în luna ianuarie 2005, numita P.C. a primit pe numele ei la oficiile W.U. și a ridicat următoarele sume de bani: S.A.E. - Australia - 121 (10 ianuarie 2005), T.H. - SUA - 275 (24 ianuarie 2005), J.C.E. - Australia - 200 (25 ianuarie 2005), A.K.V. - Australia - 300 (26 ianuarie 2005); în intervalul iulie - decembrie 2004, inculpata V.O.D. a primit pe numele ei și a încasat de la oficiile W.U. următoarele sume de bani: A.R.M. - Anglia - 602 (19 august 2004), S.O. - Canada - 100 (21 august 2004), S.O. - Canada - 100 (23 august 2004), O.M. - Turcia - 1000 (23 decembrie 2004), S.M. - SUA - 200 (19 iulie 2004), G.M. - SUA -100 (11 septembrie 2004), A.S. - Letonia - 100 (26 august 2004), L.N.U. - 145 (26 august 2004), J.D.A. - Australia - 146 (26 octombrie 2004), S. Kro - Australia - 1040 (20 decembrie 2004), T.M. – Australia - 193 (19 iulie 2004), D.E. – Australia - 1200 (21 septembrie 2004). S-a arătat, totodată, de către judecătorul fondului că, prin inducerea în eroare a celor 70 de persoane, inculpații au realizat un câștig ilicit de 25.289 dolari SUA (834.537.000 milioane RON), calculat la un curs mediu de 33.000 RON/dolari SUA, sumele de bani ridicate de aceștia fiind împărțite astfel: inculpatul O.A.M. încasa 50%, restul era împărțit între inculpatul D.B. sau S.B. care luau câte 30%, iar 20%) din sumă revenea inculpaților și persoanelor care erau trimise la oficiile W.U. pentru a ridica banii. Pentru a reține această situație de fapt, Tribunalul a avut în vedere întregul material probator administrat în cauză, respectiv declarațiile inculpaților O.A.M., S.B.C., D.F.B., M.Ș.C., A.A.M., Ț.E.I., L.I., S.I.E., declarațiile părților vătămate, aspectele consemnate în documentele de transfer de bani W.U. ridicate din evidențele băncilor și instituțiilor financiare nebancare din Municipiul Iași, procesele verbale de percheziție domiciliară și a sistemelor informatice, corespondența purtată cu diferite reprezentanțe diplomatice, declarațiile martorilor, concluzionând, pe baza acestuia, că acuzațiile formulate împotriva inculpaților sunt pe deplin confirmate, cu excepția celei privind comiterea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, ale cărei elemente constitutive s-a apreciat că nu sunt întrunite în persoana inculpatelor V.O.D., Ț.E.I., R.A.E., L.I. și S.I.E. Sub acest aspect, s-a arătat că, din punct de vedere subiectiv, inculpatele nu au avut reprezentarea existenței unui grup organizat pe care îl sprijină, având doar o perspectivă limitată asupra actelor de înșelăciune comise de inculpatul O.A.M., a cărui activitate infracțională au înțeles să o înlesnească, dată fiind situația lor financiară precară sau, după caz, relațiile personale care le legau de liderul grupului infracțional. Ca urmare, judecătorul fondului a apreciat că se impune, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatelor V.O.D., Ț.E.I., R.A.E., L.I. și S.I.E. pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice forma a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. În ceea ce-i privește pe inculpații O.A.M., S.B.C., D.F.O., M.Ș. și A.A.M., instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile necesare pentru reținerea existenței grupului infracțional organizat, aceștia acționând în mod coordonat și după un plan bine stabilit, în care fiecare membru al asocierii îndeplinea un rol determinat, respectiv inculpatul O. era liderul grupării, S.B.C. era cel care făcea rost de conturi de B. de la un prieten „R." sau „S.X.", ambii ocupându-se și cu plasarea ofertelor fictive pe internet, falsificarea paginilor web ale site-urilor B., F. și U., iar inculpatul O. având și atribuția de a găsi „săgeți", adică persoane care să ridice banii de la bănci. Totodată, inculpatul D.F. trimitea și el oferte și îi comunica inculpatului O. când trebuia să preia negocierea întrucât s-a răspuns la ofertă, verifica în permanență adresele de e-mail folosite, iar inculpații M.Ș. și A.A.M. îndeplineau rolul de „săgeți", constând în aceea că ridicau sumele de bani provenite din înșelăciune de la bănci. În drept, s-a apreciat că faptele săvârșite de inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina lor prin rechizitoriu (mai puțin infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în privința inculpatelor V.O.D., Ț.E.I., R.A.E., L.I. și S.I.E.), însă, constatând că procurorul a omis să dea eficiență formei continuate a infracțiunilor prevăzute de art. 42 alin. (1) și (2) și art. 49 din Legea nr. 161/2003, comise de inculpații O.A.M., S.B.C. și D.F.O., precum și prevederilor art. 99 și urm. C. pen. cu referire la inculpatele L.I. și S.I.E., Tribunalul, uzând de procedura prevăzută de art. 334 C. proc. pen., a făcut aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. și, respectiv a celor privind urmărirea și judecarea infractorilor minori în privința inculpaților anterior menționați. La individualizarea judiciară a pedepselor, judecătorul fondului a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ținând seama de gradul ridicat de pericol social abstract și concret al faptelor, de cuantumul mare al prejudiciului cauzat prin infracțiunile de criminalitate informatică transfrontaliere comise, de timpul scurs de la data săvârșirii faptelor (circa 6 ani), timp în care inculpații au urmat un proces firesc de maturizare și s-au integrat în societate, finalizându-și studiile și asigurându-și o existență licită, de poziția sinceră și cooperantă adoptată de aceștia pe parcursul urmăririi penale, de împrejurarea că se află la primul conflict cu legea penală și au avut o conduită anterioară bună în societate, sens în care au fost reținute dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen., de contribuția concretă a fiecărui inculpat la săvârșirea infracțiunilor, precum și de faptul că aceștia au perspective bune de integrare socială chiar fără executarea pedepselor în regim privativ de libertate, astfel cum rezultă din referatele de evaluare socială, din înscrisurile depuse la dosar și din declarațiile martorilor audiați în cauză. Totodată, în privința inculpaților O.A.M. și S.B.C., instanța a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 9 din Legea nr. 39/2003, întrucât au colaborat cu organele de urmărire penală și au oferit informații despre alte grupări care săvârșesc infracțiuni grave. În afară de circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., prima instanță a mai considerat, de asemenea, în urma evaluării materialului probator administrat în cauză, că, în ceea ce-l privește pe inculpatul O.A.M., se impun a fi reținute și împrejurările înscrise în art. 74 lit. b) și c) C. pen., iar, cu referire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate tuturor inculpaților, că nu se justifică privarea lor de libertate, faptele deduse judecății constituind accidente izolate, iar pronunțarea condamnării reprezentând un avertisment pentru aceștia, suficient pentru a nu mai comite fapte antisociale în viitor. Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța, coroborând plângerile părților vătămate cu aspectele consemnate în formularele W.U. care atestă cuantumul sumelor ridicate de inculpați, precum și cu declarațiile acestora din urmă, a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 998 și urm. C. civ., motiv pentru care a admis acțiunile civile promovate și a dispus obligarea solidară a inculpaților la plata despăgubirilor civile către părțile păgubite prin săvârșirea acțiunilor infracționale. Totodată, având în vedere că, din cele 70 de persoane vătămate, doar 16 s-au constituit părți civile, instanța a făcut aplicarea art. 118 lit. e) C. pen. în privința sumelor de bani obținute de inculpați din comiterea infracțiunilor și care nu au fost solicitate de persoanele păgubite. Împotriva sentinței pronunțate de prima instanță au declarat apel inculpații M.Ș.C., Ț.I.E., V.O.D. și R.E.A., sub aspectul greșitei lor condamnări, precum și inculpatul D.F.B., criticând-o pe motive de netemeinicie și solicitând reindividualizarea pedepselor ce i-au fost aplicate de judecătorul fondului. În ceea ce le privește pe inculpatele V.O.E. și R.E.A., acestea au invocat și greșita confiscare a sumelor de 261 dolari SUA și, respectiv 265 dolari SUA, precum și cuantumul cheltuielilor judiciare către stat la plata cărora au fost obligate. Prin decizia penală nr. 203 din 15 decembrie 2011, Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații D.F.B., M.Ș.C., T.I.E., V.O.D. și R.E.A., dispunând, totodată, obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a constatat, în esență, că, în mod judicios și temeinic argumentat, Tribunalul, analizând coroborat materialul probator administrat în cauză, conform dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., a stabilit vinovăția inculpaților apelanți în comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, reținând o situație de fapt corectă și înlăturând, în mod justificat, apărările formulate de aceștia pe parcursul cercetării judecătorești. S-a arătat, astfel, că soluția de condamnare a apelanților care au contestat faptul că ar fi cunoscut proveniența ilicită a banilor se bazează pe interpretarea și coroborarea declarațiilor tuturor inculpaților date în faza de urmărire penală cu aspectele ce rezultă din cuprinsul formularelor tipizate care atestă ridicarea sumelor de bani, cu plângerile părților vătămate, documentele bancare care dovedesc efectuarea tranzacțiilor, cu declarațiile martorilor, dar și cu numărul mare de retrageri de numerar și comisionul destul de ridicat oferit, toate aceste dovezi conducând, în opinia instanței la apel, la concluzia că inculpații M.Ș.C., Ț.I.E., V.O.D. și R.E.A. au cunoscut proveniența ilicită a sumelor de bani retrase și și-au asumat riscul pentru comisionul pe care l-au încasat în mod nejustificat. A mai apreciat Curtea de Apel că declarațiile date de martori și de inculpați, precum și celelalte mijloace de probă administrate în cauză, au fost analizate temeinic de instanța de fond, prin înlăturarea declarațiilor vădit nesincere făcute în faza de cercetare judecătorească și prin verificarea apărărilor inculpaților care au susținut că nu au cunoscut proveniența banilor pe care i-au ridicat. Prin urmare, s-a concluzionat că, în procesul de apreciere a probatoriului, judecătorul fondului a reținut în mod corect atât împrejurările faptice concrete, cât și vinovăția inculpaților M.Ș.C., Ț.I.E., V.O.D. și R.E.A. în comiterea faptelor, a cărei evaluare juridică este legală, fiind stabilită în concordanță cu conținutul constitutiv al normei de incriminare. Examinând hotărârea atacată și sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpaților apelanți, Curtea a constatat că pedepsele aplicate acestora au fost corect individualizate, cu luarea în considerare a activității infracționale concrete reținută în sarcina fiecăruia, a urmărilor produse, precum și a circumstanțelor lor personale - buna conduită anterioară comiterii faptelor, lipsa antecedentelor penale, vârsta și gradul de instruire, atitudinea procesuală, instanța de fond manifestând suficientă clemență atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare a sancțiunilor penale stabilite, singurele în măsură să asigure realizarea scopului educativ și de exemplaritate, în îndreptarea atitudinii inculpaților față de comiterea de infracțiuni, dar și a constrângerii corespunzătoare încălcării legii penale. Totodată, având în vedere modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor de către inculpații M.Ș.C., Ț.I.E., V.O.D. și R.E.A. și numărul mare de persoane prejudiciate, Curtea a considerat că nu se poate aprecia că faptele comise de aceștia au adus o atingere minimă valorilor apărate de legea penală care să impună concluzia că nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni. Au fost, de asemenea, înlăturate și criticile formulate de inculpatele V.O.D. și R.E.A. referitoare la greșita confiscare și la cuantumul cheltuielilor judiciare către stat la plata cărora au fost obligate, constatându-se de către instanța de apel că s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 118 lit. e) C. pen. și art. 191 alin. (1) C. proc. pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpata R.E.A., pe care, însă, și l-a retras la data de 6 septembrie 2012, solicitând, în scris, să se ia act de manifestarea sa de voință în acest sens. Aceeași hotărâre a fost recurată, la data de 26 ianuarie 2012, și de inculpata V.O.D. care, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., a susținut, în esență, că instanțele de fond și de apel au comis o gravă eroare de fapt, ce a avut drept consecință greșita sa condamnare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., iar, în subsidiar, că pedeapsa ce i-a fost aplicată nu a fost corect individualizată, solicitând reducerea acesteia. Totodată, recurenta inculpată a solicitat, în temeiul art. 364 C. proc. pen., aplicabil, potrivit art. 385 alin. (2) din același cod, și în materia recursului, repunerea sa în termenul de declarare a căii de atac, arătând în motivare că nu a fost prezentă la judecarea apelului și că nu i s-a comunicat hotărârea pronunțată în cauză de instanța de prim control judiciar. Verificând, cu prioritate, aceste din urmă susțineri ale recurentei, Înalta Curte constată că nu corespund decât în parte adevărului, decizia Curții de Apel Iași, prin care i-a fost respinsă calea de atac promovată împotriva sentinței Tribunalului, fiind comunicată inculpatei la data de 3 ianuarie 2012, așa cum rezultă din dovada atașată la dosarul instanței de apel. Pe de altă parte, deși real faptul că inculpata a lipsit la toate termenele de judecată acordate în apel, cât și la pronunțarea deciziei, Înalta Curte arată că respectiva împrejurare nu este de natură să justifice repunerea recurentei în termenul de declarare a căii de atac, așa cum a solicitat aceasta în temeiul dispozițiilor art. 364 C. proc. pen., atâta timp cât nu a invocat și dovedit existența unei cauze temeinice care ar fi împiedicat-o să introducă, în termenul prevăzut de art. 385 3 alin. (1) din același cod, recursul împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel, astfel cum cere textul de lege menționat. Având, însă, în vedere că, așa cum rezultă din referatul întocmit de Biroul executări penale din cadrul Tribunalului Iași, dispozițiile referitoare la confiscarea specială și plata cheltuielilor judiciare către stat, cuprinse în sentința penală recurată, au fost puse în executare la data de 17 ianuarie 2012, prin emiterea titlurilor executorii și trimiterea lor la organele abilitate să le aducă la îndeplinire, iar recursul declarat de inculpată a fost înregistrat pe rolul instanței la data de 26 ianuarie 2012, deci în intervalul de 10 zile de la data începerii executării hotărârii, Înalta Curte, constatând și absența inculpatei pe întreg parcursul judecății în apel și la pronunțarea deciziei, apreciază că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 385 3 alin. (2) raportat la art. 365 C. proc. pen. privind recursul peste termen. Analizând, în continuare, critici le formulate de recurenta inculpată V.O.D. prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, iar hotărârile pronunțate în cauză de instanța de fond și cea de prim control judiciar sunt legale și temeinice, având în vedere în acest sens următoarele considerente: 1. În ceea ce privește eroarea gravă de fapt, caz de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., este de menționat că aceasta poate exista numai dacă se constată că situația de fapt reținută de judecătorul fondului și confirmată de instanța de prim control judiciar este în contradicție evidentă cu ceea ce rezultă din probele administrate. Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să prezinte două atribute, în absența cărora nu poate fi socotită gravă, și anume să fie evidentă, adică starea de fapt reținută să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar, și să fie esențială, adică să aibă o influență bine precizată asupra soluției. Existența erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a probelor administrate, ci, așa cum s-a arătat anterior, numai dintr-o discordanță evidentă dintre situația de fapt reținută și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente, care au avut drept consecință pronunțarea unei alte soluții decât cea pe care materialul probator o susținea. În speță, însă, Înalta Curte nu a identificat în cadrul situației de fapt reținute niciun aspect esențial stabilit de instanțele inferioare care să vină în contradicție evidentă și necontroversată cu ceea ce indică dosarul prin probele sale, nefiind întemeiate susținerile recurentei V.O.D. în sensul că nu ar fi săvârșit infracțiunea reț