ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3538/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3538/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursurilor penale de

față, constată că, prin sentința penală nr. 389 din 23 iulie 2010, Tribunalul Iași,

în temeiul art. 334 C. proc. pen., a respins ca nefondată cererea de schimbare a

încadrării juridice dată faptelor inculpaților O.A.M., S.B.C., D.F.B., A.A.M., M.Ș.C.,

R.E.A., Ț.E.I., V.O.D., L.I., S.I.E. din infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea

nr. 39/2003 în cea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

schimbat încadrarea juridică dată faptelor inculpatului O.A.M. din infracțiunile

prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen., art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003,

art. 49 din Legea nr. 161/2003 și art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea

art. 75 lit. c) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2),

(3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen.,

art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

și art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

Totodată, s-a dispus condamnarea inculpatului

O.A.M. la 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune,

prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., art. 74 lit. a), b), c) C. pen., art. 75 lit. c) C. pen. și art. 76

lit. c) C. pen., la 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de acces fără

drept la un sistem informatic, prev. de art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., art. 41

alin. (2) C. pen., la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de prejudiciere

patrimonială a unei persoane prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date

informatice, prin restricționarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea

în orice mod a funcționarii unui sistem informatic, în scopul de a obține un beneficiu

material, prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 74 lit.

a), b), c) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., și la 2

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui

grup infracțional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice forma a unui astfel

de grup, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 din Legea

nr. 39/2003, art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a), b), c), art. 76 alin.

(1) lit. d) și alin. (3) C. pen., pedepse ce au fost contopite, potrivit art. 33

lit. a) și 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare,

sporită cu 6 luni închisoare, rezultând, astfel, o pedeapsă de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64

lit. a) teza a II-a C. pen., iar, în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii

și arestării preventive de la 15 martie 2005 la 05 octombrie 2005.

În temeiul art. 86 C. pen., a fost suspendată

sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului, pe un termen de încercare

de 8 ani, a fost obligat acesta să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute

de art. 86

3

alin. (1) lit. a)-d) C. pen. pe durata termenului de încercare,

iar, în baza art. 86

4

C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a

dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor inculpatului S.B.C. din infracțiunile

prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, art. 49 din Legea

nr. 161 /2003 și art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracțiunile prevăzute de

art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 49 din Legea nr. 161 /2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și

art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Totodată, Tribunalul l-a condamnat pe inculpatul

S.B.C. la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev.

de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., la 5 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de acces fără drept la un sistem informatic, prev. de art. 42

alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen.,

art. 76 lit. e) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., la 2 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de prejudiciere patrimonială a unei persoane prin introducerea, modificarea

sau ștergerea de date informatice, prin restricționarea accesului la aceste date

ori prin împiedicarea în orice mod a funcționarii unui sistem informatic, în scopul

de a obține un beneficiu material, prev. de art. 49 din Legea nr. 161 /2003, cu

aplic. art. 74 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C.

pen. și la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire

a unui grup infracțional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice forma a

unui astfel de grup, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 9 din

Legea nr. 39/2003, art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C.

pen., pedepse ce au fost contopite, potrivit art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C.

pen., în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare,

rezultând, astfel, o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64

lit. a) teza a II-a C. pen., iar, în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii

și arestării preventive de la 17 martie 2005 la 08 noiembrie 2005.

În

temeiul art. 86 C. pen., a fost suspendată sub supraveghere

executarea pedepsei aplicate inculpatului, pe un termen de încercare de 6 ani, a

fost obligat acesta să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

alin. (1) lit. a)-d) C. pen. pe durata termenului de încercare, iar, în baza

art. 86 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și

84 C. pen.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării

pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

dispus schimbarea încadrării juridice față faptelor inculpatului D.F.B. din infracțiunile

prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen., art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003,

art. 49 din Legea nr. 161/2003 și art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea

art. 75 lit. c) C. pen., în infracțiunile prevăzute de_art. 215 alin. (1), (2),

(3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen.,

art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

și art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

A fost condamnat inculpatul D.F.B. la 2

ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de

art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 74 lit. a) C. pen., art. 75 lit. c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., la 5

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de acces fără drept la un sistem

informatic, prev. de art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic.

art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., la

2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de prejudiciere patrimonială a unei

persoane prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice, prin

restricționarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea în orice mod a funcționării

unui sistem informatic, în scopul de a obține un beneficiu material, prev. de

art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., art. 41

alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., și la 2 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori

aderare sau sprijinire sub orice forma a unui astfel de grup, prev. de art. 7 din

Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76

alin. (1) lit. b) și alin. (3) C. pen., pedepse ce au fost contopite, potrivit

art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni

închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, rezultând, astfel, o pedeapsă de 3 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64

lit. a) teza a II-a C. pen., iar, în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii

și arestării preventive de la 16 martie 2005 la 05 octombrie 2005.

În

temeiul art. 86 C. pen., a fost suspendată sub supraveghere

executarea pedepsei aplicate inculpatului, pe un termen de încercare de 6 ani, a

fost obligat acesta să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

alin. (1) lit. a)-d) C. pen. pe durata termenului de încercare, iar, în baza

art. 86 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și

84 C. pen.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării

pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

inculpata A.A.M. la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin.

(1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a)

C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., și la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderare sau sprijinire

sub orice forma a unui astfel de grup, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu

aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) și alin. (3) C. pen., pedepse

ce au fost contopite, potrivit art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa

cea mai grea, de 1 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64

lit. a) teza a II-a C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., a fost suspendată

condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatei, pe un termen de încercare de

3 ani și 6 luni, s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., iar, în baza

art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția acesteia asupra dispozițiilor art. 83

și 84 C. pen.

inculpatului M.Ș.C. la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin.

(1), (2), (3) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c)

C. pen., și la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire

a unui grup infracțional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice forma a

unui astfel de grup, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74

lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) și alin. (3) C. pen., pedepse ce au fost contopite,

potrivit art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa cea mai grea, de 1 ani

și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64

lit. a) teza a II-a C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., a fost suspendată

condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului, pe un termen de încercare

de 3 ani și 6 luni, s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., iar, în baza

art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția acestuia asupra dispozițiilor art. 83

și 84 C. pen.

1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev.

de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64

lit. a) teza a II-a C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., a fost suspendată

condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatei, pe un termen de încercare de

3 ani, s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., iar, în baza art. 359 C. proc.

pen., s-a atras atenția acesteia asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată aceeași inculpată pentru săvârșirea

infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori

aderare sau sprijinire sub orice forma a unui astfel de grup, prev. de art. 7 din

Legea nr. 39/2003.

Ț.E.I. la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune,

prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64

lit. a) teza a II-a C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., a fost suspendată

condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatei, pe un termen de încercare de

3 ani, s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., iar, în baza art. 359 C. proc.

pen., s-a atras atenția acesteia asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată aceeași inculpată pentru săvârșirea

infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori

aderare sau sprijinire sub orice forma a unui astfel de grup, prev. de art. 7 din

Legea nr. 39/2003.

aceasta a fost condamnată la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate

la înșelăciune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și

art. 76 lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64

lit. a) teza a II-a C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., a fost suspendată

condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatei, pe un termen de încercare de

3 ani, s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., iar, în baza art. 359 C. proc.

pen., s-a atras atenția acesteia asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată aceeași inculpată pentru săvârșirea

infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori

aderare sau sprijinire sub orice forma a unui astfel de grup, prev. de art. 7 din

Legea nr. 39/2003.

inculpatei L.I. la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate

la înșelăciune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 și urm. C. pen., art. 74

lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64

lit. a) teza a II-a C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., a fost suspendată

condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatei, pe un termen de încercare de

2 ani și 6 luni, s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., iar, în baza

art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția acesteia asupra dispozițiilor art. 83

și 84 C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată aceeași inculpată pentru săvârșirea

infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori

aderare sau sprijinire sub orice forma a unui astfel de grup, prev. de art. 7 din

Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 99 și urm. C. pen.

la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune,

prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 și urm. C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și

art. 76 lit. d) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul

de sesizare din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin.

(1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64

lit. a) teza a II-a C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., a fost suspendată

condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatei, pe un termen de încercare de

2 ani și 6 luni, s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., iar, în baza

art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția acesteia asupra dispozițiilor art. 83

și 84 C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată aceeași inculpată pentru săvârșirea

infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori

aderare sau sprijinire sub orice forma a unui astfel de grup, prev. de art. 7 din

Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 99 și urm. C. pen.

În temeiul art. 346 rap. la art. 14 C.

proc. pen., art. 998 și urm. C. civ., au fost admise acțiunile civile și, în consecință

au fost obligați, în solidar, inculpații O.A.M., S.B.C. și D.F.B., să plătească

părții civile B. Inc, reprezentată în România prin K.K. și prin T.R. suma de 4093

dolari SUA; inculpații O.A.M., S.B.C., D.F.B. și A.A.M. să plătească părții civile

J.A.M.A. suma de 125 dolari SUA; inculpații O.A.M., S.B.C., D.F.B. și A.A.M. să

plătească părții civile V.S. suma de 270 dolari SUA; inculpații O.A.M., S.B.C.,

D.F.B. și A.A.M. să plătească părții civile G.P. suma de 379,98 euro; inculpații

O.A.M., S.B.C., D.F.B. și A.A.M. să plătească părții civile C.J.D. suma de 650 dolari

australieni; inculpații O.A.M., S.B.C., D.F.B. și L.I., aceasta din urmă în solidar

și cu părțile responsabile civilmente L.D. și C., să plătească părții civile B.V.

suma de 172 dolari SUA; inculpații O.A.M., S.B.C., D.F.B. și R.A.E. să plătească

părții civile C.W.H. suma de 500 de dolari australieni; inculpații O.A.M., S.B.C.,

D.F.B. și R.A.E. să plătească părții civile L.B. suma de 473 dolari SUA; inculpații

O.A.M., S.B.C., D.F.B. și R.A.E., să plătească părții civile P.D.Y. suma de 3270

de dolari australieni; inculpații O.A.M., S.B.C., D.F.B. și R.A.E. să plătească

părții civile S.M. suma de 626 dolari SUA; inculpații O.A.M., S.B.C., D.F.B. și

Ț.E.I., să plătească părții civile P.G. suma de 280 dolari SUA; inculpații O.A.M.,

S.B.C., D.F.B. și M.Ș. să plătească părții civile R.B. suma de 420 de dolari australieni;

inculpații O.A.M., S.B.C., D.F.B. să plătească părții civile S.C.T.F. suma de 960

dolari australieni; inculpații O.A.M., S.B.C., D.F.B. să plătească părții civile

R.K. suma de 300 dolari SUA; inculpații O.A.M., S.B.C., D.F.B. să plătească părții

civile R.G. III suma de 490 dolari SUA; inculpații O.A.M., S.B.C., D.F.B. să plătească

părții civile M.V.G. suma de 270 dolari SUA; inculpații O.A.M., S.B.C., D.F.B. și

Ț.E.I. să plătească părții civile M.L. suma de 125 dolari SUA, toate cu titlul de

despăgubiri civile.

În temeiul art. 118 lit. e) C. pen. s-a

dispus confiscarea de la inculpatul O.A.M. a sumei de 6130 dolari SUA, de la inculpatul

S.B.C. a sumei de 2982 dolari SUA, de la inculpatul D.F.B. a sumei de 2982

dolari SUA, de la inculpata A.A.M. a sumei de 204 dolari SUA, de la inculpata Ț.E.I.

a sumei de 100 dolari dolari SUA, de la inculpata

R.A.E. a sumei de 265 dolari SUA, de la

inculpatul M.Ș. a sumei de 221 dolari SUA, de la inculpata V.O.D. a sumei de 261

dolari SUA, de la inculpata S.I.E. a sumei de 82 dolari SUA și de la inculpata L.I.

a sumei de 178 dolari SUA.

În

temeiul art. 191 alin. (1), (2), (3) C. proc. pen., inculpații

au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, inculpata L.I. în

solidar cu părțile responsabile civilmente L.D. și C.

Pentru a pronunța această sentință, instanța

de fond a reținut,

în esență,

în fapt, că, în luna august 2003, inculpații O.A.M. și S.B.C. au pus bazele unui

grup infracțional organizat, specializat în comiterea de fraude prin intermediul

sistemelor informatice, activitatea acestuia continuând și în cursul anului 2004,

pe teritoriul municipiului Iași. În cadrul grupului a fost cooptat din luna octombrie

a anului 2003 și inculpatul D.F.B., care era operator la sala de internet „B. Net"

din Iași, iar, ulterior, pe rând, inculpații M.Ș. și A.A.M., rolul fiecărui membru

și împărțirea câștigului financiar fiind stabilite în mod detaliat de liderul grupării,

inculpatul O.A.M. Prin intermediul numitei N.A., pe care o cunoștea încă din anul

2002, acest din urmă inculpat a cunoscut-o pe S.I.E., minoră la acel moment, care,

luând cunoștință de activitatea frauduloasă a inculpatului O.A.M., și-a exprimat

dorința de a contribui la sprijinirea acesteia. La inițiativa inculpatei S.I.E.,

a fost cooptată și inculpata L.I., prietena și vecina acesteia, care și-a exprimat,

de asemenea, disponibilitatea de a-i ajuta pe ceilalți inculpați în desfășurarea

activității infracționale, prin ridicarea banilor proveniți din fraudele comise

pe internet, cunoscând proveniența ilicită a acestora.

În

același mod a procedat și inculpata Ț.E.I. care, cunoscându-l

în luna ianuarie 2004, prin intermediul internetului, pe inculpatul O.A.M., a acceptat

să ridice pentru acesta, contra unui comision, anumite sume de bani de la bănci

care aveau oficii W.U., deși avea cunoștință de proveniența lor ilicită.

În

luna februarie 2004, inculpatul O.A.M. a cunoscut-o pe inculpata

R.A.E., despre care știa că este ziaristă la un cotidian local. După ce a convins-o

să ridice prima sumă de bani provenită din înșelăciune, inculpatul i-a comunicat

adevărata proveniență a banilor și i-a explicat modalitatea de operare, prezentându-i-l

și pe D.F.B. Inculpata R.A.E., cunoscând proveniența ilicită a banilor, a continuat

să-i ajute pe inculpați până în septembrie 2004, când partea vătămată C.W.H. i-a

trimis o scrisoare cerându-i banii înapoi și comunicându-i că a sesizat organele

de poliție.

În

mod similar a procedat inculpatul O.A.M. și în ceea ce o privește

pe V.O.D., pe care a cunoscut-o în luna aprilie 2004, în urma unei conversații pe

internet și, profitând de naivitatea acesteia, a determinat-o să scoată bani proveniți

din infracțiune de la oficiile bancare din Iași și apoi să-i

trimită în București, după ce-și reținea

o cotă procentuală de 15%. În luna iulie 2004, deși O.A.M. i-a comunicat inculpatei

V.O.D. proveniența reală a banilor, aceasta a continuat să ridice sume de bani provenind

din înșelăciune.

A arătat instanța de fond că fraudarea

unui număr foarte mare de persoane, în totalitate cetățeni străini și, în principal,

cetățeni americani, s-a realizat faptic prin sistemul licitațiilor pe internet,

tranzacții caracterizate printr-o mai mare încredere între părțile contractante

decât tranzacțiile obișnuite și care nu permit negocierea directă între părțile

prezente sau vizualizarea bunului ofertat. În mod concret, inducerea în eroare s-a

realizat prin accesarea site-ului www.B.com, unul din cele mai mari în materia comerțului

electronic, orice persoană care intenționează să vândă bunuri prin intermediul acestuia

primind, în schimbul unei taxe plătite site-ului gazdă, un cont pe care îl poate

accesa în baza unei parole proprii, oferindu-i-se, astfel, posibilitatea, ca într-o

perioadă de timp strict determinată, să-și prezinte grafic bunul oferit spre vânzare,

caracteristicile tehnice ale acestuia și prețul de vânzare, bonitatea vânzătorului

crescând cu cât numărul tranzacțiilor pe care le-a efectuat în cadrul site-ului

este mai mare.

Astfel, prin utilizarea frauduloasă a unor

astfel de conturi, creând imaginea unui membru serios al site-ului B., inculpații

lansau oferte fictive pentru bunuri pe care nu le posedau și nici nu intenționau

să le procure vreodată, la un preț de achiziție mult sub prețul de piață, victimele

fiind selectate din rândul celor care au licitat în mod real pentru un bun tranzacționat

pe site-ul B.com. și care au pierdut astfel de licitații. Inducerea în eroare se

realiza în cadrul discuțiilor purtate pe e-mail, de la diferite adrese deschise

de inculpați, acestea presupunând lansarea unui mesaj de întâmpinare către potențialul

cumpărător și „negocierea" condițiilor de achiziție, cu unicul scop de a-i

determina să expedieze în avans o sumă de bani prin sistemul W.U., acesta fiind

în fapt produsul infracțiunii.

Procedura era în general aceeași, în sensul

că toată corespondența dintre inculpați și părțile civile avea același conținut,

astfel explicându-se și faptul că, la începutul activității lor infracționale, inculpații

lansau zilnic câte 100 de oferte fictive. Dacă mesajele erau preluate de diferite

persoane interesate, inculpații le prezentau acestora detaliile tehnice ale bunurilor,

modalitățile de plată și expediție. După o corespondență de acest tip, un număr

de 70 de persoane au expediat prin sistemul W.U. sau M.G. diferite sume de bani

în avans și au comunicat inculpaților numărul de cont al tranzacției (MTCN), fără

a primi vreodată bunurile dorite.

Sub aspectul modalității concrete în care

inculpații au acționat, s-a mai arătat de către instanța de fond că, pentru înșelarea

cetățenilor străini, aceștia făceau rost de conturi și parole ale utilizatorilor

legali ai site-ului www.B.com, după care făceau oferte în numele lor. S-a precizat

că fiecare utilizator al site-ului se înregistrează cu un nume de cont și o parolă,

iar după fiecare tranzacție pe care o încheie prin intermediul acestui site primește

un răspuns pozitiv sau negativ din partea celui cu care a tranzacționat obiectul

respectiv. Fiecare utilizator are o

rubrică,

numită „feedback" în care sunt înregistrate răspunsurile primite de-a lungul

activității acestuia pe site și care poate fi pozitiv sau negativ, în funcție de

răspunsurile primite. Raportat la acest feedback, un utilizator poate fi caracterizat

ca fiind o persoană serioasă sau dimpotrivă. Astfel, pentru a câștiga credibilitatea

celor pe care urmau să-i înșele, inculpații foloseau conturi de utilizatori care

aveau

un feedback pozitiv cât mai mare. În acest

sens, urmăreau licitațiile de pe internet și atunci când observau că o persoană

a pierdut o anumită licitație, o contactau, în numele persoanei căreia îi accesaseră

ilegal contul, și îi propuneau un bun la fel cu cel pentru care licitase, dar la

un preț mai avantajos, motivând că au nevoie urgentă de bani din diverse considerente.

Ulterior, continuau conversația cu părțile vătămate prin intermediul adreselor de

email pe care le înregistrau și le foloseau pentru fiecare persoană înșelată, după

care le ștergeau pentru a nu mai fi contactați. Dacă persoanele care urmau să fie

înșelate nu erau convinse că bunurile vor fi trimise, inculpații falsificau pagini

de internet ale firmei de poștă U., pe care le trimiteau în adresele de email ale

acestora ca venind din partea U. Prin intermediul acestora, inculpații le creau

victimelor convingerea că U. a înregistrat tranzacția și, astfel, trimiteau banii

prin W.U.

La început, inculpatul S.B.C. a fost cel

care a făcut rost de vreo două sute de conturi de B. de la un prieten de-al său,

iar, ulterior, inculpatul O.A.M. a învățat să-și facă singur pagini de B. false

pentru a colecta date despre conturi de B. Întrucât inculpații aveau convingerea

că persoanele înșelate depun plângeri numai dacă sunt prejudiciate cu sume de peste

5000 dolari SUA, au început să racoleze persoane care să ridice banii în locul lor,

dar nu mai mult de 5000 de dolari, în general toate acestea primind un procent de

20% din sumele ridicate.

În

concret, Tribunalul a reținut că, la data de 19 august 2003,

partea civilă B.V. din SUA a plătit pentru achiziționarea unui telefon mobil S.

suma de 172 dolari SUA, care a fost ridicată de inculpata L.I.; la data de 20

octombrie 2003, partea civilă R.G. din SUA a plătit pentru achiziționarea unui laptop

suma de 490 dolari SUA, care a fost ridicată de numitul Z.N.A.; la data de 23

octombrie 2003, partea civilă R.K. din SUA a plătit pentru achiziționarea a două

telefoane mobile suma de 300 dolari SUA, care a fost ridicată de numitul Z.N.A.,

bunurile achitate nefiind expediate; la data de 17 noiembrie 2003, partea civilă

J.A.A., din Filipine, a plătit avansul pentru achiziționarea unui telefon mobil

N., respectiv suma de 125 dolari SUA, care a fost ridicată de inculpata A.A.M.;

la data de 20 noiembrie 2003, partea civilă P.G., din Franța, a plătit pentru achiziționarea

unui sistem de amplificare M. suma de 379,88 euro, banii fiind ridicați de inculpata

A.A.M.; la data de 21 noiembrie 2003, partea civilă V.S., din Canada, a plătit pentru

achiziționarea unui amplificator M.R. suma de 270 dolari SUA, bani ridicați de inculpata

A.A.M.; la data de 11 februarie 2004, partea civilă C.J.D. a plătit pentru achiziționarea

unui laptop S. suma de 650 dolari australieni, sumă ridicată de inculpata A.A.M.;

la data de

11 martie 2004,

partea civilă P.G. a plătit pentru achiziționarea unui receiver audio suma de 280

dolari SUA, bani ridicați de inculpata Ț.E.I.; la data de 12 martie 2004, partea

civilă M.L. a plătit pentru achiziționarea unui playstation 2 cu 10 jocuri suma

de 125 dolari SUA, banii fiind ridicați de inculpata Ț.E.I.; la data de 26

aprilie 2004, partea civilă S.C.T.F. a plătit pentru achiziționarea unui laptop

C.P. suma de 960 dolari australieni, banii fiind ridicați de numita V.A.; la data

de 27 aprilie 2004, partea civilă M.G. a încercat achiziționarea unui laptop pentru

care a plătit suma de 270 dolari australieni, bani ce au fost ridicați de numita

V.A.; la data de 21 mai 2004, partea civilă L.B. a încercat achiziționarea unei

camere S. pentru care a plătit suma de 473 dolari SUA, bani care au fost ridicați

de inculpata R.A.E.; la data de 24 mai 2004, partea civilă C.W.H. a plătit pentru

achiziționarea unui sistem P.H.T. suma de 500 dolari australieni, bani care au fost

ridicați de inculpata R.A.E.; la data de 28 mai 2004, partea civilă S.M. a plătit

pentru achiziționarea unei camere video S. suma de 626 dolari SUA, bani care au

fost ridicați de inculpata R.A.E.; la data de 28 mai 2004, partea civilă P.D.Y.

a plătit pentru achiziționarea unui televizor S.G. cu diagonala de 101 cm suma de

3270 dolari australieni, bani ridicați de inculpata R.A.E.; în data de 04

martie 2004, partea vătămată R.B. a fost contactată de inculpați, care i-au oferit

spre vânzare un laptop S. cu suma de 420 dolari australieni, ce a fost ridicată

de inculpatul M.Ș.C.; în intervalul noiembrie - decembrie 2003, prin sistemul W.U.,

au fost expediate pe numele inculpatei A.A.M. și ridicate de aceasta următoarele

sume de bani: B.R. - Olanda - 550 (21 noiembrie 2003), A.G. - SUA - 75 (15

decembrie 2003), C.G. - SUA -200 (29 noiembrie 2003), L.K. - SUA - 195 (24

noiembrie 2003); în luna martie 2004, inculpata Ț.E.I. a ridicat de la oficiile

W.U. următoarele sume de bani: O.R. - Anglia - 150 (01 martie 2004), K.A. - SUA

- 150 (06 martie 2004), B.B. - SUA - 200 (09 martie 2004); în luna mai 2004, inculpata

R.E.A. a ridicat de la oficiile W.U. următoarele sume de bani: E.M. - SUA - 770

(18 mai 2004), A.B. - Australia -558 (10 mai 2004); în intervalul august 2003 -

aprilie 2004, prin sistemul W.U. au fost expediate pe numele inculpatului D.F.B.

și ridicate de aceasta următoarele sume de bani: T.L. - SUA - 230 (23 martie 2004),

D.P. - SUA - 130 (30 ianuarie 2004), H.P. - SUA -150 (30 august 2003), D.W. - SUA

- 500 (09 septembrie 2003), N.S. - Australia - 175 (01 octombrie 2003), A.K.Jr.

- SUA - 445 (03 aprilie 2004), M.P. - SUA - 180 (02 aprilie 2004), R.P. - SUA -

100 (27 august 2003), B.P. - Australia - 300 (13 aprilie 2004), R.C.- SUA -44 (18

martie 2004); în intervalul decembrie 2003 - martie 2004, prin sistemul W.U. au

fost expediate pe numele inculpatului M.Ș.C. și ridicate de acesta următoarele sume

de bani: A.Y. - SUA – 400 (04 decembrie 2003), V.C. - SUA - 250 (27 februarie 2004),

R.C.B. - Australia - 309 (05 martie 2004), H.H.T. - Taiwan -150 (01 martie 2004);

în intervalul noiembrie - decembrie 2003, inculpata S.I.E. a primit pe numele ei

și a ridicat de la oficiile W.U. următoarele sume de bani: D.B. - Anglia - 500 (05

decembrie 2003), P.H. - SUA - 260 (11 noiembrie 2003), R.C. - SUA - 75 (11

noiembrie 2003); în intervalul august - octombrie 2003, inculpata L.I. a primit

pe numele ei și a ridicat de la oficiile W.U. următoarele sume de bani: S.P. - SUA

- 300 (06 octombrie 2003), J.H. - SUA - 250 (16 septembrie 2003), L.L.K. – Malaysia

- 120 (22 august 2003), R.R. - Anglia - 220 (21 august 2003); în intervalul aprilie

-mai 2004, numita V.A. a primit pe numele ei și a încasat de la oficiile W.U. următoarele

sume de bani: D.L. - Canada - 225 (08 aprilie 2004), K.M. - SUA - 440 (19

aprilie 2004), J.E. - Canada - 310 (23 aprilie 2004), D.C. - Australia - 216 (23

aprilie 2004), G.N. - Australia - 981 (26 aprilie 2004), B.G. - Australia - 643

(05 mai 2004), K.B. - Australia - 536 (05 mai 2004), S.D. - SUA - 320 (10 mai 2004);

la data de 02 septembrie 2003, numita N.A. a primit pe numele ei de la numitul J.G.

din SUA suma de 125 dolari SUA, pe care i-a ridicat de la oficiul W.U.; în luna

ianuarie 2005, numita P.C. a primit pe numele ei la oficiile W.U. și a ridicat următoarele

sume de bani: S.A.E. - Australia - 121 (10 ianuarie 2005), T.H. - SUA - 275 (24

ianuarie 2005), J.C.E. - Australia - 200 (25 ianuarie 2005), A.K.V. - Australia

- 300 (26 ianuarie 2005); în intervalul iulie - decembrie 2004, inculpata V.O.D.

a primit pe numele ei și a încasat de la oficiile W.U. următoarele sume de bani:

A.R.M. - Anglia - 602 (19 august 2004), S.O. - Canada - 100 (21 august 2004), S.O.

- Canada - 100 (23 august 2004), O.M. - Turcia - 1000 (23 decembrie 2004), S.M.

- SUA - 200 (19 iulie 2004), G.M. - SUA -100 (11 septembrie 2004), A.S. - Letonia

- 100 (26 august 2004), L.N.U. - 145 (26 august 2004), J.D.A. - Australia - 146

(26 octombrie 2004), S. Kro - Australia - 1040 (20 decembrie 2004), T.M. – Australia

- 193 (19 iulie 2004), D.E. – Australia - 1200 (21 septembrie 2004).

S-a arătat, totodată, de către judecătorul

fondului că, prin inducerea în eroare a celor 70 de persoane, inculpații au realizat

un câștig ilicit de 25.289 dolari SUA (834.537.000 milioane RON), calculat la un

curs mediu de 33.000 RON/dolari SUA, sumele de bani ridicate de aceștia fiind împărțite

astfel: inculpatul O.A.M. încasa 50%, restul era împărțit între inculpatul D.B.

sau S.B. care luau câte 30%, iar 20%) din sumă revenea inculpaților și persoanelor

care erau trimise la oficiile W.U. pentru a ridica banii.

Pentru a reține această situație de fapt,

Tribunalul a avut în vedere întregul material probator administrat în cauză, respectiv

declarațiile inculpaților O.A.M., S.B.C., D.F.B., M.Ș.C., A.A.M., Ț.E.I., L.I.,

S.I.E., declarațiile părților vătămate, aspectele consemnate în documentele de transfer

de bani W.U. ridicate din evidențele băncilor și instituțiilor financiare nebancare

din Municipiul Iași, procesele verbale de percheziție domiciliară și a sistemelor

informatice, corespondența purtată cu diferite reprezentanțe diplomatice, declarațiile

martorilor, concluzionând, pe baza acestuia, că acuzațiile formulate împotriva inculpaților

sunt pe deplin confirmate, cu excepția celei privind comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 7 din Legea nr. 39/2003, ale cărei elemente constitutive s-a apreciat că

nu sunt întrunite în persoana inculpatelor V.O.D., Ț.E.I., R.A.E., L.I. și S.I.E.

Sub acest aspect, s-a arătat că, din punct de vedere subiectiv, inculpatele nu au

avut reprezentarea existenței unui grup organizat pe care îl sprijină, având doar

o perspectivă limitată asupra actelor de înșelăciune comise de inculpatul O.A.M.,

a cărui activitate infracțională au înțeles să o înlesnească, dată fiind situația

lor financiară precară sau, după caz, relațiile personale care le legau de liderul

grupului infracțional. Ca urmare, judecătorul fondului a apreciat că se impune,

în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea

inculpatelor V.O.D., Ț.E.I., R.A.E., L.I. și S.I.E. pentru săvârșirea infracțiunii

de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderare sau sprijinire

sub orice forma a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În ceea ce-i privește pe inculpații O.A.M.,

S.B.C., D.F.O., M.Ș. și A.A.M., instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite

condițiile necesare pentru reținerea existenței grupului infracțional organizat,

aceștia acționând în mod coordonat și după un plan bine stabilit, în care fiecare

membru al asocierii îndeplinea un rol determinat, respectiv inculpatul O. era liderul

grupării, S.B.C. era cel care făcea rost de conturi de B. de la un prieten „R."

sau „S.X.", ambii ocupându-se și cu plasarea ofertelor fictive pe internet,

falsificarea paginilor web ale site-urilor B., F. și U., iar inculpatul O. având

și atribuția de a găsi „săgeți", adică persoane care să ridice banii de la

bănci. Totodată, inculpatul D.F. trimitea și el oferte și îi comunica inculpatului

O. când trebuia să preia negocierea întrucât s-a răspuns la ofertă, verifica în

permanență adresele de e-mail folosite, iar inculpații M.Ș. și A.A.M. îndeplineau

rolul de „săgeți", constând în aceea că ridicau sumele de bani provenite din

înșelăciune de la bănci.

În drept, s-a apreciat că faptele săvârșite

de inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina

lor prin rechizitoriu (mai puțin infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr.

39/2003 în privința inculpatelor V.O.D., Ț.E.I., R.A.E., L.I. și S.I.E.), însă,

constatând că procurorul a omis să dea eficiență formei continuate a infracțiunilor

prevăzute de art. 42 alin. (1) și (2) și art. 49 din Legea nr. 161/2003, comise

de inculpații O.A.M., S.B.C. și D.F.O., precum și prevederilor art. 99 și urm.

C. pen. cu referire la inculpatele L.I. și S.I.E., Tribunalul, uzând de procedura

prevăzută de art. 334 C. proc. pen., a făcut aplicarea dispozițiilor art. 41

alin. (2) C. pen. și, respectiv a celor privind urmărirea și judecarea infractorilor

minori în privința inculpaților anterior menționați.

La individualizarea judiciară a pedepselor,

judecătorul fondului a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ținând

seama de gradul ridicat de pericol social abstract și concret al faptelor, de cuantumul

mare al prejudiciului cauzat prin infracțiunile de criminalitate informatică transfrontaliere

comise, de timpul scurs de la data săvârșirii faptelor (circa 6 ani), timp în care

inculpații au urmat un proces firesc de maturizare și s-au integrat în societate,

finalizându-și studiile și asigurându-și o existență licită, de poziția sinceră

și cooperantă adoptată de aceștia pe parcursul urmăririi penale, de împrejurarea

că se află la primul conflict cu legea penală și au avut o conduită anterioară bună

în societate, sens în care au fost reținute dispozițiile art. 74 lit. a) C.

pen., de contribuția concretă a fiecărui inculpat la săvârșirea infracțiunilor,

precum și de faptul că aceștia au perspective bune de integrare socială chiar fără

executarea pedepselor în regim privativ de libertate, astfel cum rezultă din referatele

de evaluare socială, din înscrisurile depuse la dosar și din declarațiile martorilor

audiați în cauză. Totodată, în privința inculpaților O.A.M. și S.B.C., instanța

a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 9 din Legea nr. 39/2003, întrucât

au colaborat cu organele de urmărire penală și au oferit informații despre alte

grupări care săvârșesc infracțiuni grave. În afară de circumstanța atenuantă prevăzută

de art. 74 lit. a) C. pen., prima instanță a mai considerat, de asemenea, în urma

evaluării materialului probator administrat în cauză, că, în ceea ce-l privește

pe inculpatul O.A.M., se impun a fi reținute și împrejurările înscrise în art. 74

lit. b) și c) C. pen., iar, cu referire la modalitatea de executare a pedepselor

aplicate tuturor inculpaților, că nu se justifică privarea lor de libertate, faptele

deduse judecății constituind accidente izolate, iar pronunțarea condamnării reprezentând

un avertisment pentru aceștia, suficient pentru a nu mai comite fapte antisociale

în viitor.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța,

coroborând plângerile părților vătămate cu aspectele consemnate în formularele W.U.

care atestă cuantumul sumelor ridicate de inculpați, precum și cu declarațiile acestora

din urmă, a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale,

prevăzute de art. 998 și urm. C. civ., motiv pentru care a admis acțiunile civile

promovate și a dispus obligarea solidară a inculpaților la plata despăgubirilor

civile către părțile păgubite prin săvârșirea acțiunilor infracționale. Totodată,

având în vedere că, din cele 70 de persoane vătămate, doar 16 s-au constituit părți

civile, instanța a făcut aplicarea art. 118 lit. e) C. pen. în privința sumelor

de bani obținute de inculpați din comiterea infracțiunilor și care nu au fost solicitate

de persoanele păgubite.

Împotriva sentinței pronunțate de prima

instanță au declarat apel

inculpații

M.Ș.C., Ț.I.E., V.O.D. și R.E.A., sub aspectul greșitei lor condamnări, precum și

inculpatul D.F.B., criticând-o pe motive de netemeinicie și solicitând reindividualizarea

pedepselor ce i-au fost aplicate de judecătorul fondului. În ceea ce le privește

pe inculpatele V.O.E. și R.E.A., acestea au invocat și greșita confiscare a sumelor

de 261 dolari SUA și, respectiv 265 dolari SUA, precum și cuantumul cheltuielilor

judiciare către stat la plata cărora au fost obligate.

Prin decizia penală nr. 203 din 15 decembrie

2011, Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori,

a respins, ca nefondate, apelurile declarate

de inculpații D.F.B., M.Ș.C., T.I.E., V.O.D. și R.E.A., dispunând, totodată, obligarea

acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța de apel a constatat, în esență,

că, în mod judicios și temeinic argumentat, Tribunalul, analizând coroborat materialul

probator administrat în cauză, conform dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc.

pen., a stabilit vinovăția inculpaților apelanți în comiterea faptelor pentru care

au fost trimiși în judecată, reținând o situație de fapt corectă și înlăturând,

în mod justificat, apărările formulate de aceștia pe parcursul cercetării judecătorești.

S-a arătat, astfel, că soluția de condamnare a apelanților care au contestat faptul

că ar fi cunoscut proveniența ilicită a banilor se bazează pe interpretarea și coroborarea

declarațiilor tuturor inculpaților date în faza de urmărire penală cu aspectele

ce rezultă din cuprinsul formularelor tipizate care atestă ridicarea sumelor de

bani, cu plângerile părților vătămate, documentele bancare care dovedesc efectuarea

tranzacțiilor, cu declarațiile martorilor, dar și cu numărul mare de retrageri de

numerar și comisionul destul de ridicat oferit, toate aceste dovezi conducând, în

opinia instanței la apel, la concluzia că inculpații M.Ș.C., Ț.I.E., V.O.D. și R.E.A.

au cunoscut proveniența ilicită a sumelor de bani retrase și și-au asumat riscul

pentru comisionul pe care l-au încasat în mod nejustificat.

A mai apreciat Curtea de Apel că declarațiile

date de martori și de inculpați, precum și celelalte mijloace de probă administrate

în cauză, au fost analizate temeinic de instanța de fond, prin înlăturarea declarațiilor

vădit nesincere făcute în faza de cercetare judecătorească și prin verificarea apărărilor

inculpaților care au susținut că nu au cunoscut proveniența banilor pe care i-au

ridicat. Prin urmare, s-a concluzionat că, în procesul de apreciere a probatoriului,

judecătorul fondului a reținut în mod corect atât împrejurările faptice concrete,

cât și vinovăția inculpaților M.Ș.C., Ț.I.E., V.O.D. și R.E.A. în comiterea faptelor,

a cărei evaluare juridică este legală, fiind stabilită în concordanță cu conținutul

constitutiv al normei de incriminare.

Examinând hotărârea atacată și sub aspectul

tratamentului sancționator aplicat inculpaților apelanți, Curtea a constatat că

pedepsele aplicate acestora au fost corect individualizate, cu luarea în considerare

a activității infracționale

concrete reținută în sarcina

fiecăruia, a urmărilor produse, precum și a circumstanțelor lor personale - buna

conduită anterioară comiterii faptelor, lipsa antecedentelor penale, vârsta și gradul

de instruire, atitudinea procesuală, instanța de fond manifestând suficientă clemență

atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare a sancțiunilor

penale stabilite, singurele în măsură să asigure realizarea scopului educativ și

de exemplaritate, în îndreptarea atitudinii inculpaților față de comiterea de infracțiuni,

dar și a constrângerii corespunzătoare încălcării legii penale.

Totodată, având în vedere modalitatea concretă

de săvârșire a infracțiunilor de către inculpații M.Ș.C., Ț.I.E., V.O.D. și R.E.A.

și numărul mare de persoane prejudiciate, Curtea a considerat că nu se poate aprecia

că faptele comise de aceștia au adus o atingere minimă valorilor apărate de legea

penală care să impună concluzia că nu prezintă gradul de pericol social al unor

infracțiuni.

Au fost, de asemenea, înlăturate și criticile

formulate de inculpatele V.O.D. și R.E.A. referitoare la greșita confiscare și la

cuantumul cheltuielilor judiciare către stat la plata cărora au fost obligate, constatându-se

de către instanța de apel că s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 118

lit. e) C. pen. și art. 191 alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs,

în termen legal, inculpata

R.E.A., pe care, însă, și l-a retras la data de 6 septembrie 2012, solicitând, în

scris, să se ia act de manifestarea sa de voință în acest sens.

Aceeași hotărâre a fost recurată, la data

de 26 ianuarie 2012, și de inculpata V.O.D. care, invocând cazurile de casare prevăzute

de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., a susținut, în esență,

că instanțele de fond și de apel au comis o gravă eroare de fapt, ce a avut drept

consecință greșita sa condamnare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la

înșelăciune, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C.

pen., iar, în subsidiar, că pedeapsa ce i-a fost aplicată nu a fost corect individualizată,

solicitând reducerea acesteia. Totodată, recurenta inculpată a solicitat, în temeiul

art. 364 C. proc. pen., aplicabil, potrivit art. 385 alin. (2) din același cod,

și în materia recursului, repunerea sa în termenul de declarare a căii de atac,

arătând în motivare că nu a fost prezentă la judecarea apelului și că nu i s-a comunicat

hotărârea pronunțată în cauză de instanța de prim control judiciar.

Verificând, cu prioritate, aceste din urmă

susțineri ale recurentei, Înalta Curte constată că nu corespund decât în parte adevărului,

decizia Curții de Apel Iași, prin care i-a fost respinsă calea de atac promovată

împotriva sentinței Tribunalului, fiind comunicată inculpatei la data de 3 ianuarie

2012, așa cum rezultă din dovada atașată la dosarul instanței de apel.

Pe de altă parte, deși real faptul că inculpata

a lipsit la toate termenele de judecată acordate în apel, cât și la pronunțarea

deciziei, Înalta Curte arată că respectiva împrejurare nu este de natură să justifice

repunerea recurentei în

termenul

de declarare a căii de atac, așa cum a solicitat aceasta în temeiul dispozițiilor

art. 364 C. proc. pen., atâta timp cât nu a invocat și dovedit existența unei cauze

temeinice care ar fi împiedicat-o să introducă, în termenul prevăzut de art. 385

3

alin. (1) din același cod, recursul împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de

Apel, astfel cum cere textul de lege menționat. Având, însă, în vedere că, așa cum

rezultă din referatul întocmit de Biroul executări penale din cadrul Tribunalului

Iași, dispozițiile referitoare la confiscarea specială și plata cheltuielilor judiciare

către stat, cuprinse în sentința penală recurată, au fost puse în executare la data

de 17 ianuarie 2012, prin emiterea titlurilor executorii și trimiterea lor la organele

abilitate să le aducă la îndeplinire, iar recursul declarat de inculpată a fost

înregistrat pe rolul instanței la data de 26 ianuarie 2012, deci în intervalul de

10 zile de la data începerii executării hotărârii, Înalta Curte, constatând și absența

inculpatei pe întreg parcursul judecății în apel și la pronunțarea deciziei, apreciază

că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 385

3

alin. (2) raportat

la art. 365 C. proc. pen. privind recursul peste termen.

Analizând, în continuare, critici le formulate

de recurenta inculpată V.O.D. prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art.

385

9

alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că

acestea sunt nefondate, iar hotărârile pronunțate în cauză de instanța de fond și

cea de prim control judiciar sunt legale și temeinice, având în vedere în acest

sens următoarele considerente:

fapt, caz de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen., este de menționat că aceasta poate exista numai dacă se constată că situația

de fapt reținută de judecătorul fondului și confirmată de instanța de prim control

judiciar este în contradicție evidentă cu ceea ce rezultă din probele administrate.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să prezinte două atribute,

în absența cărora nu poate fi socotită gravă, și anume să fie evidentă, adică starea

de fapt reținută să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar,

și să fie esențială, adică să aibă o influență bine precizată asupra soluției. Existența

erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a probelor

administrate, ci, așa cum s-a arătat anterior, numai dintr-o discordanță evidentă

dintre situația de fapt reținută și conținutul real al probelor, prin ignorarea

unor aspecte evidente, care au avut drept consecință pronunțarea unei alte soluții

decât cea pe care materialul probator o susținea.

În speță, însă, Înalta Curte nu a identificat

în cadrul situației de fapt reținute niciun aspect esențial stabilit de instanțele

inferioare care să vină în contradicție evidentă și necontroversată cu ceea ce indică

dosarul prin probele sale, nefiind întemeiate susținerile recurentei V.O.D. în sensul

că nu ar fi săvârșit infracțiunea reț