ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 706/2020

Deliberând asupra contestației în anulare formulată de A. împotriva Deciziei penale nr. 353 din 30 ianuarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în Dosarul nr. x/2007, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 62 din 14 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. x/2007, a fost admisă cererea formulată de D.I.I.C.O.T. - B.T. Sibiu de schimbare a încadrării juridice din complicitate la infracțiunea de înșelăciune în forma continuată prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și 5 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în complicitate la infracțiunea de înșelăciune în forma continuată prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. față de inculpata B. și din infracțiunile de înșelăciune în forma continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile de înșelăciune în forma continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. față de inculpații C., D. și A.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. inculpata B. a fost achitată pentru comiterea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 2, 4, 5 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., inculpata B. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea complicității la infracțiunea de înșelăciune, în formă continuată.

În baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. aceeași inculpată a fost condamnată la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea participației improprii la infracțiunea de uz de fals, în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a), 34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpata B. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei B. exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei B. reținerea de 24 ore din 19 aprilie 2006 și perioada arestării preventive din 21 aprilie 2006 - 17 iunie 2006

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 7 ani, care constituie termen de încercare.

În baza art. 863 C. pen. s-au stabilit pe durata termenului de încercare, în sarcina inculpatei să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu;

b)să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 863 alin. (4) C. pen. s-a încredințat supravegherea executării măsurilor și obligațiilor stabilite de instanță Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.

În baza art. 359 C. proc. pen. raportat la art. 864 C. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra cauzelor de revocare a suspendării executării sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, să se suspende și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C. pentru comiterea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 2, 4, 5 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 42 C. pen., inculpatul C. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de înșelăciune.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 42 C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii continuate de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a), 34 C. pen. pedepsele aplicate au fost contopite, urmând ca inculpatul C. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare sporită la 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. inculpatul D. a fost achitat pentru comiterea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 2, 4, 5 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. inculpatul D. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de înșelăciune.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii continuate de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a), 34 C. pen. pedepsele aplicate au fost contopite, urmând ca inculpatul D. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 2 luni închisoare sporită la 3 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. inculpata A. a fost achitată pentru comiterea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 2, 4, 5 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., inculpata A., a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii continuate de înșelăciune.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. aceeași inculpată a fost condamnată la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit. a), 34 C. pen. pedepsele aplicate a fost contopite, urmând ca inculpata A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare, sporită la 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a fost interzisă inculpaților C., D., A. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. din pedeapsa aplicată fiecăruia dintre inculpații C., D., a fost dedusă durata de 24 ore a reținerilor din 7 decembrie 2006.

S-au respins excepțiile și cererile formulate de inculpați.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. inculpata B. a fost obligată la plata sumelor de 4.281,63 RON, 4.034,25 RON către partea civilă E. cu sediul în Luxemburg, Bld. Charles de Gaulle nr. 2, L - 1653 prin reprezentant F. SRL cu sediul în București, Calea x.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. inculpata B. a fost obligată la plata sumelor de 3721,60 RON, 3739,53 RON, 3.404,02 RON, 3.352,11 RON plus dobânda legală calculată până la data stingerii debitelor către partea civilă G. SA, cu sediul în București, str. x, și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Societatea civilă de avocați "H." din București, str. x. J, pentru partea civilă G. Sibiu - Sucursala Sibiu.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. au fost obligați în solidar: inculpații C., D., A. la plata sumelor de 4.508,39 RON, 3.855,96 RON, 4.511,15 RON, pe inculpații C., A. la plata sumelor de 3.943,79 RON, 4.769,78 RON, 4.378,00 RON, 3.603,03 RON, inculpații C., D. la plata sumelor de 4.263,62 RON, 4.616,50 RON, iar inculpatul D. a fost obligat la plata sumei de 5.113,37 RON, toate către partea civilă E. cu sediul în Luxemburg, Bld. Charles de Gaulle nr. 2, L - 1653 prin reprezentant F. S.R.L. cu sediul în București, Calea x, 6 și 7, sector 3 a.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. au fost obligați în solidar inculpații C., A. la plata către părțile civile I., J. prin reprezentant K. SRL cu sediul în București, Bd. x. A, a sumei de 5.950,18 RON, iar inculpata A. a fost obligată la plata sumei de 5637,53 RON.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. au fost obligați în solidar inculpații C., D. la plata sumei de 2.009,68 RON către partea civilă L. SA cu adresa de contact M., cu sediul social în București.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. au fost obligați în solidar inculpații C., A. la plata sumei de 4.511,52 și a sumei de 4.797,77 RON către partea civilă N. SA cu sediul social în București, Șos. x, Complexul comercial O., inculpata A. a fost obligată la plata sumei de 4651,20 RON către partea civilă N. SA, și inculpatul C. a fost obligat la plata sumei de 6.212,73 RON către partea civilă N. SA.

S-au respins ca tardive pretențiile civile de 4.844,51 RON formulate de partea civilă E. prin reprezentant F. SRL și de 5.986,54 RON formulate de părțile civile I., J. prin reprezentant K. SRL.

A fost respinsă cererea formulată de partea civilă E. prin reprezentant F. SRL de acordare a pretențiilor civile în cuantumuri de 4.658,99 RON, 4.703,90 RON.

Au fost respinse cererile de despăgubiri formulate de părțile civile P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y.

S-a constatat că părțile vătămate Z., AA., BB., CC. nu au formulat pretenții civile în cauză.

În baza art. 348 C. proc. pen. au fost desființate înscrisurile falsificate indicate în considerente.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. fiecare dintre inculpații C., D., A. și B. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond au formulat apel Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sibiu, precum și inculpații B., C. și D.

Prin Decizia penală nr. 36/A din data de 20 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul penal nr. x/2007, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sibiu, precum și inculpații B., C. și D., împotriva Sentinței penale nr. 62 din 14 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. x/2007.

Împotriva Deciziei penale nr. 36/A din data de 20 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia precum și inculpații C. și B.

Prin motivele de recurs reformulate și susținute, Parchetul a criticat soluția de achitare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în sensul că, în mod greșit, instanța nu a examinat incidența art. 8 din Legea nr. 39/2003. Sub acest aspect a învederat că este evident că nu e vorba de art. 7 pentru că înșelăciunea nu a produs consecințe deosebit de grave, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art. 2 din Legea nr. 39/2003.

Față de situația de fapt reținută și de omisiunea evidentă a instanței de apel care nu a examinat dacă în cauză nu era cumva incidentă vreo altă infracțiune, reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea recursului declarat de Parchet, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen. sau de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. și condamnarea inculpaților la pedepse egale cu minimul special de 3 ani închisoare, cu păstrarea modalităților de executare stabilite de către instanța de fond și instanța de apel, respectiv cu suspendare sub supraveghere pentru recurenta intimată inculpată B. și, față de pedepsele mai mari, pentru ceilalți inculpați aplicate pentru înșelăciune, cu executare.

Suplimentar, prin invocarea în favoarea inculpaților a cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., Parchetul a solicitat instanței să observe că infracțiunile de fals au fost săvârșite în perioada decembrie 2004 - ianuarie 2005, or, față de termenul de prescripție de 7 ani și 6 luni, răspunderea penală pentru aceste infracțiuni s-a prescris ulterior pronunțării hotărârii instanței de apel, respectiv în luna iulie 2013.

Prin urmare, a solicitat încetarea procesului penal pentru aceste infracțiuni.

Prin Decizia penală nr. 353 din 30 ianuarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în Dosarul nr. x/2007, au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia și inculpații C. și B.

A fost casată, în parte, Decizia penală nr. 36/A din data de 20 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori și Sentința penală nr. 62 din 14 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu și rejudecând:

În baza art. 334 din C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică cu privire la inculpații B., C., D. și A. din infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 2, 4, 5 din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) din C. pen.

Cu privire la inculpata A., instanța de recurs a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată acesteia, a înlăturat sporul de 2 luni închisoare și a repus în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:

- 3 ani și 4 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.

- 1 an și 2 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) din C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) din C. pen. inculpata A. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) din C. pen., au fost contopite pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) din C. pen. cu pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., urmând ca inculpata A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare.

S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului iar onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, în cuantum de câte 300 RON, s-au suportat din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva Deciziei penale nr. 353 din data de 30 ianuarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2007, A. a formulat contestația în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 386 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen. anterior.

Prin motivele de contestație în anulare, contestatoarea A. a solicitat, în esență, admiterea căii extraordinare de atac, întrucât procedura de citare nu a fost legal îndeplinită pentru termenul la care s-a judecat cauza în recurs.

Prin încheierea dată în prezenta cauză la data de 9 iunie 2020, a fost admisă, în principiu, cererea de contestație în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 353 din 30 ianuarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2007.

Examinând, pe fond, contestația în anulare formulată de A., Înalta Curte de Casație și Justiție o găsește întemeiată, pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia sunt remediate erori ce nu pot fi înlăturate pe alte căi, fiind o cale de anulare pentru vicii și nulități relative la actele de procedură, ce trebuie folosită numai în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, cu respectarea termenelor în care titularii acesteia o pot formula și a motivelor ce pot fi invocate în susținere, contribuind astfel la consolidarea principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive.

Contestația în anulare formulată de A. este întemeiată pe dispozițiile de art. 386 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen. anterior (când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii și, respectiv, când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare), ambele teze fiind preluate în noul C. proc. pen. în art. 426 alin. (1) lit. a).

Contestatoarea a motivat faptul că procedura de citare pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii, întrucât a fost citată la o adresă greșită din străinătate și cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, iar procedura prin afișare la Consiliul local a fost, de asemenea, viciată, nefiind respectat termenul prevăzut de lege. A precizat că citarea în Spania, țară în care locuia din anul 2007, s-a făcut la adresa din Spania, în loc de Villarata (Cuenca), adresă la care a locuit dintotdeauna.

De asemenea, aceasta a subliniat faptul că nu a fost prezentă la judecată, nu a fost citată legal în nicio fază procesuală, fiind lipsită astfel de dreptul la apărare, iar judecata s-a desfășurat cu nerespectarea principiului contradictorialității.

Analizând contestația în anulare pe fondul ei, Înalta Curte constată că potrivit art. 177 C. proc. pen. anterior, în vigoare la momentul judecării Dosarului nr. x/2007, "citarea inculpatului se face la adresa unde locuiește, iar când aceasta nu este cunoscută, la adresa locului său de muncă, prin serviciul de personal al unității la care lucrează.

Dacă printr-o declarație dată în cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat.

În caz de schimbare a adresei arătată în declarația învinuitului sau inculpatului, acesta este citat la noua sa adresă, numai dacă a încunoștințat organul de urmărire penală ori instanța de judecată de schimbarea intervenită, sau dacă organul judiciar apreciază pe baza datelor obținute potrivit art. 180 că s-a produs o schimbare de adresă.

Dacă nu se cunoaște adresa unde locuiește învinuitul sau inculpatul și nici locul său de muncă, citația se afișează la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea. Când activitatea infracțională s-a desfășurat în mai multe locuri, citația se afișează la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială se află organul care efectuează urmărirea penală.(….)

Dacă învinuitul sau inculpatul locuiește în străinătate, citarea se face potrivit normelor de drept internațional penal aplicabile în relația cu statul solicitat, în condițiile legii. În absența unei asemenea norme sau în cazul în care instrumentul juridic internațional aplicabil o permite, citarea se face prin scrisoare recomandată. În acest caz, avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar, sau refuzul de primire a acesteia ține loc de dovadă a îndeplinirii procedurii de citare.

La stabilirea termenului pentru înfățișarea învinuitului sau inculpatului aflat în străinătate, se ține seama de normele internaționale aplicabile în relația cu statul pe teritoriul căruia se află învinuitul sau inculpatul, iar în lipsa unor asemenea norme, de necesitatea ca citația în vederea înfățișării să fie primită cel mai târziu cu 40 de zile înainte de ziua stabilită pentru înfățișare."

În același timp, art. 291 alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen. anterior au stabilit că: "Judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura este îndeplinită. Înfățișarea părții în instanță, în persoană sau prin reprezentant ori avocat ales sau avocat din oficiu, dacă acesta din urmă a luat legătura cu partea reprezentată, acoperă orice nelegalitate survenită în procedura de citare.

Neprezentarea părților citate nu împiedică judecarea cauzei. Când instanța consideră că este necesară prezența uneia dintre părțile lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia, amânând în acest scop judecata.

Partea prezentă personal la un termen, prin reprezentant, prin avocat ales ori prin avocat din oficiu, dacă acesta din urmă a luat legătură cu partea reprezentată, la un termen, precum și partea căreia, personal, prin reprezentant sau apărător ales sau prin funcționarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenței, i s-a înmânat în mod legal citația pentru un termen de judecată nu mai sunt citate pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre aceste termene cu excepția situațiilor în care prezența acestora este obligatorie potrivit legii".

Verificând actele și lucrările Dosarului nr. x/2007, se constată că procedura de citare cu inculpata contestatoare A. a fost făcută la adresa corectă din Spania, adresă care a fost aflată prin diligența instanței de judecată și a apărătorului desemnat să reprezinte interesele inculpatei în cauză.

Analizând procedura de citare efectuată în fața instanței de fond, se observă că prin Încheierea din data de 4 noiembrie 2009, este consemnat faptul că inculpata este plecată de doi ani în Spania, iar apărătorul ei a prezentat instanței copii ale contractelor de muncă, instanța punându-i în vedere acestuia să le depună la dosar traduse în limba română, în cel mai scurt timp.

Pentru termenul din 2 decembrie 2009 a fost anexat contractul de muncă al numitului D., despre care apărătorul a afirmat că este soțul contestatoarei A., lucru reținut prin aceeași încheiere . Potrivit acestui contract, adresa de domiciliu este Villarata, Cuenca, str. x, Spania.

Prin Încheierea din data de 3 martie 3010 este consemnat faptul că "reprezentantul inculpaților C., D. și A., avocat DD., arată că din ultimele discuții cu inculpații aceasta este adresa pe care au comunicat-o" (Villarata, Cuenca, str. x, Spania). "Precizează că nu a mai luat legătura cu inculpații de 3-4 luni, legătura păstrându-se prin tatăl inculpaților".

Toate procedurile de citare ulterioare au fost făcute la această adresă. Dovezile de comunicare a citațiilor, respectiv confirmările de primire au fost semnate "X" sau "A." fiind indicat și CNP-ul semnatarei (Dosar tribunal, filele x fila x).

În același timp, se constată că CNP-ul inserat pe confirmările de primire ale citațiilor, același de fiecare dată, aparține contestatoarei fiind identic cu cel consemnat în declarația dată de aceasta în fața organelor de urmărire penală la data de 9 iulie 2007.

De altfel, și în fața instanței de apel procedura de citare cu contestatoarea s-a făcut la aceeași adresă, Villarata, Cuenca, str. x, Spania, aceasta primind personal citația și semnând-o, indicând același CNP.

Analiza actelor dosarului demonstrează, așadar, că inculpata contestatoare A. a primit personal citațiile emise de instanța de fond și apel, în Dosarul nr. x/2007, la adresa anterior menționată și nu a anunțat nicio schimbare de domiciliu, obligație ce îi revenea în condițiile art. 177 alin. (3) din C. proc. pen. anterior.

În ceea ce privește procedura de citare a contestatoarei în fața instanței de recurs se constată că aceasta nu a fost legal îndeplinită. Astfel, se reține că la data de 17 iunie 2013, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți, secția penală, primul termen de judecată fiind stabilit la data de 22 noiembrie 2013.

Pentru acest termen de judecată, contestatoarea a fost citată, atât la domiciliul din România, cât și la cel cunoscut din Spania, dovezile privind modul de îndeplinire a procedurii de citare fiind la dosarul instanței de recurs.

Înalta Curte constată că pentru primul termen de judecată din data de 22 noiembrie 2013 procedura de citare a fost legal îndeplinită cu contestatoarea, citația fiind înmânată conform art. 179 alin. (1) C. proc. pen. unei persoane care locuia la acea adresă, însă, întrucât confirmarea de primire a citației emisă pe numele contestatoarei A., la adresa din Villarata, Cuenca, str. x, Spania, nu a fost de semnată de aceasta ci de o altă persoană, în cauză nu erau îndeplinite condițiile art. 291 alin. (3) C. proc. pen. anterior, privind luarea termenului în cunoștință .

Cu toate că prin încheierea de ședință din data de 22 noiembrie 2013 recurenta contestatoare a primit termen în cunoștință, pentru termenul din 24 ianuarie 2014, A. a fost citată prin afișare la Consiliul Local Mediaș.

Chiar dacă citarea prin afișare la sediul Consiliului local este o modalitate de citare prevăzută de lege, aceasta nu era justificată în speță, în condițiile în care, în toate fazele procesuale (fond, apel, recurs) contestatoarea a fost citată la adresa corectă din Spania, unde a și primit citațiile emise pe numele ei.

Citarea prin afișare la sediul Consiliului local, în cazul persoanei domiciliate în străinătate este o procedură subsidiară incidentă în cazul în care nu se cunoaște adresa unde locuiește, locul său de muncă fie când scrisoarea recomandată/citația nu poate fi predată/înmânată.

Având în vedere modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare cu A. pentru termenul din data de 22 noiembrie 2013, în sensul că a fost semnată de o persoană care locuia la acea adresă și nu de către inculpată personal, se impunea citarea acesteia și pentru termenul acordat pentru dezbateri la adresa cunoscută din Spania.

Prin urmare, la termenul din data de 24 ianuarie 2014, când au avut loc dezbaterile în cauză, procedura de citare cu contestatoarea A. nu a fost legal îndeplinită.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va admite contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 353 din 30 ianuarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în Dosarul nr. x/2007, va desființa în parte decizia penală contestată, numai în ceea ce privește pe inculpata A. și va dispune rejudecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva Deciziei penale nr. 36/A din data de 20 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori cu privire la inculpata A.

Va anula formele de executare dispuse în baza Sentinței penale nr. 62/14 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. x/2007, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 353 din 30 ianuarie 2014, numai în ceea ce o privește pe inculpata A.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.

Va fixa termen pentru judecarea recursului la data de 24 noiembrie 2020 cu citarea inculpatei A. și asigurarea apărării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 353 din 30 ianuarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în Dosarul nr. x/2007.

Desființează în parte decizia penală contestată, numai în ceea ce privește pe inculpata A. și dispune rejudecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva Deciziei penale nr. 36/A din data de 20 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori cu privire la inculpata A.

Anulează formele de executare dispuse în baza Sentinței penale nr. 62/14 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. x/2007, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 353 din 30 ianuarie 2014, numai în ceea ce o privește pe inculpata A.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.

Fixează termen pentru judecarea recursului la data de 24 noiembrie 2020 cu citarea inculpatei A. și asigurarea apărării.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației în anulare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 noiembrie 2020.

Procesat de GGC - LM