ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 353/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 353/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 62 din 14 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 3002/85/2007, s-a admis cererea formulată de D.LI.C.O.T. - B.T. Sibiu de schimbare a încadrării juridice din complicitate la infracțiunea de înșelăciune în forma continuată prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în complicitate la infracțiunea de înșelăciune în forma continuată prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. față de inculpata C.M. și din infracțiunile de înșelăciune în forma continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile de înșelăciune în forma continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. față de inculpații V.Ș., V.I., V.D. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. D( C. proc. pen. a achitat pe inculpata C.M., pentru comiterea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 2, 4, 5 din Legea nr. 39/2003. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen., a fost condamnată inculpata C.M., la pedeapsa de: - 3 ani închisoare pentru comiterea complicității la infracțiunea de înșelăciune, în formă continuată.
În baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de: - 8 luni închisoare, pentru săvârșirea participației improprii la infracțiunea de uz de fals, în formă continuată. În baza art. 33 lit. a), 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpata C.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei C.M. exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei C.M. reținerea de 24 ore din 19 aprilie 2006 și perioada arestării preventive din 21 aprilie 2006 -17 iunie 2006 În baza art. 86 1 C. pen.
s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe o durată de 7 ani, care constituie termen de încercare. În baza art. 86 3 C. pen. s-au stabilit pe durata termenului de încercare, în sarcina inculpatei să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a)să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu; b)să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. În baza art. 86 3 alin. (4) C. pen. s-a încredințat supravegherea executării măsurilor și obligațiilor stabilite de instanță Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.
În baza art. 359 C. proc. pen. raportat la art. 86 4 C. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra cauzelor de revocare a suspendării executării sub supraveghere. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, să se suspende și executarea pedepselor accesorii. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul V.Ș. pentru comiterea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 2, 4, 5 din Legea nr. 39/2003. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 42 C. pen., a fost condamnat inculpatul V.Ș., la pedeapsa de: - 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de înșelăciune.
În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 42 C. pen., Condamnă pe același la pedeapsa de: - 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii continuate de uz de fals. În baza art. 33 lit. a), 34 C. pen. a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul V.Ș. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare sporită la 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul V.I., pentru comiterea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 2, 4, 5 din Legea nr. 39/2003. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.
cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. A condamnat pe inculpatul V.I. la pedeapsa de: - 3 ani și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de înșelăciune. În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de: - 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii continuate de uz de fals. În baza art. 33 lit. a), 34 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca inculpatul V.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 2 luni închisoare sporită la 3 ani și 3 luni închisoare. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpata V.D. (fostă S.) pentru comiterea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 2, 4, 5 din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen., a condamnat pe inculpata V.D. (fostă S.), la pedeapsa de: - 3 ani și 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii continuate de înșelăciune. În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. condamnă pe aceeași inculpată la pedeapsa de: - 1 an și 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată. În baza art. 33 lit. a), 34 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatei, urmând ca inculpata V.D. (fostă S.) să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare, sporită la 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen.
a interzis inculpaților V.Ș., V.I., V.D. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată fiecăruia dintre inculpații V.Ș., V.I., durata de 24 ore a reținerilor din 7 decembrie 2006. S-au respins excepțiile și cererile formulate de inculpați. În baza art. 14, 346 C. proc. pen. a obligat pe inculpata C.M. la plata sumelor de 4281,63 RON, 4034,25 RON către partea civilă S. SRL cu sediul în Luxemburg, Bld. C.G. prin reprezentant K.I. SRL cu sediul în București, Calea M. În baza art. 14, 346 C. proc. pen. a obligat pe inculpata C.M. la plata sumelor de 3721,60 RON, 3739,53 RON, 3404,02 RON, 3352,11 RON plus dobânda legală calculată până la data stingerii debitelor către partea civilă Banca B. Asigurări Vienna Insurance Group SA, cu sediul în București, sector 1, str. G.M., și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la societatea civilă de avocați „I.
și O." din București, str. S.I., pentru partea civilă Banca B. Asigurări Vienna Insurance Group Sibiu - Sucursala Sibiu. În baza art. 14, 346 C. proc. pen. a obligat în solidar pe inculpații V.Ș., V.I., V.D. la plata sumelor de 4508,39 RON, 3855,96 RON, 4511,15 RON, obligă în solidar pe inculpații V.Ș., V.D. la plata sumelor de 3943,79 RON, 4769,78 RON, 4378,00 RON, 3603,03 RON, obligă în solidar pe inculpații V.Ș., V.I. la plata sumelor de 4263,62 RON, 4616,50 RON, obligă pe inculpatul V.I. la plata sumei de 5113,37 RON, toate către partea civilă S. SaRL cu sediul în Luxemburg, Bld. C.G., prin reprezentant K.I. SRL cu sediul în București, Calea M. În baza art. 14, 346 C. proc. pen. a obligat în solidar pe inculpații V.Ș., V.D.
la plata către părțile civile E.I.B.V. mbH, N.C.I.L. prin reprezentant E.K. România SRL cu sediul în București, Bd. D.P., a sumei de 5950,18 RON și obligă pe inculpata V.D. la plata sumei de 5637,53 RON. În baza art. 14, 346 C. proc. pen. a obligat în solidar pe inculpații V.Ș., V.I. la plata sumei de 2009,68 RON către partea civilă Banca BR. Finance TFN SA cu adresa de contact M.C. Al, str. B., cu sediul social în București, Turn Banca BR. - Bdul. I.M. În baza art. 14, 346 C. proc. pen. a obligat în solidar pe inculpații V.Ș., V.D. la plata sumei de 4511,52 RON și a sumei de 4797,77 RON către partea civilă R.I. SA cu sediul social în București, Șos. F.G., Complexul comercial N.P. 3, clădirea F, etajele 4 și 7, sector 2, obligă pe inculpata V.D.
la plata sumei de 4651,20 RON către partea civilă R. IFN SA, obligă pe inculpatul V.Ș. la plata sumei de 6212,73 RON către partea civilă R. IFN SA. S-au respins ca tardive pretențiile civile de 4844,51 RON formulate de partea civilă S. S.a.R.L. prin reprezentant K.I. SRL și de 5986,54 RON formulate de părțile civile E.I.B.V. mbH, N.C.I.L. prin reprezentant E.K. România SRL. S-a respins cererea formulată de partea civilă S. S.a.R.L. prin reprezentant K.I. SRL de acordare a pretențiilor civile în cuantumuri de 4658,99 RON, 4703,90 RON. S-au respins cererile de despăgubiri formulate de părțile civile G.M., B.T., l.M., Z.B.L., C.G., C.S.M., F.F.M., Ț.M., P.S., P.L.S. S-a constatat că părțile vătămate A.E., J.D.L., T.V., C.l.
nu au formulat pretenții civile în cauză. În baza art. 348 C. proc. pen. s-au desființat înscrisurile falsificate indicate în considerente. În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare dintre inculpații V.Ș., V.I., V.D. la plata a câte 3500 RON și pe inculpata C.M. la plata sumei de 3000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial Sibiu întocmit în data de 5 septembrie 2006 în Dosarul nr. 82/D/P/2005, au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, inculpații Ț.A. zis „N." sau „S." pentru săvârșirea infracțiunilor de: constituire în grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 rap.
la art. 2 alin. (1) pct 2, 4, 5 din Legea nr. 39/2003, lipsire de libertate prev. de art. 189 alin. (2), (5) C. pen. (fapta 1 acte violență), lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. (fapta 1, acte violență), șantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. (fapta 5, acte violență), distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. (fapta 15 de la acte de violență), amenințare prev. de art. 193 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33, 34, 41 alin. (2), 42 C. pen. (fapta nr. 1, 12, 13 și 15 de la acte de violență; fapta nr. 4 de la acte împotriva avutului privat), tentativă la înșelăciune prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. (fapta nr. 2 de la acte împotriva avutului privat), înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen.
cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. (faptele nr. 4, 5, 6, 7, 9, 10, 13, 14, 35, 37, 50, 51 de la acte împotriva avutului privat), înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. (faptele nr. 8, 12, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 36, 38, 39, 42, 45, 47, 48, 49 de la acte împotriva avutului privat), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.) pentru faptele nr. 8, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 25, 26, 36, 38, 39, 40, 45, 47, 48), uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2), 42 C. pen. (faptele nr. 8, 12, 15, 16,-17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 30, 33, 36, 38, 42, 43, 45, 48 de la acte împotriva avutului privat), fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen.
cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. (faptele nr. 22, 28 de la acte împotriva avutului privat), toate cu aplicarea art. 33, 34 C. pen. și a art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003; C.S.V. zis „G.", pentru săvârșirea irrfracțiunilor de: constituire în grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 alin. (1), pct. 2, 4, 5 din Legea nr. 39/2003, lipsire de libertate prev. de art. 189 alin. (2), (5) C. pen. (fapta nr. 1 acte violență), lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (faptele nr. 1, 5, 9 acte violență), șantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. (faptele nr. 2, 3, 5, 7, 8, 10 acte de violență), amenințare prev. de art. 193 alin. (1) C. pen.
(faptele nr. 1, 12, 13 acte de violență, fapta nr. 4 înșelăciuni avut privat), distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. (fapta nr. 13 acte de violență), înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. (pentru faptele nr. 3, 4, 5, 6, 7, 9, 10, 13, 14, 34, 35, 37, 50, 52 de la acte înșelăciuni), înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. (pentru faptele nr. 8, 11, 24, 25, 26, 28, 31, 38, 40, 41, 42 înșelăciuni avut privat), uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2), 42 C. pen. (pentru faptele nr. 38, 40, 41, 42, de la fapte în dauna avutului privat) toate cu aplicarea art. 33, 34, 41 alin. (2), 42 C. pen.; O.G.
zis „G.A." pentru săvârșirea irrfracțiunilor de: constituire în grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 alin. (1), pct. 2, 4, 5 din Legea nr. 39/2003, șantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. (faptele nr. 2, 3, 4, 5, 6, 8, 11 acte de violență), amenințare prev. de art. 193 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. (faptele nr. 1 și 3, acte de violență și fapta nr. 4 înșelăciuni avut privat), tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2 1 ) lit. b) și alin. (2 2 ) lit. a) C. pen. (fapta nr. 7, acte de violență), lovire prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. (fapta nr. 9, acte de violență), înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen.
cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. (faptele nr. 9, 35, înșelăciuni avut privat), toate cu aplicarea art. 33, 34, 41 alin. (2), 42 C. pen.; C.V. zis „C." pentru comiterea infracțiunilor de: constituire în grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 alin. (1) pct. 2, 4, 5 din Legea nr. 39/2003, tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2 1 ) lit. b) și alin. (2 2 ) lit. a) C. pen. (fapta nr. 7, acte cu violență), amenințare prev. de art. 193 alin. (1) C. pen. (fapta nr. 12, acte de violență), înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2), 42 C. pen.
(faptele nr. 1, 2, înșelăciuni avut privat și fapta nr. 12 descrisă la faptele cu violență), uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., 41 alin. (2), 42 C. pen. (faptele nr. 1, 2, înșelăciuni avut privat și fapta nr. 12 descrisă la faptele cu violență), toate cu aplicarea art. 33, 34, 41 alin. (2), 42 C. pen.; C.N.C. zis „Ci." pentru săvârșirea infracțiunilor de: constituire în grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 alin. (1) pct. 2, 4, 5 din Legea nr. 39/2003, șantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. (fapta nr. 5, 6, 8 acte cu violență), tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2 1 ) lit. b) și alin. (2 2 ) lit. a) C. pen.
(fapta nr. 7, acte cu violență), lovire prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. (fapta nr. 9, acte cu violență), amenințare prev. de art. 193 alin. (1) C. pen. (fapta 4 înșelăciuni avut privat), înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a), 41 alin. (2), 42 C. pen. (faptele nr. 29, 32, înșelăciuni avut privat), uz de fals prev. de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., 41 alin. (2), 42 C. pen. (faptele nr. 29, 32, înșelăciuni avut privat), toate cu aplicarea art. 33, 34, 41 alin. (2), 42 C. pen.; G.I.S. zis „G." pentru comiterea infracțiunilor de: constituire în grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 alin. (1) pct. 2, 4, 5 din Legea nr. 39/2003, șantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen.
(fapta nr. 5, 6, 11 acte cu violență), înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. (fapta nr. 43), uz de fals prev. de art. 291 C. pen. (fapta nr. 43), toate cu aplicarea art. 33, 34, 41 alin. (2), 42 C. pen.; B.I. fost „A.", zis „U.M.", „U.", pentru săvârșirea infracțiuriilor de: constituire în grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 alin. (1) pct. 2, 4, 5 din Legea nr. 39/2003, fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. (32 acte materiale), participație improprie la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută de art. 31 alin. (1) lit. b) C. pen.
raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen., înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (faptele nr. 46, 47 de la fapte în dauna avutului privat), complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a), 41 alin. (2), 42 C. pen. (32 acte materiale), toate cu aplicarea art. 33, 34, 41 alin. (2), 42 C. pen. Totodată, prin acest rechizitoriu s-a dispus și disjungerea cauzei față de inculpații C.M. ș.a. precum și față de persoanele care au completat adeverințele de salariu false, pentru identificare făptuitori și efectuare de cercetări penale.
Rechizitoriul a fost înaintat Tribunalului Sibiu, fiind înregistrat sub Dosarul nr. 1906/85/2006. Prin rechizitoriul emis tot de către D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial Sibiu la data de 5 ianuarie 2007 în Dosarul nr. 87/D/P/2006, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.S. - zis „S." pentru săvârșirea infracțiunilor de: constituire în grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 alin. (1) pct. 2, 4, 5 din Legea nr. 39/2003, lipsire de libertate prev. de art. 189 alin. (1), (2), (5) C. pen. (fapta nr. 1, acte violență), lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. (fapta nr. 1, 6, acte violență), șantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplic.
art. 41 alin. (2), 42 C. pen. (faptele nr. 2, 3, 4, 5 acte violență), amenințare prev. de art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33, 34, 41 alin. (2), 42 C. pen. (fapta nr. 1), înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (fapta nr. 8 de la acte împotriva avutului privat), uz de fals prev. de art. 291 C. pen. (fapta nr. 8 de la acte împotriva avutului privat), toate cu aplicarea art. 33 lit. a), b) C. pen., 34 C. pen. și a art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003. Prin acest rechizitoriu s-a dispus disjungerea față de inculpații C.M., V.Ș., V.I., ș.a. precum și față de persoanele care au completat adeverințele de salariu false emanând de la diferite societăți comerciale.
Rechizitoriul a fost înaintat Tribunalului Sibiu, fiind înregistrat sub Dosarul nr. 13/85/2007. Ulterior, la 7 februarie 2007 cele două dosare au fost conexate sub Dosarul nr. 1906/85/2006, în care Tribunalul Sibiu la data de 19 mai 2011 a pronunțat sentința penală nr. 102. Pe de altă parte, urmare a disjungerilor dispuse în dosarele de urmărire penală mai sus menționate și a cercetărilor penale separate efectuate, prin rechizitoriul din 10 iulie 2007, D.I.I.C.O.T. a dispus trimiterea în judecată a inculpaților C.M., V.Ș., V.I., V. (fostă S.) D. în cauza de față. Prin înscrisul înaintat instanței la data de 7 ianuarie 2009, D.I.LCO.T. - B.T. Sibiu a explicitat rechizitoriul întocmit, subliniind că inculpata C.M.
a fost trimisă în judecată pentru complicitate la infracțiunea continuată de înșelăciune săvârșită în dauna a zece părți civile sau martori, faptele fiind expuse la punctele 1-10, acte materiale pentru care inculpata a fost trimisă în judecată și pentru comiterea participației improprii la infracțiunea de uz de fals. S-a mai precizat că inculpata C.M. a fost trimisă în judecată doar pentru cele 10 acte materiale reținute în rechizitoriu, soluția de scoatere de sub urmărire penală pentru complicitate la înșelăciune și participație improprie la uz de fals vizând celelalte acte materiale care au făcut obiectul învinuirii și al cercetărilor penale. Din actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut că în cursul anului 2004 inculpații Ț.A., C.S.V., C.S., O.G.
ș.a. s-au constituit într-un grup organizat, cunoscut pe raza municipiului Mediaș din județul Sibiu ca fiind „clanul C.". Întrucât majoritatea dintre inculpați nu realizau venituri materiale și nu aveau locuri de muncă, activitatea infracțională a acestora s-a diversificat. Cu timpul, dorind ca activitatea lor infracțională să nu fie descoperită, pentru a-și realiza scopul propus, respectiv obținerea de beneficii materiale, s-a născut necesitatea de a lucra în grup, așa încât fiecare dintre inculpați urma să se ocupe de anumite activități necesare realizării profitului financiar rezultat din comiterea de infracțiuni cu violență și infracțiuni în dauna avutului privat. Astfel, grupul organizat a avut o structură bine definită, formată din mai mulți membri având sarcini, atribuții și responsabilități în funcție de pregătirea și abilitatea specifică a fiecăruia, existând o legătură permanentă între membri grupului.
Pentru realizarea unor beneficii materiale, activitatea ilicită a grupului s-a axat pe comiterea de infracțiuni de înșelăciune, prin achiziționarea unor produse electrocasnice și electronice de la magazinele de pe raza municipiului Mediaș și Dumbrăveni din județul Sibiu, magazine care comercializau astfel de produse cu plata în rate. În acest scop, inculpații Ț.A., C.S.V., V.Ș., V.I. s-au interesat care este procedura de achiziționare a produselor de la magazinele care aveau ca obiect de activitate comercializarea produselor electrocasnice și electronice, precum și tehnică de calcul. Cu această ocazie, inculpații au aflat că vânzarea produselor se poate face cash sau în rate. În cazul vânzării în rate, existau două posibilități: vânzarea în rate cu buletinul de identitate sau vânzare în rate pe baza adeverinței de salariat.
Procedura achiziționării produselor în cazul celor două forme era relativ aceeași, diferența constând în faptul că, în cazul creditului pe baza buletinului de identitate nu era necesar a se prezenta o adeverință de salariat iar limita maximă a creditului era de 26-27 milioane ROL. Pentru vânzarea produselor electrocasnice și electronice pe baza buletinului de identitate procedura era următoarea: solicitantul produsului primea lămuriri referitoare la preț și calitatea produsului de la vânzătorii de raion, după care, dacă se hotăra asupra produsului, clientul era îndrumat la „Biroul în rate", unde primea lămuriri și informații privind condițiile de creditare: termene, rate, dobânzi, comisioane.
Dacă solicitantul dorea achiziționarea produsului, acesta trebuia să prezinte buletinul de identitate. Referentul de credit completa un formular tipizat, în format electronic, în care erau înscrise diferite date ale solicitantului, respectiv date de identificare ale persoanei și date privind veniturile realizate, acestea fiind furnizate de solicitant pe proprie răspundere. Tot în acest formular se înscria și valoarea produsului. Ulterior, prin transmitere electronică, formularul astfel completat era transmis băncii colaboratoare - în speță Banca B., Banca BR. Finance Credite Consum - care studia condițiile de solvabilitate.
În cazul în care banca își dădea acceptul de acordare a creditului, se întocmea dosarul de creditare (cererea de creditare și „condiții generale privind emiterea unui card de credit" care conținea informații privind emiterea și folosirea cardului de credit) cu mențiunea că, aceste două documente se semnau personal de titular (solicitantul creditului) după care se trimiteau băncii, care emitea cardul. Produsul astfel achiziționat era livrat solicitantului, care ulterior plătea ratele la banca emitentă. În cazul achiziționării produselor cu plata în rate pe baza adeverinței de salariat, procedura era aceeași însă solicitantul trebuia să prezinte și o adeverință de salariat, emisă de instituția sau unitatea la care acesta era angajat.
În acest sens, magazinul elibera un formular tipizat, în alb, care era înmânat solicitantului, urmând ca acesta să prezinte formularul completat și ștampilat de angajatorul la care acesta lucra. După completarea adeverinței de către angajator, aceasta era prezentată și depusă la magazin, după care, împreună cu formularul tipizat, cartea de identitate în original sau copie, și eventual cartea de identitate și certificatul de căsătorie (în cazul solicitanților care erau căsătoriți), actele erau trimise băncii, care urma să acorde creditul pentru achiziționarea produselor în rate. Totodată, magazinul emitea și o factură pentru produsul achiziționat, care era înaintată cu dosarul de credit. Banca putea aproba creditul existând în acest sens două sisteme: cu card bancar sau fără card, cu plata ratelor direct la bancă.
În același timp, după verificarea solvabilității, banca putea respinge creditul. Dacă banca aproba creditul era anunțat magazinul, care livra produsul solicitantului, după ce în prealabil acesta semna la magazin actul de predare al produsului precum și contractul de creditare. Instanța de fond a reținut că în cauza de față, inculpații s-au preocupat de găsirea unor persoane cu venituri modeste, de cele mai multe ori fără pregătire școlară, în sensul că aceștia nu știau să citească sau să scrie, fără surse de venit, cărora le promiteau sume cuprinse între 1.000.000 și 5.000.000 ROL pentru a-i gira să cumpere produse cu plata în rate sau promițându-le că nu vor plăti ratele de credit, care vor fi plătite de inculpați.
Alteori inculpații promiteau victimelor că în schimbul contractării creditelor, acestea vor fi încadrate în muncă la firmele unde inculpații spuneau în mod mincinos că sunt patroni sau în străinătate. În realitate, odată ajunși în magazin, inculpații se ocupau de toate formalitățile, depuneau adeverințele de salariat falsificate, chiar fără ca victimele să cunoască acest aspect și abia când banca aproba creditul, solicitau victimelor să semneze contractul. Profitând de naivitatea lor și de faptul că aceștia nu știau să citească, inculpații pretindeau fie că semnează contractele în calitate de girant, fie că semnează un contract de muncă ori le spuneau că nu vor avea nici o răspundere materială, neavând nimic de plată, dar în realitate aceștia semnau contractele de credit, devenind astfel debitori ai băncilor.
Din probele administrate a rezultat că inculpații erau ajutați și de funcționarii magazinelor de comercializare a mărfurilor (colaboratori ai inculpaților, care sprijineau activitatea infracțională a acestora) care nu dădeau victimelor nici un fel de relații despre ceea ce semnau, în scopul de a obține în mod dolosiv consimțământul acestora. Ulterior, procedura de ridicare a mărfii de către client nu era respectată, marfa fiind predată în fapt inculpaților, spre a-fi valorificată. Au existat și situații în care inculpații le spuneau victimelor că nu le-au fost aprobate creditele, când de fapt cererea de credit era aprobată. În această situație, tot cu complicitatea angajaților magazinelor, inculpații reușeau să ridice produsele iar victimele deveneau debitori ai băncii și urmau să plătească ratele de credit,- deși acestea aveau convingerea că cererea lor de credit nu a fost aprobată.
Printre persoanele care lucrau la magazin și care au fost atrase în cadrul grupului a fost și inculpata C.M., angajată a magazinului „C.S." din Mediaș, grupul infracțional fiind însă sprijinit și de celelalte angajate. Fiind atrasă să sprijine grupul infracțional prin activitățile pe care aceasta le putea desfășura, C.M. avea în cadrul grupului atribuții de îndrumare a modului de întocmire a documentației, de preluare a persoanelor care veneau la magazin să semneze actele, aceasta dădea consultanță membrilor grupului infracțional atunci când aceștia trebuiau să întocmească cererile de credit sau adeverințele de salariat (a se vedea în acest sens, de exemplu convorbirea telefonică din 18 ianuarie 2006). De asemenea, inculpata C.M.
era cea care îi anunța pe inculpați cu privire la stadiul dosarelor de credit și cu privire la momentul în care marfa trebuia ridicată. Tot ca urmare a înțelegerii cu Ț.A., cu inculpații V., inculpata C.M. îi anunța pe aceștia când potențialele victime veneau la magazin și se interesau de stadiul aprobării creditului sau când victimele trebuiau aduse pentru a semna actele de credit. Astfel:
În cursul lunii ianuarie 2006, partea civilă G.M. a fost abordată de C.S.V. și Ț.A., care i-au promis că o pot ajuta cu încheierea unor contracte de muncă în Spania. Profitând de faptul că partea civilă era interesată de un loc de muncă, cei doi i-au solicitat buletinul de identitate. În același timp, i-au cerut părții civile să meargă la Mediaș pentru a încheia contractul de muncă, însă în Mediaș cei doi au condus-o pe partea civilă la magazinul C.S. unde, profitând de împrejurarea că aceasta nu știa să scrie și să citească, au pus-o să semneze mai multe acte, pretinzând că semnează formulare pentru obținerea unui loc de muncă. În realitate, documentația pentru obținerea contractului de credit a fost completată și întocmită de inculpata C.M. Pentru a putea achiziționa bunuri în rate pe numele părții civile, inculpatul Ț.A. a depus la magazin o adeverință de salariu falsă emisă de SC V. SRL Mirăslău, societate la care partea civilă nu era în realitate angajată. În acest mod, s-a obținut un credit pentru bunuri în valoare de 2940 RON. Verificând actele dosarului instanța de fond a constatat că pe contractul de credit încheiat cu Banca BR. Finance Credite Consum apare semnătura și ștampila vânzătoarei C.M. iar contractul se coroborează cu declarațiile părților civile G.M., B.T., cu procesul verbal în care s-a consemnat, în prezența martorului asistent M.V., că partea civilă nu știe să scrie, să citească, cu copia buletinului de identitate confirmată prin semnare și ștampilare de inculpata C.M., cu copia adeverinței de salariu aparent emisă de SC V. SRL, adresa nr. PP/2006 în care Inspectoratul Teritorial de Muncă precizează că partea civilă nu figura angajată a SC V. SRL, cu raportul de constatare tehnico-științifică din 29 august 2006 care a concluzionat că semnătura de pe contractul de credit cu Banca BR. aparține inculpatei C.M. Elocventă este de asemenea și convorbirea telefonică din 20 ianuarie 2006 dintre Ț.A. și inculpatul V.Ș. referitoare la aprobarea creditului pentru G.M., dialogul purtat - „la a mea i-o vint aprobat" / „nu i-o vint la a mea (...)" dovedind că inculpații erau în realitate adevărații beneficiari ai bunurilor obținute în baza contractelor de credit. G.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 2940 RON iar SC S. S.a.R.L. prin reprezentant legal K.I. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 4281,63 RON.
Procedând în același mod, pentru Ț.A., C.S.V. cu complicitatea inculpatei C.M., angajată la magazinul C.S. din Mediaș, s-a întocmit documentația pentru obținerea contractului de credit cu Banca BR. Finance Credite Consum și în numele părții civile B.T. Deși a fost depusă o adeverință falsă emisă de SC V. SRL Mirăslău, societate la care partea civilă nu a fost angajată, s-au ridicat bunuri în cuantum de 27.700.000 ROL. Pe contractul de credit întocmit de Banca BR. Finance Credite Consum din 19 ianuarie 2006 apare semnătura și ștampila vânzătoarei C.M. iar raportul de constatare tehnico-științifică din 29 august 2006 a conchis că semnătura de pe contractul de credit cu Banca BR. aparține inculpatei C.M.; Inspectoratul Teritorial de Muncă a confirmat că B.T. nu figura angajat al SC V. SRL Mirăslău, doveditoare fiind în același timp și copia buletinului de identitate confirmat prin semnare și ștampilare de către C.M., copia adeverinței de salariu emisă de aceeași SC V. SRL, dar mai ales convorbirea telefonică dintre inculpata C.M. și Ț.A. din 25 ianuarie 2006, în care aceasta îi reproșa că nu-și „rezolvă problemele" cu oamenii, îl întreba ce caută B.T. după produse, amenințându-l pe Ț.A.: „ să nu mai vii să-ți fac, nici un dosar nu-ți mai fac"!! B.T. s-a constituit parte civilă cu suma de 2770 RON iar SC S. S.a.R.L. prin reprezentant legal K.I. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 4034,25 RON.
În data de 24 ianuarie 2006, s-a depus de către Ț.A. la magazinul C.S. din municipiul Mediaș o adeverință emisă de SC V. SRL Mirăslău din care rezulta că martorul D.N. ar fi angajat la această firmă și dorea să achiziționeze bunuri cu plata în rate. Documentația pentru obținerea creditului a fost întocmită de inculpata C.M. La dosar mai sunt adeverința de salariu emisă de SC V. SRL, adresa nr. MM/2006 în care Inspectoratul Teritorial de Muncă preciza că martorul nu figura angajat al SC V. SRL, copia buletinului de identitate; relevantă în acest sens mai este și convorbirea telefonică dintre inculpata C.M. și Ț.A. din ziua de 31 ianuarie 2006 în care inculpata îi aduce la cunoștința lui Ț.A. că i s-au respins cele trei dosare, între care și cel al lui D.N. În final creditul nu a fost însă aprobat, motiv pentru care Banca BR. Finance IFN SA nici nu s-a constituit parte civilă.
În luna decembrie 2005, martora D.A. era internată în Spitalul Municipal Mediaș, ocazie cu care l-a- cunoscut pe C.S.V. care își vizita mama internată și ea în spital. Profitând de faptul că martora avea o situație materială precară, C.S.V. și Ț.A. i-au propus să meargă la muncă în Ungaria, oferindu-se să îi obțină un contract de muncă. Întrucât martora a acceptat, inculpatul i-a cerut buletinul de identitate și s-au deplasat împreună în centrul municipiului Mediaș la magazinul C.S. unde i-a cerut să aștepte să îi aducă contractul de muncă. Ajutat de inculpata C.M. care a întocmit documentația necesară obținerii unui credit pentru achiziționarea de produse cu plata în rate, C.S.V. a depus și o adeverință falsă emisă de SC T. SRL Moșna, deși martora nu a fost angajată la această societate. Profitând și de faptul că martora nu știe să scrie și să citească, aceasta a semnat actele în afara magazinului, crezând că semnează contractul de muncă. Ulterior martora a aflat că în realitate a semnat un contract de credit și că inculpatul C.S.V. și-a însușit bunuri. Pe contractul de credit bancar din 4 ianuarie 2006 apar semnătura și ștampila.inculpatei C.M. De asemenea, martora i-a recunoscut pe C.S.V. și pe Ț.A. iar în fața instanței a precizat că își menține declarația dată în faza de urmărire penală, ceea ce se coroborează și cu adeverința de salariu emisă de SC T. SRL Moșna, cu adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă conform căreia la acea dată martora nu figura angajată. Banca B. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3721,60 ROL.
La sfârșitul lunii decembrie 2005, partea civilă l.M. a auzit de la frații ei că fără a fi angajat, cu ajutorul lui Ț.A. zis „N." se pot lua bunuri cu plata în rate. Ț.A. i-a cerut buletinul de identitate după care în magazinul „C.S." din Mediaș, părții civile i-au fost înmânate mai multe hârtii la semnat fără a-i fi date explicații, aceasta fiind neștiutoare de carte. După semnarea actelor, a așteptat 30 de minute în fața magazinului până când a venit „N.", care i-a adus la cunoștință că nu s-a aprobat creditul, motiv pentru care i-a dat numai 3.000.000 ROL. După o lună a fost însă înștiințată că are datorii la bancă. În faza de urmărire penală, fiindu-i prezentate mai multe fotografii a recunoscut că angajata magazinului „C.S." era inculpata C.M. iar „N." era Ț.A. De asemenea, pe cererea de credit pentru persoane fizice precum și pe contractul de credit bancar din 21 decembrie 2005 întocmit de Banca B. SA Agenția Dumbrăveni apar ștampila și senmăturile inculpatei C.M. La dosar se mai găsesc factura fiscală a SC C.S. din 20 decembrie 2005, adeverința de salariu emisă de SC T. SRL Moșna, adresa Inspectoratul Teritorial de Muncă Sibiu conform căreia l.M. nu figura în acea perioadă angajată. l.M. s-a constituit parte civilă împotriva lui Ț.A., cu suma de 2800 RON iar Banca B. s-a constituit parte civilă cu suma de 3739,53 RON.
În 20 decembrie 2005 partea civilă Z.B.L. a fost acostată de un bărbat care i-a propus să obțină bunuri cu plata în rate, fără să fie obligată să plătească ea ratele. Partea civilă a acceptat, sens în care i-a dat buletinul de identitate iar a doua zi bărbatul i-a restituit actul de identitate și i-a cerut să îl prezinte la magazinul „C.S." din Mediaș. În magazin, o vânzătoare (recunoscută din fotografii ca fiind inculpata C.M.) i-a dat spre semnare mai multe documente, fără să o întrebe nimic pe partea civilă și fără ca aceasta să știe ce semnează. Z.B.L. nu a ridicat niciun bun iar la acea dată nu era angajată în muncă, neavând cunoștință despre existența SC T. SRL Moșna. Pe cererea de credit pentru persoane fizice și pe contractul de credit bancar pentru persoane fizice din 21 decembrie 2005 apar ștampila și semnătura inculpatei C.M. Inspectoratul Teritorial de Muncă Sibiu a confirmat că Z.B.L. nu era angajată, la dosar aflându-se și factura fiscală a SC C.S. din 20 decembrie 2005, adeverința de salariu aparent emisă de SC T. SRL Moșna. Z.B.L. s-a constituit parte civilă cu suma de 2800 RON iar Banca B. s-a constituit parte civilă cu suma de 3404,02 RON. 7, 8,
Prin actul de sesizare a instanței, inculpatei C.M. i s-au imputat și actele materiale comise față de martorii I.M., T.I.R., I.B. însă contractele de credit bancar aflate la dosar și cererea de credit pentru persoane fizice adeveresc faptul că documentațiile pentru obținerea creditelor în cazul acestor martori au fost întocmite de către T.D. și nu de către inculpata C.M. Drept urmare, aceste trei acte materiale nu vor putea fi reținute ca fiind săvârșite de inculpata C.M., motiv pentru care nu vor fi reținute în sarcina acesteia.
De la I.M., I.B., I.Mo., martorul P.I. a aflat că „N." (respectiv Ț.A.) îl poate ajuta să obțină împrumuturi de la societatea „C.S." din Mediaș. Astfel, la data de 19 decembrie 2005 l-a întrebat pe „N." (pe care în faza de urmărire penală l-a identificat din planșa fotografică) cum poate să obțină un astfel de împrumut iar acesta i-a răspuns că îi poate rezolva problema, sens în care i-a cerut cartea de identitate. P.I. a intrat cu Ț.A. în magazinul „C.S." unde o doamnă i-a cerut să semneze mai multe documente, cu toate că martorul a relatat că nu știe să scrie și să citească, și fără a fi întrebat de vreo adeverință de salariu. A doua zi s-a întâlnit cu Ț.A., martorul primind de la acesta suma de 3.000.000 ROL, cu explicația că doar acest cuantum i-a fost aprobat. Pe cererea de credit pentru persoane fizice și pe contractul de credit bancar pentru persoane fizice din 20 decembrie 2005 apar ștampila și semnătura inculpatei C.M. iar acestea se complinesc cu factura fiscală SC C.S. din 19 decembrie 2005, adeverința de salariu aparent emisă de SC T. SRL Moșna, adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă Sibiu din care rezulta că P.I. figurează angajat la SC P. SA și nu la SC T. SRL. De asemenea, martorul a mai arătat că nu a semnat adeverința de salariu emisă de SC T. SRL și că niciodată nu a fost angajat la această societate. Banca B. s-a constituit parte civilă cu suma totală de 3352,11 RON. Față de toate cele mai sus expuse, Tribunalul a apreciat că mijloacele de probă administrate în cauză au dovedit vinovăția inculpatei C.M. la comiterea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune în formă continuată și de participație improprie la uz de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată. Astfel, declarațiile părților civile și ale martorilor se coroborează cu înscrisurile mai sus-indicate, cu adresele emise de Inspectoratul Teritorial de Muncă (ce confirmă nerealitatea mențiunilor din adeverințele de salariu), cu procesele-verbale de redare a interceptărilor telefonice și cu propria declarație dată de inculpata C.M. în prezența apărătorului său ales (în care aceasta a recunoscut că era nevoită să încheie contracte pentru clienții aduși de Ț.A. deoarece la magazinul „C.S." era o practică în acest sens) Contrar poziției manifestate de inculpata C.M. în fața instanței, convorbirile telefonice au evidențiat relația apropiată dintre aceasta și Ț.A., sprijinul pe care C.M. l-a acordat grupului lui Ț.A. la comiterea infracțiunilor de înșelăciune, la obținerea unor beneficii materiale. Edificatoare în acest sens este, de exemplu, convorbirea din 11 ianuarie 2006 în care inculpata îl avertiza pe Ț.A.: „(...) la una ai uitat să treci numele pe adeverință" / „Am uitat să trec numele pe adeverință? (...) No las că-l scriem (… )", „Da dragă, și acela Z. poate să vină la semnat (...)", înțelegerea, colaborarea dintre cei doi fiind confirmată de continuarea discuției: „O mai aduc pe A., las că semnez io (...)" / „ Numai să nu se vadă și pixu și (...) adică pix avem (...)" / „Las că fac io la A., că nu mă mai duc până în Brateiu (...)". În același sens sunt și convorbirile din 12 ianuarie 2006 când inculpata îl anunța pe Ț.A.: „No zi să vină femeia (...)", „(...) i-ai făcut rate pe numele lui (...)", din 25 ianuarie 2006: „(...) să nu mai vii să-ți fac, nici un dosar nu-ți mai fac (...)". Sub aspect probatoriu instanța de fond a reținut că din conținutul acestor convorbiri telefonice rezultă complicitatea inculpatei C.M. la comiterea infracțiunilor de înșelăciune de către Ț.A. și ceilalți membri ai rețelei precum și împrejurarea că personalul magazinului era de acord cu comiterea unor astfel de fapte întrucât societatea comercială avea doar de câștigat din vânzarea produselor. De asemenea, este ușor de sesizat că prin acest procedeu singura păgubită era banca ce suporta creditul de consum, aceasta virând contravaloarea mărfurilor către societatea care comercializa produsele, cum era magazinul SC C.S. SRL. În drept instanța de fond a reținut că fapta inculpatei C.M. care în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a înlesnit obținerea de către persoane neîncadrate în muncă de credite de consum în baza unor adeverințe de salariat false, cunoscând că adeverințele de salariat sunt contrafăcute, cauzându-se în acest fel importante prejudicii materiale băncilor creditoare sau societăților de asigurare, constituie complicitate la infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. Totodată, după cum s-a subliniat mai sus, în conținutul acestei infracțiuni nu s-au inclus însă actele materiale menționate la punctele 7, 8 și 9, acte materiale despre care nu s-a probat că au fost săvârșite de inculpata C.M. De asemenea, actul material redat la punctul 3, componentă a infracțiunii continuate de înșelăciune, ar comporta anumite discuții referitoare la încadrarea sa juridică ca fiind doar tentativă și nu infracțiunea consumată - în condițiile în care în final creditul nu a fost aprobat iar banca nu s-a constituit parte civilă - însă tentativa este incriminată de art. 222 C. pen. cu referire la art. 215 C. pen. și prin urmare, se absoarbe în conținutul infracțiunii în formă continuată. Fapta aceleiași inculpate de a înlesni și ajuta în mod repetat cu intenție, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la săvârșirea de către diverși făptuitori a faptei de uz de fals, faptă comisă de aceștia fără vinovăție, inculpata cunoscând că adeverințele de salariu sunt false, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de uz de fals prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. Având în vedere că infracțiunile au fost comise de inculpată înainte ca aceasta să fi fost condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, sunt incidente și dispozițiile art. 33 lit. a), 34 C. pen. Pentru faptele reținute în sarcina inculpatei C.M. s-au aplicat pedepse la a căror individualizare s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72, 52 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul mediu de pericol social al faptelor comise, împrejurările concrete de comitere a faptelor (de a înlesni, a ajuta alte persoane - Ț.A., C.S.V. ș.a. - la comiterea unor infracțiuni de înșelăciune, de a contribui la producerea unor prejudicii băncilor, profitând de calitatea acesteia de angajată în magazin; numărul mare al actelor materiale comise și al pagubelor cauzate), elementele ce caracterizează persoana inculpatei (care este tânără, nu are antecedente penale, s-a prezentat la proces însă a manifestat o atitudine oscilantă iar în fața instanței nu a mai recunoscut săvârșirea faptelor, nu și-a asumat răspunderea pentru faptele comise). În temeiul art. 71 C. pen., art. 357 alin. (3) C. proc. pen., ținând seama de natura și gravitatea faptelor comise, de valorile sociale lezate, de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie - cu referire la cauzele Hirst contra Marii Britanii, Cumpănă și Mazăre, Sabău și Pârcălab contra României, instanța de fond a interzis inculpatei C.M. exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., considerându-le măsuri de limitare a acestor drepturi proporționale și justificate în cauză. În ce privește modalitatea de executare a pedepsei instanța de fond a apreciat că pronunțarea acestei condamnări va constitui un avertisment pentru inculpată chiar fără executarea pedepsei în regim de detenție, și a aplicat dispozițiile art. 86 1 C. pen., 86 2 C. pen. Prin același rechizitoriu au fost trimiși în judecată și inculpații V.Ș., V.I., V.D. Inculpatul V.Ș. (zis „F." sau „N.") este persoana care a comis același gen de fapte de înșelăciune ca și Ț.A., cei doi ținând legătura în permanență și sfâtuindu-se cum să procedeze pentru a-și spori veniturile. În activitatea infracțională, V.Ș. conlucra cu fratele său V.I. și o cumnată de-a lor - V.D. (fostă S.D.). Între cei trei „atribuțiile" erau împărțite în sensul că V.I. racola și el persoane fără pregătire, pe care, în schimbul amăgirii cu un comision modic, le determina să predea inculpatului cartea sau buletinul de identitate, pentru ca ulterior inculpata V.D. să completeze în fals adeverințe de salariat prin care se atesta în mod mincinos că aceste persoane erau angajate ale unor societăți comerciale. Pe baza acestor adeverințe, băncile aprobau creditul de consum, iar bunurile care trebuiau ridicate de aceste persoane, devenite fără voia lor debitori bancari, erau ridicate de inculpații V.Ș., V.I. și V.D. care le valorificau prin vânzare obținând astfel venituri ilicite. Instanța de fond a reținut ca relevante convorbirile telefonice dintre V.Ș. (cu apelativul F., F., N.) și Ț.A. (S., Sa.) cu privire la stadiul procedurilor de obținere a creditelor - „(...) nu i-o vint la a mea" / „La a mea i-o vint aprobat (...)", la strânsa legătură, colaborarea dintre ei „(...) îți spun io di ce-o vint aprobat. îți zic patenta', îți zic (...) Te-nvăț și pe tine mă! Te-nvăț, mă, că nu te las! (...); „(...).Am băgat-o eu pe una pe Banca B., mă (...) / „(...) Nu mai tră' să băgăm pe Banca B. deloc!(...)"; „(...) tu ai vreo problemă? Spune-mi tu pentru tine că te ajut / (...) mi frică că poate mere să ieie facturile la oameni:/(...) No (...) bai că te (...) te pun io-n temă (...) taci din gură, nu te speria mă fraiere (...)/" (...) Da am sunat ca să știu (...)/ N. nu te speria cu nimic, bine frate? (...) Lasă că de ajutor te ajut io (...) bine?"; „(...) iei și tu 5, 6 oameni de la tine la care le-ai făcut (...)/ (...) mă S. da la ăștia care le-am făcut io (...)". Privitor la inculpații V.Ș., V.I., V.D. din actele și lucrările dosarului s-au reținut următoarele: 1. În luna ianuarie 2006, S.V., V.I., V.Ș., V.D. și încă un bărbat pe nume R. i-au propus părții civile C.G. să cumpere mărfuri cu plata în rate, asigurându-l că nu vor fi probleme. În schimbul sumei de 6.000.000 ROL partea civilă C.G. a fost condusă de V.I. la magazinul E. SRL din Mediaș, județul Sibiu, unde a semnat acte fără să le citească. Partea civilă nu a ridicat niciun bun. Adeverința falsă de salariu din 12 ianuarie 2006 a fost întocmită de V.D., în conținutul înscrisului menționându-se în mod neadevărat că partea civilă era muncitor la SC E.C. SRL. La dosar s-au mai depus contractul de creditare din 12 februarie 2006, factura fiscală din 12 ianuarie 2006, copia buletinului părții civile de identitate - confirmată prin ștampilare și semnare de către angajatul magazinului E., procesul-verbal din care rezultă că partea civilă nu știe să scrie și să citească, precum și declarațiile părții civile și recunoașterile după fotografie a celor trei inculpați, de către partea civilă. De asemenea, raportul de constatare tehnico-științifică din 29 ianuarie 2007 întocmit în faza de urmărire penală a concluzionat că scrisul de mână cu care s-a completat adeverința de salariu, aparține inculpatei V. (S.) D. C.G. s-a constituit parte civilă cu suma de 26.670.000 ROL iar SC S. S.a.R.L. prin K.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 4508,39 RON. 2. În cursul lunii ianuarie 2006, martorii T.A. și soția acestuia, T.M. (fostă L.) au fost conduși de un vecin de-al lor. În fața magazinului C.S. din Mediaș, jud. Sibiu unde s-au întâlnit cu V.Ș. și G.P. În prealabil, acest vecin pe nume C., le propusese martor
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.