Decizia nr. 3875/2011 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 15/85/2004 — recurs împotriva sentinței nr. 160/2007 a Tribunalului Sibiu

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., achitarea inculpatului P.S. pentru infracțiunea prev. de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. rap. la art. 146 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000. S-a constatat că cererile pentru schimbarea încadrării juridice în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 215 C. pen. și art. 290 C. pen. sunt fără obiect. În baza art. 246 C. pen. raportat la art. 248 1 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 146 C. pen. și art. 258 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 248 C. pen. rap. la art. 248 1 C. pen. cu aplicarea art. 146 C. pen. cu referire la art. 17 lit. d) și art. 18 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul la: - 5 ani închisoare pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului P.S. arestarea preventivă începând cu data de 19 iunie 2003 și până la 10 ianuarie 2005.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.D. pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 146 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 248, 248 1 C. pen. raportat la art. 146 C. pen. cu referire la art. 17 lit. d) și art. 18 din Legea nr. 78/2000. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru complicitate la infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru complicitate la infracțiunea de uz de fals prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. S-a constatat că cererile pentru schimbarea încadrării juridice în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 26 C. pen. rap. la art. 215 C. pen. și art. 248 C. pen. sunt fără obiect. S-a constatat că inculpatul C.D. a fost arestat preventiv în perioada 25 august 2003 - 10 ianuarie 2005.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul N.I. pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 146 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000. S-a constatat că cererile pentru schimbarea încadrării juridice în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 215 C. pen. și art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 sunt fără obiect. S-a constatat că inculpatul N.I. a fost arestat preventiv în perioada 8 septembrie 2003 - 10 ianuarie 2005.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.I. pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 146 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru complicitate la fals intelectual prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru complicitate la uz de fals prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. S-a constatat că cererile pentru schimbarea încadrării juridice în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 C. pen. și art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 sunt fără obiect. S-a constatat că inculpatul M.I. a fost arestat preventiv în perioada 19 iunie 2003 -10 ianuarie 2005.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a fost achitată inculpata G.M. pentru infracțiunea prev. de art 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. raportat la art. 146 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata pentru infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitată inculpata pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. S-a constatat că cererea pentru schimbarea încadrării juridice în cazul infracțiunii prevăzute de art. 215 C. pen. este fără obiect. În baza art. 246 C. pen. rap. la art. 248 1 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 146 C. pen. și art. 258 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 248 C. pen. rap. la art. 248 C. pen. rap. la art. 146 C. pen. cu referire la art. 17 lit. d) și art. 18 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus condamnarea inculpatei la - 5 ani închisoare pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a fost achitată inculpata L.D. pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. raportat la art. 146 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) și art. 18 din Legea nr. 78/2000. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata pentru infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) și art. 18 din Legea nr. 78/2000. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitată inculpata pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. S-a constatat că cererile pentru schimbarea încadrării juridice în cazul infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen. sunt fără obiect.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a fost achitată inculpata Ț.L. pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. Ia art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 146 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale în forma participației improprii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplicarea la art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea la art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitată inculpata pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. S-a constatat că cererea pentru schimbarea încadrării juridice în cazul infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 C. pen. este fără obiect.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a fost achitată inculpata C.C. pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 146 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale în forma participației improprii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitată inculpata pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. S-a constatat că cererea pentru schimbarea încadrării juridice în cazul infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 C. pen. este fără obiect. În baza art. 350 C. proc. pen. a fost revocată măsura preventivă de a nu părăsi țara luată față de inculpații N.I., M.I. și C.D. S-a constatat că față de inculpatul P.S. este luată măsura preventivă de a nu părăsi țara. A fost respinsă acțiunea civilă exercitată de Banca B. Au fost ridicate toate măsurile asigurătorii luate în cauză. A fost obligat fiecare din inculpații P.S. și G.M. să plătească statului câte 1.500 RON cheltuieli judiciare. Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: În subordinea Sucursalei județene a Băncii B. - G. funcționează Sucursala N. care și-a dobândit acest statut din luna august 2002, moment până la care era organizată ca agenție. Director al Sucursalei N. a fost inculpatul P.S., până la data de 25 aprilie 2003, când i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă. Funcția de șef al Serviciului contabilitate a fost îndeplinită de inculpata G.M. Inculpata L.D. a fost ofițer de credite, iar inculpatele Ț.L. și C.C. au avut calitatea de administrator de cont la aceeași sucursală. Inculpatul C.D. a avut în aceeași perioadă calitatea de director al Sucursalei Județene G. Începând cu data de 18 octombrie 2002, la SC F.S. SA Târgu Cărbunești, care a beneficiat de credite de la Sucursala N., a avut calitatea de administrator unic și director general inculpatul I.N. Acționar majoritar la această societate este SC R. SRL Berbești, în proporție de 67,30%, în numele căreia a acționat ca împuternicit inculpatul M.I. În data de 22 noiembrie 2002, la solicitarea SC F.S. SA Târgu Cărbunești, Sucursala N., prin comitetul director, a aprobat un credit în sumă de 276.000.000.000 ROL, cu termen de valabilitate de 1 an pe documente de plată și un credit global de exploatare de 20.000.000.000 ROL. La data de 9 decembrie 2002, prin Circulara nr. AA a Centralei Băncii B. a fost suspendată competența de acordare de credite pe cecuri pentru toate unitățile. Anexa nr. 1 a circularei prevede expres că, pe lângă suspendarea competenței de aprobare a creditelor și scrisorilor de garanție bancară, Sucursalei N. i se suspendă și dreptul de avizare a creditelor de scont până la noi precizări. Circulara a fost înregistrată la Sucursala N. sub nr. 7005 din 13 decembrie 2002. Cu toate acestea, la data de 30 decembrie 2002, sucursala a încheiat cu SC F.S. SA contractul de credit nr. XX pentru suma de 20 miliarde ROL precum și contractul de credit nr. YY pentru suma de 276 miliarde ROL. S-a precizat că acordarea efectivă a creditelor s-a făcut la data de 3 martie 2003, așa cum reiese din evidențele contabile. În aceeași zi, întreaga sumă de 296 miliarde ROL a fost virată cu trei ordine de plată, în contul SC R. SRL, din conținutul acestora reieșind că ar fi vorba de „sume datorate", respectiv contravaloarea contractului nr. ZZ/2003. Mai departe, această din urmă societate a făcut plăți către alte societăți tot în contul unor datorii. Operațiunea de acordare de credite a continuat și, conform actului adițional din 24 martie 2003, i s-a acordat SC F.S. SA un alt credit, pe cecuri, de 276 miliarde ROL, utilizat pentru rambursarea creditelor de 246 miliarde și 20 miliarde ROL din 3 și respectiv 4 martie 2003. Pentru toate creditele acordate, s-au constituit garanții în favoarea băncii sub formă de gajuri, ipoteci și cesionarea cash-flow-ului, asupra unor bunuri mobile și imobile aparținând SC F.S. SA și SC R. SRL. Instanța a constatat că s-au luat și garanții suplimentare, completându-se garanțiile inițiale. Toate contractele de credit au fost semnate din partea băncii de inculpații P.S. și G.M., care îndeplineau funcțiile de director și, respectiv, șef serviciu contabilitate, iar pentru beneficiar de inculpatul N.I., în calitate de administrator. După conturarea stării de fapt, instanța de fond a analizat dacă inculpații se fac sau nu vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată. S-a precizat că încadrarea juridică dată faptelor tuturor inculpaților a gravitat în jurul a două infracțiuni. Prima, prevăzută în art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție consta, la momentul sesizării instanței, în acordarea de credite cu încălcarea legii sau a normelor de creditare, neurmărirea conform legii sau normelor de creditare a destinațiilor contractate ale creditelor ori neurmărirea creditelor restante. Cea de a doua, prevăzută în art. 10 lit. c) din aceeași Lege consta, tot la acel moment, în utilizarea creditelor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate. Prin Legea nr. 69/2007 privind modificarea lit. b) și c) ale art. 10 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție au fost dezincriminate faptele de mai sus, rămânând în conținutul celor două reglementări doar referirile la subvenții și la creditele garantate din fonduri publice. Așa fiind, în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și art. 10 lit. b) C. proc. pen., inculpații P.S. și G.M. au fost achitați pentru infracțiunea prevăzută de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, iar inculpații L.D., Ț.L., C.C. și C.D. au fost achitați pentru complicitate la aceeași infracțiune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000. Totodată, în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și a art. 10 lit. b) C. proc. pen., inculpații N.I. și M.I. au fost achitați pentru infracțiunea prevăzută de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000. S-a reținut că toți inculpații au mai fost trimiși în judecată și pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen. prin raportare la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000. În art. 323 alin. (2) C. pen. se arată că dacă fapta de asociere a fost urmată de săvârșirea unei infracțiuni, se aplică celor care au săvârșit infracțiunea respectivă pedeapsa pentru acea infracțiune, în concurs cu pedeapsa prevăzută în alin. (1), respectiv cea pentru asociere. Instanța de fond a făcut două precizări, prima în sensul că asocierea vizează numai acele fapte de pericol social care sunt incriminate ca infracțiuni și nu altele și, cea de a doua, că art. 323 alin. (2) vizează un concurs real de infracțiuni cu conexitate etiologică compus din asociere, pe de o parte și infracțiunea pentru care a avut loc asocierea, pe de altă parte. În accepțiunea art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, asocierea se constituie în vederea săvârșirii unei infracțiuni prevăzute în Secțiunea a 2-a și a 3-a din Lege, în cazul inculpaților fiind vorba de infracțiunea de acordare de credite cu încălcarea legii sau normelor de creditare, prevăzută de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, inclusă în Secțiunea a 3-a. Or, această infracțiune a fost dezincriminată, iar din moment ce infracțiunea scop nu mai există, nici infracțiunea mijloc nu poate exista, motiv pentru care au fost achitați toți inculpații pentru asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen. în condițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. Instanța de fond a constatat că a mai fost sesizată și cu infracțiunea de înșelăciune comisă de toți inculpații, fie în forma autoratului (coautoratului) - cazul inculpaților P.S., G.M. și N.I., fie în forma complicității în cazul celorlalți. Instanța a reținut că infracțiunea de înșelăciune, din punct de vedere al naturii juridice, face parte din categoria infracțiunilor contra patrimoniului. Potrivit art. 215 alin. (1) C. pen., urmarea în cazul acesteia, ca element al laturii obiective, trebuie să se materializeze într-o pagubă, cu alte cuvinte să existe un prejudiciu pentru persoana vătămată. În prezenta cauză, această calitate a fost revendicată de Banca B. pentru că la Sucursala N. nu au fost recuperate creditele acordate SC F.S. SA Târgu Cărbunești, care, în accepțiunea acesteia, constituie prejudiciu la care se adaugă și alte sume cu titlu de dobânzi. Acesta a și fost motivul pentru care a exercitat în cauză acțiune civilă. S-a reținut că prejudiciul pretins cu ocazia exercitării acțiunii civile trebuie dovedit ca fiind cert, lucru care în cauză nu s-a făcut. Banca și-a constituit garanții la acordarea împrumuturilor acordate societății de mai sus și care privesc bunuri ale acesteia (16 instalații de foraj, ipoteci asupra unor terenuri și construcțiile amplasate pe ele, cesiunea încasărilor din cash-flow). S-au mai constituit și garanții suplimentare constând în ipoteci asupra unor bunuri imobile ale SC R. SRL, precum și garanții mobiliare cu privire la bunuri care constituie proprietatea SC F.S. SA. Cu toate acestea, în mod surprinzător, banca nu a întreprins nimic pentru valorificarea garanțiilor, care acopereau, așa după cum reiese din expertiza contabilă, cuantumul sumelor datorate. S-a apreciat că această pasivitate este de neînțeles, și are drept consecință, potrivit înscrisurilor depuse la ultimele termene, să o pună în postura de creditor care așteaptă distribuirea prețului obținut prin valorificarea masei credale în procedura de lichidare a celor două societăți. Instanța de fond a argumentat că s-ar fi putut pretinde existența unui prejudiciu dacă în urma valorificării garanțiilor nu s-ar fi recuperat suma cerută, dar în condițiile arătate există doar susținerea părții civile care nu se bazează pe nici o probă. S-a observat și că unele carențe existente cu ocazia încheierii contractelor de garanție, arătate în rechizitoriu, nu constituie probe în sensul certitudinii prejudiciului din moment ce garanțiile există, iar bunurile asupra cărora sunt constituite există în materialitatea lor. În concluzie, neexistând un prejudiciu, nu este realizată latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune, ca element constitutiv al ei, motiv pentru care toți inculpații au fost achitați pentru aceasta în condițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., fiecare în forma de participație pentru care a fost sesizată instanța. S-a mai reținut că inculpații P.S., G.M., L.D. și N.I. au fost trimiși în judecată pentru infracțiunile de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, iar inculpații C.D. și M.I. pentru complicitate la aceleași infracțiuni. Raportarea celor două infracțiuni la prevederile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, care are în vedere comiterea lor pentru realizarea scopului urmărit prin vreuna din infracțiunile prevăzute în Secțiunea a 2-a și a 3-a, nu poate duce la concluzia că faptele nu există din moment ce infracțiunea scop, cea prevăzută de art. 10 lit. c), a fost dezincriminată. Aceasta nu ar fi posibilă pentru că înscrisurile la care se referă actul de sesizare au fost întocmite, există și au fost folosite. Altfel spus, instanța a constatat că nu se poate pune problema achitării inculpaților, în condițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru că faptele nu ar exista. Problema care se cere a fi rezolvată este cu totul alta și anume dacă faptele ce li se impută conțin sau nu toate elementele constitutive ale celor două infracțiuni. În art. 289 C. pen., sub aspectul laturii obiective, este vizată acțiunea sau inacțiunea de falsificare a unui înscris oficial, acesta fiind, așa cum este definit în art. 150 alin. (2) C. pen. orice înscris care emană de la o unitate din cele la care se referă art. 145 sau care aparțin unei asemenea unități. Ultimul text invocat explicând termenul „public" arată că prin acesta se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public. Or, Banca B. nu face parte din categoria persoanelor de interes public, fiind o persoană juridică de drept privat. Înscrisurile care ar face obiectul celor două infracțiuni sunt, așa cum s-a susținut în rechizitoriu, cele două contracte de credit din luna decembrie 2002, la care se adaugă actele adiționale din data de 24 martie 2003. Nefiind realizată una din cerințele laturii obiective toți inculpații - funcționari bancari - trimiși în judecată pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., într-o formă sau alta a participației penale au fost achitați în condițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. Pe cale de consecință, au fost achitați și pentru infracțiunea de uz de fals corelativă cu cea de fals intelectual. Din moment ce falsul intelectual nu subzistă, nu se mai poate pune problema uzului. S-a constatat că o situație asemănătoare există și în cazul inculpaților N.I. și M.I. Din conținutul rechizitoriului nu rezultă care sunt actele pe care Ie-a falsificat cel dintâi. În concluziile scrise depuse de procurorul de ședință, s-a făcut însă precizarea că a folosit acte false pentru a constitui garanții fictive ale celor două credite care i-au fost acordate dar, nici cu această ocazie, nu s-a arătat, în concret, care sunt actele falsificate de inculpat. În acest sens, au fost arătate o serie de facturi emise de SC F.S. SA despre care s-a afirmat că sunt false întrucât atestă operațiuni comerciale nereale, la care a fost complice și inculpatul M.I. Și în acest caz, s-a observat că societatea menționată nu poate fi emitentă a unor înscrisuri oficiale pentru motivul că este o persoană juridică de drept privat, lipsind deci și de această dată o cerință esențială a laturii obiective a infracțiunii de fals intelectual. Pentru similitudine logică s-a dispus achitarea pe același temei în cazul ambilor inculpați, pentru ambele infracțiuni. Instanța de fond a mai reținut că a mai fost sesizată și cu alte infracțiuni de fals săvârșite de unii din inculpați. Astfel, inculpatul P.S. a mai fost trimis în judecată și pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, reținându-se că, personal, a motivat parte din referatele de credit pentru acordarea celor două credite, întocmite în numele ofițerului de credite, martorul C.I., semnându-le. Așa-zisele „referate de credit" sunt, de fapt, ciorne scrise cu creionul de inculpat și care este posibil să fi fost avute în vedere la întocmirea referatului propriu-zis, ele regăsindu-se la dosar. În rechizitoriu nu rezultă că de acestea ar fi vorba, dar o asemenea afirmație apare în precizările procurorului de ședință. S-a observat că în optica Ministerului Public, într-o bancă, pentru realizarea aceleiași operațiuni, în speță creditarea, se utilizează două categorii de acte, unele oficiale și altele sub semnătură privată. În categoria actelor oficiale ar intra contractele de creditare, iar în cea de a doua actele care stau la baza contractelor, respectiv referatele ofițerilor de credite. S-a apreciat că punctul de vedere astfel afirmat nu are nici o argumentare. Cu privire la conținutul infracțiunii prev. de art. 290 C. pen., s-a constatat că falsificarea înscrisului trebuie făcută prin vreunul din modurile arătate în art. 288 C. pen., adică prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii, sau prin alterarea lor în orice fel. Faptul că inculpatul a întocmit o serie de ciorne în vederea referatului de creditare nu constituie o contrafacere a înscrisului sau alterarea într-un anume fel, după cum nici împrejurarea că a semnat, în nume propriu, originalul nu constituie contrafacerea subscrierii. Față de cele ce preced, constatând că nu este realizat elementul material al laturii obiective, inculpatul P.S. a fost achitat pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., în condițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. La rândul ei și inculpata G.M. a fost trimisă în judecată pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Raportat la vinovăția acestei inculpate, s-a constatat că infracțiunile de fals și uz de fals au fost abordate de o manieră globală fără a se face necesara distincție între stările de fapt care ar avea consecințe diferite la încadrarea juridică. Sesizând impreciziunea actului de sesizare, procurorul de ședință a încercat să-i stabilească conținutul, arătând prin concluziile scrise că ar consta în aceea că inculpata, împreună cu P.S., M.I. și N.I., au semnat și actele adiționale la cele două contracte de creditare, atestând în mod nereal împrejurarea că cele două contracte ar fi fost încheiate la data de 30 decembrie 2002, precum și existența și întinderea competenței de acordare a unor anume credite de către Banca B. Sucursala N. S-a constatat că există o contradicție evidentă între starea de fapt reținută în rechizitoriu și concluziile scrise menționate. Este adevărat că, la un moment dat, se arată în rechizitoriu că a întocmit împreună cu P.S. și salariați din bancă acte justificative în zilele de 3-4 martie 2003 pentru justificarea creditelor, dar în nici un caz actele adiționale, de care se vorbește în concluzii, nu pot intra în categoria de „acte justificative" ale actelor primare. S-a mai susținut în rechizitoriu că inculpata este coautoare la această infracțiune cu inculpatul P.S. dar, în mod surprinzător, acestuia i s-a reținut o altă stare de fapt pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. S-a evidențiat un al aspect apreciat la fel de important. În considerarea infracțiunii de fals intelectual, s-a reținut întocmirea contractelor de creditare, iar în considerarea celei de fals în înscrisuri sub semnătură privată, întocmirea actelor adiționale. O asemenea distincție nu poate subzista pentru simplul considerent că accesoriul urmează întotdeauna soarta principalului, având același regim juridic cu acesta. Concluzionând cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. pentru care a fost trimisă în judecată inculpata G.M., instanța de fond a stabilit că aceasta urmează a fi achitată în condițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., lipsindu-i unul din elementele constitutive, elementul material. Inculpatele Ț.L. și C.C., ambele fiind încadrate ca administrator de cont la Banca B. Sucursala N., au fost și ele trimise în judecată pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., reținându-se că au acceptat ordine de plată emise de SC F.S. SA Târgu Cărbunești și SC R. SRL în favoarea altor societăți pentru plata altor credite, fără a avea la bază operațiuni comerciale reale. Totodată s-au mai emis, în șase situații, câte două ordine de plată pentru aceleași sume, situație care face obiectul aceleiași infracțiuni. Instanța a stabilit că din conținutul probelor administrate a reieșit că cele două inculpate nu au acționat cu vinovăție. Ambele au avut statutul unor funcționari de execuție și s-au conformat dispozițiilor primite pe cale ierarhică, împrejurare care rezultă atât din declarațiile lor, ale celorlalți inculpați cu care au lucrat la Sucursala N., cât și depoziții de martori. Pe de altă parte, din moment ce realitatea operațiunilor comerciale între societățile menționate este o chestiune cel puțin discutabilă, este greu de admis că inculpatele sunt vinovate de conținutul actelor întocmite în legătură cu acestea. În ceea ce privește întocmirea dublă a unor ordine de plată, s-a apreciat că este evidentă existența unei greșeli lipsite de orice urmare, pentru că așa cum a explicat și inculpata C.C., în declarația dată în fața instanței acestea nu puteau fi acceptate la plată. Este o situație asemănătoare cu cea care în doctrina penală este cunoscut sub denumirea de „tentativă absolut improprie". Lipsind un element constitutiv, respectiv vinovăția, cele două inculpate au fost achitate pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., în condițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. Acelorași două inculpate li s-a reținut și participația improprie la falsul sub semnătură privată comis de martora G.C., cu încadrarea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) și art. 18 1 din Legea nr. 78/2000. Făcând încadrarea în prevederile art. 31 alin. (2) C. pen., aceasta însemnă că cele două inculpate au acționat cu intenție dar, concret, instanța a constatat că nu se precizează care este forma de participație improprie, adică instigare ori complicitate. Din considerentele rechizitoriului, în ceea ce o privește pe inculpata Ț.L., a reieșit că participația la fapta martorei G.C. ar consta în neverificarea concordanței și exactității datelor înscrise pe ordinele de plată de către SC F.S. SA pentru sumele de 246 miliarde RON și 20 miliarde RON și aplicarea greșită a ștampilei marca „6" cu data de 3 aprilie 2003 în loc de 3 martie 2003, dispunând totodată și virarea sumelor în conturile beneficiarilor de credite. Această activitate ar putea fi catalogată drept ajutor sau înlesnire, astfel spus forma de participație improprie s-ar regăsi într-o complicitate. În cazul inculpatei C.C. participația nu mai este nici măcar descrisă, fraza rămânând neterminată și conținând doar încadrarea juridică în modalitatea arătată. S-a arătat că toate considerațiile anterioare, expuse cu ocazia analizării infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., tot în cazul celor două inculpate, sunt valabile și în cazul infracțiunii de față, în sensul că au acționat din dispoziție ierarhică. Sunt relevante în acest sens declarațiile ambelor inculpate. În declarația dată în timpul urmăririi penale, în data de 16 iunie 2003, inculpata Ț.L. arată că s-a opus transferului de sume de bani fără a fi îndeplinite toate condițiile pentru o asemenea operațiune, dar în cele din urmă a făcut-o pentru că inculpata G.M., enervându-se în fața refuzului, i-a spus că dacă nu o face atunci „să plece la vaci acasă". Referitor la datarea greșită, 3 aprilie 2003 în loc de 3 martie 2003, aceeași inculpată explică împrejurarea că „i-a sărit datiera" și că nu a observat acest lucru decât după începerea urmăririi penale. De asemenea, aspectul că și-au încurcat ștampilele marcă poate fi explicat prin faptul că, lucrând în aceeași calitate (administrator de cont), se înlocuiau reciproc, obligația fiind prevăzută și prin fișa postului. Față de cele arătate, instanța de fond a concluzionat că cele două inculpate nu au contribuit în nici un fel la falsul pretins săvârșit de martora G.C., lipsind intenția infracțională. În consecință, au fost achitate pentru participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) și art. 18 1 din Legea nr. 78/2000, tot în condițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. Cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. pentru care au fost trimiși în judecată inculpații P.S., G.M. și inculpatul C.D. s-au arătat următoarele: Din probele administrate a rezultat fără nici un dubiu că inculpații P.S. și G.M. au acționat abuziv, lezând grav interesele unității bancare unde lucrau. În acest sens au fost avute în vedere următoarele împrejurări: Normele metodologice ale Băncii B. nr. 1/2000 precizează că, în vederea acordării creditelor solicitate, trebuie făcută o analiză a încasărilor anterioare. SC F.S. SA Târgu Cărbunești efectuase în luna noiembrie 2002 două operațiuni bancare, iar în luna decembrie 2002 efectuase trei transferuri bancare. Totalul încasărilor prin conturile Băncii B. cu 30 zile înainte de aprobarea creditului fuseseră de 2.354.000.000 ROL. Din actele de constatare și control rezultă că suma maximă ce putea fi creditată pe C.E.C.-uri era de 1.177.000.000 ROL. Aspectul a fost sesizat și de martora B.A., în nota prezentată în Comitetul Director al Sucursalei Județene G. la 4 aprilie 2003 din care reiese că la Sucursala N. s-au acordat cele două credite cu depășirea competențelor de aprobare conform Normelor metodologice nr. 1/2000. Prin Circulara nr. AA din 9 decembrie 2002 a Centralei Băncii B. s-a suspendat acordarea de credite pe C.E.C.-uri la toate unitățile, iar pentru sucursala N. s-a prevăzut în anexa 1 și suspendarea dreptului de avizare a creditelor de scont. Circulara s-a înregistrat la Sucursala N. la 13 decembrie 2002, după cum reiese din răspunsul dat Direcției de Audit Intern. Încheind cele două contracte de creditare, XX și YY la data de 30 decembrie 2002, a fost încălcată această circulară. O altă împrejurare privește C.E.C.-urile pe baza cărora s-a acordat creditul de 276 miliarde ROL în 24 martie 2003 și care au ca date de emitere zilele de 11, 12, 14, 15 și 20 aprilie 2003, ulterior acordării creditului. În acest fel, a fost încălcată Circulara Băncii B. nr. 10/2002 care la pct. 3.2 prevedea că nu este permisă creditarea cecurilor postdatate. De asemenea, garanțiile au fost constituite în perioada 28 februarie 2003 - 6 martie 2003, deci ulterior încheierii celor două contracte. S-a mai observat și un alt aspect de încălcare a reglementărilor bancare interne, respectiv trecerea la restanță a creditului de 276 miliarde ROL, cu o zi întârziere, 16 aprilie în loc de 15 aprilie 2003, fiind încălcat pct. 599 din Normele metodologice nr. 1/2000 ale Băncii B. S-a apreciat că toate acestea se datorează inculpaților P.S. și G.M., care au acționat de o manieră abuzivă, încălcând și ignorând în exercitarea atribuțiilor de serviciu reglementările menționate. Consecința a fost că s-a produs o perturbare deosebit de gravă a activității sucursalei, soldată cu debite neîncasate într-un cuantum însemnat, angrenarea și altor funcționari în aceste nereguli, destituirea din funcțiile de conducere deținute și perturbarea activității chiar a Sucursalei Județene G., al cărui director a fost demis, imputându-i-se de șefii ierarhici că nu a coordonat și controlat în mod corespunzător sucursala din subordine. S-a analizat în continuare natura juridică a abuzului comis de cei doi inculpați. Încadrarea juridică dată în rechizitoriu vizează interesele publice, dar băncile comerciale nu fac parte din categoria persoanelor de interes public, fiind persoane juridice de drept privat. În aceste condiții, interesul vătămat fiind al unei persoane juridice private, având în vedere prevederile art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. S-a reținut că sunt aplicabile și prevederile art. 248 1 C. pen., fiind vorba de consecințe deosebit de grave, după cum s-a văzut, în varianta perturbării deosebit de gravă a activității prevăzută de art. 146 C. pen. Dat fiind caracterul repetat al acțiunilor infracționale în cazul ambilor inculpați, săvârșite în baza aceleiași rezoluții, care reiese din atitudinea de ignorare permanentă a reglementărilor interne, s-a constatat că infracțiunea a fost săvârșită în formă continuată, conform art. 41 alin. (2) C. pen. Nefiind vorba de un interes public, au fost omise de la încadrarea juridică și prevederile art. 17 lit. d) și art. 18 din Legea nr. 78/2000. În baza acestor texte, inculpații P.S. și G.M. au fost condamnați, iar la individualizarea pedepselor a fost avut în vedere modul concret de săvârșire a infracțiunii, consecințele cauzate, împrejurările în care s-au comis actele de abuz, precum și împrejurarea că nu au antecedente penale și au fost sinceri. Au fost avute în vedere și prevederile art. 258 C. pen. care își găsesc aplicabilitatea în cauză. Față de toate aceste împrejurări, fiecare din cei doi inculpați a fost condamnat la câte 5 ani închisoare. Conform art. 71 alin. (2) C. pen., li s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii. Având în vedere prevederile art. 65 alin. (2) C. pen. precum și dispoziția înscrisă în art. 248 1 C. pen., li s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii. În conformitate cu art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului P.S. arestarea preventivă din perioada 19 iunie 2003 și până la 10 ianuarie 2005, constatându-se totodată că este luată față de acesta măsura preventivă de a nu părăsi țara. În privința inculpatului C.D., fost director al Sucursalei Județene G. a Băncii B., trimis și el în judecată pentru abuz în serviciu contra intereselor publice, s-a constatat că acestuia i se impută prin actul de sesizare o serie de împrejurări care în accepțiunea acuzării ar realiza conținutul infracțiunii de abuz, acestea constând în: neîndeplinirea activității de organizare, coordonare și control a Sucursalei N., faptul că nu a luat măsuri de stopare a creditării după ce a luat cunoștință de creditul de 246 miliarde ROL din data de 3 martie 2003, că nu a raportat la centrală constatările în urma controlului și că a cerut suplimentarea plafonului de credit pe care a și obținut-o la 10 martie 2003, repartizând sumele la Sucursala N. pentru a acoperi creditele deja acordate. S-a observat contradictorialitatea întreprinderilor acestui inculpat, care, pe de o parte, și-a încălcat atribuțiile specifice neasigurând o îndrumare și un control eficient al activității unităților din subordine și nu a desemnat o persoană din Comitetul Director care să îndrume, să coordoneze și să controleze Sucursala N., acestea constituind motive pentru care și-a pierdut postul de director al Sucursalei Județene G. a Băncii B. la data de 24 martie 2003, iar pe de altă parte, a luat măsuri de remediere a deficiențelor atunci când a fost informat de existența lor. În acest sens, a fost remarcată trimiterea în control a martorei B.A. la Novaci, discutarea rezultatelor controlului în Comitetul director al Sucursalei județene. La data de 6 martie 2003, în ședința Comitetului, a propus măsuri de remediere a situației și de informare a centralei în condițiile în care creditul se transferă în credit restant. De asemenea, cu adresa din 11 aprilie 2003 a informat centrala despre neregulile constatate la Sucursala N. și sancționarea inculpatului P.S. În ceea ce privește implicarea în suplimentarea plafonului de credite, s-a reținut că nu poate fi luată în considerare ca o acuză, putând fi apreciată ca o încercare de a remedia situația de la Sucursala N. și aceasta nu întâmplător. Inculpatul, în calitatea pe care o avea și cu experiența căpătată în 12 ani ca director de sucursală județeană, nu putea să nu țină cont că numai cu câteva luni înainte, în vara anului 2002, ca urmare a realizărilor obținute, Agenția N. a Băncii B. s-a transformat în sucursală. A veni, în această situație, cu măsuri extreme ar fi avut drept consecință tocmai negarea rezultatelor bune anterioare. Ca vechi funcționar bancar, cunoștea riscurile unor creditări hazardate dar în același timp știa și semnificația și consecințele lipsei de plasamente. S-a apreciat că toate aceste împrejurări petrecute în contextul arătat au creat o situație de dubiu cu privire la vinovăția inculpatului C.D. pentru o eventuală infracțiune de abuz în serviciu, motiv pentru care s-a dispus achitarea, în condițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. În cazul tuturor inculpaților achitați pentru infracțiunile la care s-a făcut referire la fiecare în parte, cererile pentru schimbarea încadrărilor juridice au fost respinse ca lipsite de obiect, tocmai ca urmare a achitării pronunțate; pentru inculpatul P.S. este vorba despre infracțiunile prevăzute de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 215 și art. 290 C. pen.; pentru inculpatul C.D. infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 26 C. pen. raportat la art. 215 C. pen. și art. 248 C. pen.; pentru inculpatul N.I., infracțiunile prevăzute de art. 215 C. pen. și art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000; pentru inculpatul M.I., infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 C. pen. și art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000; pentru inculpata G.M. infracțiunea prevăzută de art. 215 C. pen.; pentru inculpata L.D. infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen.; pentru inculpata Ț.L. infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 C. pen.; pentru inculpata C.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 C. pen. În conformitate cu art. 350 C. proc. pen. a fost revocată măsura preventivă de a nu părăsi țara luată față de inculpații N.I., M.I. și C.D. Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a constatat că acțiunea civilă a fost exercitată de Banca B., care s-a constituit parte civilă cu suma de 40.841.103,50 RON, reprezentând creditele nerambursate la care se adaugă dobânzile. Pentru considerentele arătate cu ocazia analizării infracțiunii de înșelăciune, acțiunea civilă a fost respinsă întrucât în cauză nu există prejudiciu. Reluarea și prezentarea stării de fapt și a argumentelor arătate a fost considerată de prisos, întrucât s-ar constitui într-o repetare inutilă. Ca o consecință a respingerii acțiunii civile, s-a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii. În conformitate cu art. 191 C. proc. pen. inculpații condamnați, P.S. și G.M. au fost obligați să plătească statului câte 1.500 RON cheltuieli judiciare fiecare. B. Împotriva acestei sentințe au formulat apel, în termenul legal, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba lulia, partea civilă Banca B. SA și inculpații P.S., G.M. și M.I., aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie. Prin apelul formulat, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba lulia a invocat nelegalitatea, respectiv netemeinicia hotărârii instanței de fond, sub următoarele aspecte: 1. În mod greșit s-a apreciat că pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune reținută în sarcina inculpaților nu există prejudiciu care să fie demonstrat cu certitudine. 2. În mod greșit s-a respins acțiunea civilă exercitată de Banca B., în condițiile în care s-a dispus condamnarea inculpaților P.S. și G.M. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 rap. la art. 248 1 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 146 C. pen. și art. 258 C. pen., infracțiune de prejudiciu. 3. În mod greșit s-a dispus achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor prin actul de