ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3875/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3875/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 160

din 27 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția penală, în Dosarul nr.

15/85/2004 s-au dispus următoarele:

art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., achitarea inculpatului

P.S. pentru infracțiunea prev. de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului

pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4),

(5) C. pen. rap. la art. 146 C. pen.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului

pentru infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr.

78/2000.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat

inculpatul pentru infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr.

78/2000.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat

inculpatul pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată

prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1)

din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat

inculpatul pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută

de art. 323 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

S-a constatat

că cererile pentru schimbarea încadrării juridice în cazul infracțiunilor prevăzute

de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 215 C. pen. și art. 290 C. pen. sunt

fără obiect.

În baza art. 246

C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu

aplicarea art. 146 C. pen. și art. 258 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice

din art. 248 C. pen. rap. la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 146

C. pen. cu referire la art. 17 lit. d) și art. 18 din Legea nr. 78/2000, a fost

condamnat inculpatul la:

- 5 ani închisoare

pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei.

În baza art. 71

alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe durata executării pedepsei

închisorii.

În baza art. 65

alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe o durată de 2 ani

după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 88

C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului P.S. arestarea preventivă

începând cu data de 19 iunie 2003 și până la 10 ianuarie 2005.

art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a fost

achitat inculpatul C.D. pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la

art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat

inculpatul pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.

26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea

art. 146 C. pen.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat

inculpatul pentru infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 248, 248

1

C. pen. raportat la art. 146 C. pen. cu referire la art. 17 lit. d) și art. 18 din

Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat

inculpatul pentru complicitate la infracțiunea de fals intelectual prev. de

art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat

inculpatul pentru complicitate la infracțiunea de uz de fals prev. de art. 26

C. pen. raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat

inculpatul pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută

de art. 323 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea

nr. 78/2000.

S-a constatat

că cererile pentru schimbarea încadrării juridice în cazul infracțiunilor prevăzute

de art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 26 C.

pen. rap. la art. 215 C. pen. și art. 248 C. pen. sunt fără obiect.

S-a constatat

că inculpatul C.D. a fost arestat preventiv în perioada 25 august 2003 - 10 ianuarie

2005.

art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost

achitat inculpatul N.I. pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215

alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 146 C. pen.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat

inculpatul pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 17 lit. c) și art. 18 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat

inculpatul pentru infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr.

78/2000.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a fost achitat

inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat

inculpatul pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută

de art. 323 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

S-a constatat

că cererile pentru schimbarea încadrării juridice în cazul infracțiunilor prevăzute

de art. 215 C. pen. și art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 sunt fără obiect.

S-a constatat

că inculpatul N.I. a fost arestat preventiv în perioada 8 septembrie 2003 - 10 ianuarie

2005.

art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost

achitat inculpatul M.I. pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev.

de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea

art. 146 C. pen.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat

inculpatul pentru complicitate la fals intelectual prev. de art. 26 C. pen. rap.

la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit.

c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat

inculpatul pentru complicitate la uz de fals prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la

art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c)

din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a fost achitat

inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat

inculpatul pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută

de art. 323 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea

nr. 78/2000.

S-a constatat

că cererile pentru schimbarea încadrării juridice în cazul infracțiunilor prevăzute

de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 C. pen. și art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000

sunt fără obiect.

S-a constatat

că inculpatul M.I. a fost arestat preventiv în perioada 19 iunie 2003 -10 ianuarie

2005.

art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a fost

achitată inculpata G.M. pentru infracțiunea prev. de art 10 lit. b) din Legea

nr. 78/2000.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată

inculpata pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2),

(3), (4), (5) C. pen. raportat la art. 146 C. pen.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată

inculpata pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată

inculpata pentru infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr.

78/2000.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată

inculpata pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată

prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 17

lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitată

inculpata pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută

de art. 323 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1)

din Legea nr. 78/2000.

S-a constatat

că cererea pentru schimbarea încadrării juridice în cazul infracțiunii prevăzute

de art. 215 C. pen. este fără obiect.

În baza art. 246

C. pen. rap. la art. 248

1

C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea

art. 146 C. pen. și art. 258 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din

art. 248 C. pen. rap. la art. 248 C. pen. rap. la art. 146 C. pen. cu referire la

art. 17 lit. d) și art. 18 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus condamnarea inculpatei

la

- 5 ani închisoare

pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei.

În baza art. 71

alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 65

alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe o durată de 2 ani

după executarea pedepsei închisorii.

art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a fost

achitată inculpata L.D. pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la

art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată

inculpata pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 26

C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. raportat la

art. 146 C. pen.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată

inculpata pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) și art. 18 din Legea

nr. 78/2000.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată

inculpata pentru infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) și art. 18 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitată

inculpata pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută

de art. 323 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000.

S-a constatat

că cererile pentru schimbarea încadrării juridice în cazul infracțiunii prevăzute

de art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 289 C.

pen. și art. 291 C. pen. sunt fără obiect.

art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a fost

achitată inculpata Ț.L. pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. Ia art.

10 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată

inculpata pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 26

C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea

art. 146 C. pen.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată

inculpata pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale în forma participației

improprii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplicarea

la art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată

inculpata pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de

art. 290 C. pen. cu aplicarea la art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17

lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitată

inculpata pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută

de art. 323 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000.

S-a constatat

că cererea pentru schimbarea încadrării juridice în cazul infracțiunii prevăzute

de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 C. pen. este fără obiect.

art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a fost

achitată inculpata C.C. pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la

art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată

inculpata pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 26

C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea

art. 146 C. pen.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată

inculpata pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale în forma participației

improprii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată

inculpata pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de

art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17

lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitată

inculpata pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută

de art. 323 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000.

S-a constatat

că cererea pentru schimbarea încadrării juridice în cazul infracțiunii prevăzute

de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 C. pen. este fără obiect.

În baza art. 350

C. proc. pen. a fost revocată măsura preventivă de a nu părăsi țara luată față de

inculpații N.I., M.I. și C.D.

S-a constatat

că față de inculpatul P.S. este luată măsura preventivă de a nu părăsi țara.

A fost respinsă

acțiunea civilă exercitată de Banca B.

Au fost ridicate

toate măsurile asigurătorii luate în cauză.

A fost obligat

fiecare din inculpații P.S. și G.M. să plătească statului câte 1.500 RON cheltuieli

judiciare.

Pentru a adopta

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În subordinea

Sucursalei județene a Băncii B. - G. funcționează Sucursala N. care și-a dobândit

acest statut din luna august 2002, moment până la care era organizată ca agenție.

Director al Sucursalei N. a fost inculpatul P.S., până la data de 25 aprilie 2003,

când i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă. Funcția de șef al Serviciului

contabilitate a fost îndeplinită de inculpata G.M. Inculpata L.D. a fost ofițer

de credite, iar inculpatele Ț.L. și C.C. au avut calitatea de administrator de cont

la aceeași sucursală. Inculpatul C.D. a avut în aceeași perioadă calitatea de director

al Sucursalei Județene G.

Începând cu data

de 18 octombrie 2002, la SC F.S. SA Târgu Cărbunești, care a beneficiat de credite

de la Sucursala N., a avut calitatea de administrator unic și director general inculpatul

I.N. Acționar majoritar la această societate este SC R. SRL Berbești, în proporție

de 67,30%, în numele căreia a acționat ca împuternicit inculpatul M.I.

În data de 22

noiembrie 2002, la solicitarea SC F.S. SA Târgu Cărbunești, Sucursala N., prin comitetul

director, a aprobat un credit în sumă de 276.000.000.000 ROL, cu termen de valabilitate

de 1 an pe documente de plată și un credit global de exploatare de 20.000.000.000

ROL.

La data de 9 decembrie

2002, prin Circulara nr. AA a Centralei Băncii B. a fost suspendată competența de

acordare de credite pe cecuri pentru toate unitățile. Anexa nr. 1 a circularei prevede

expres că, pe lângă suspendarea competenței de aprobare a creditelor și scrisorilor

de garanție bancară, Sucursalei N. i se suspendă și dreptul de avizare a creditelor

de scont până la noi precizări. Circulara a fost înregistrată la Sucursala N. sub

nr. 7005 din 13 decembrie 2002.

Cu toate acestea,

la data de 30 decembrie 2002, sucursala a încheiat cu SC F.S. SA contractul de credit

nr. XX pentru suma de 20 miliarde ROL precum și contractul de credit nr. YY pentru

suma de 276 miliarde ROL.

S-a precizat că

acordarea efectivă a creditelor s-a făcut la data de 3 martie 2003, așa cum reiese

din evidențele contabile. În aceeași zi, întreaga sumă de 296 miliarde ROL a fost

virată cu trei ordine de plată, în contul SC R. SRL, din conținutul acestora reieșind

că ar fi vorba de „sume datorate", respectiv contravaloarea contractului

nr. ZZ/2003. Mai departe, această din urmă societate a făcut plăți către alte societăți

tot în contul unor datorii.

Operațiunea de

acordare de credite a continuat și, conform actului adițional din 24 martie 2003,

i s-a acordat SC F.S. SA un alt credit, pe cecuri, de 276 miliarde ROL, utilizat

pentru rambursarea creditelor de 246 miliarde și 20 miliarde ROL din 3 și respectiv

4 martie 2003.

Pentru toate creditele

acordate, s-au constituit garanții în favoarea băncii sub formă de gajuri, ipoteci

și cesionarea cash-flow-ului, asupra unor bunuri mobile și imobile aparținând SC

F.S. SA și SC R. SRL. Instanța a constatat că s-au luat și garanții suplimentare,

completându-se garanțiile inițiale.

Toate contractele

de credit au fost semnate din partea băncii de inculpații P.S. și G.M., care îndeplineau

funcțiile de director și, respectiv, șef serviciu contabilitate, iar pentru beneficiar

de inculpatul N.I., în calitate de administrator.

După conturarea

stării de fapt, instanța de fond a analizat dacă inculpații se fac sau nu vinovați

de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

S-a precizat că

încadrarea juridică dată faptelor tuturor inculpaților a gravitat în jurul a două

infracțiuni. Prima, prevăzută în art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,

descoperirea și sancționarea faptelor de corupție consta, la momentul sesizării

instanței, în acordarea de credite cu încălcarea legii sau a normelor de creditare,

neurmărirea conform legii sau normelor de creditare a destinațiilor contractate

ale creditelor ori neurmărirea creditelor restante. Cea de a doua, prevăzută în

art. 10 lit. c) din aceeași Lege consta, tot la acel moment, în utilizarea creditelor

în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate.

Prin Legea

nr. 69/2007 privind modificarea lit. b) și c) ale art. 10 din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție au fost dezincriminate

faptele de mai sus, rămânând în conținutul celor două reglementări doar referirile

la subvenții și la creditele garantate din fonduri publice.

Așa fiind, în

conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și art. 10 lit. b) C.

proc. pen., inculpații P.S. și G.M. au fost achitați pentru infracțiunea prevăzută

de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, iar inculpații L.D., Ț.L., C.C. și C.D.

au fost achitați pentru complicitate la aceeași infracțiune, prevăzută de art. 26

C. pen. raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Totodată, în conformitate

cu art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și a art. 10 lit. b) C. proc. pen., inculpații

N.I. și M.I. au fost achitați pentru infracțiunea prevăzută de art. 10 lit. c) din

Legea nr. 78/2000.

S-a reținut că

toți inculpații au mai fost trimiși în judecată și pentru infracțiunea de asociere

în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen. prin

raportare la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În art. 323

alin. (2) C. pen. se arată că dacă fapta de asociere a fost urmată de săvârșirea

unei infracțiuni, se aplică celor care au săvârșit infracțiunea respectivă pedeapsa

pentru acea infracțiune, în concurs cu pedeapsa prevăzută în alin. (1), respectiv

cea pentru asociere.

Instanța de fond

a făcut două precizări, prima în sensul că asocierea vizează numai acele fapte de

pericol social care sunt incriminate ca infracțiuni și nu altele și, cea de a doua,

că art. 323 alin. (2) vizează un concurs real de infracțiuni cu conexitate etiologică

compus din asociere, pe de o parte și infracțiunea pentru care a avut loc asocierea,

pe de altă parte.

În accepțiunea

art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, asocierea se constituie în vederea săvârșirii

unei infracțiuni prevăzute în Secțiunea a 2-a și a 3-a din Lege, în cazul inculpaților

fiind vorba de infracțiunea de acordare de credite cu încălcarea legii sau normelor

de creditare, prevăzută de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, inclusă în Secțiunea

a 3-a. Or, această infracțiune a fost dezincriminată, iar din moment ce infracțiunea

scop nu mai există, nici infracțiunea mijloc nu poate exista, motiv pentru care

au fost achitați toți inculpații pentru asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni,

prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen. în condițiile art. 10 lit. a) C. proc.

pen.

Instanța de fond

a constatat că a mai fost sesizată și cu infracțiunea de înșelăciune comisă de toți

inculpații, fie în forma autoratului (coautoratului) - cazul inculpaților P.S.,

G.M. și N.I., fie în forma complicității în cazul celorlalți.

Instanța a reținut

că infracțiunea de înșelăciune, din punct de vedere al naturii juridice, face parte

din categoria infracțiunilor contra patrimoniului. Potrivit art. 215 alin. (1)

C. pen., urmarea în cazul acesteia, ca element al laturii obiective, trebuie să

se materializeze într-o pagubă, cu alte cuvinte să existe un prejudiciu pentru persoana

vătămată. În prezenta cauză, această calitate a fost revendicată de Banca B. pentru

că la Sucursala N. nu au fost recuperate creditele acordate SC F.S. SA Târgu Cărbunești,

care, în accepțiunea acesteia, constituie prejudiciu la care se adaugă și alte sume

cu titlu de dobânzi. Acesta a și fost motivul pentru care a exercitat în cauză acțiune

civilă.

S-a reținut că

prejudiciul pretins cu ocazia exercitării acțiunii civile trebuie dovedit ca fiind

cert, lucru care în cauză nu s-a făcut.

Banca și-a constituit

garanții la acordarea împrumuturilor acordate societății de mai sus și care privesc

bunuri ale acesteia (16 instalații de foraj, ipoteci asupra unor terenuri și construcțiile

amplasate pe ele, cesiunea încasărilor din cash-flow). S-au mai constituit și garanții

suplimentare constând în ipoteci asupra unor bunuri imobile ale SC R. SRL, precum

și garanții mobiliare cu privire la bunuri care constituie proprietatea SC F.S.

SA.

Cu toate acestea,

în mod surprinzător, banca nu a întreprins nimic pentru valorificarea garanțiilor,

care acopereau, așa după cum reiese din expertiza contabilă, cuantumul sumelor datorate.

S-a apreciat că această pasivitate este de neînțeles, și are drept consecință, potrivit

înscrisurilor depuse la ultimele termene, să o pună în postura de creditor care

așteaptă distribuirea prețului obținut prin valorificarea masei credale în procedura

de lichidare a celor două societăți.

Instanța de fond

a argumentat că s-ar fi putut pretinde existența unui prejudiciu dacă în urma valorificării

garanțiilor nu s-ar fi recuperat suma cerută, dar în condițiile arătate există doar

susținerea părții civile care nu se bazează pe nici o probă. S-a observat și că

unele carențe existente cu ocazia încheierii contractelor de garanție, arătate în

rechizitoriu, nu constituie probe în sensul certitudinii prejudiciului din moment

ce garanțiile există, iar bunurile asupra cărora sunt constituite există în materialitatea

lor.

În concluzie,

neexistând un prejudiciu, nu este realizată latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune,

ca element constitutiv al ei, motiv pentru care toți inculpații au fost achitați

pentru aceasta în condițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., fiecare în forma de

participație pentru care a fost sesizată instanța.

S-a mai reținut

că inculpații P.S., G.M., L.D. și N.I. au fost trimiși în judecată pentru infracțiunile

de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000

și uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. raportat la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, iar

inculpații C.D. și M.I. pentru complicitate la aceleași infracțiuni.

Raportarea celor

două infracțiuni la prevederile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, care are

în vedere comiterea lor pentru realizarea scopului urmărit prin vreuna din infracțiunile

prevăzute în Secțiunea a 2-a și a 3-a, nu poate duce la concluzia că faptele nu

există din moment ce infracțiunea scop, cea prevăzută de art. 10 lit. c), a fost

dezincriminată. Aceasta nu ar fi posibilă pentru că înscrisurile la care se referă

actul de sesizare au fost întocmite, există și au fost folosite. Altfel spus, instanța

a constatat că nu se poate pune problema achitării inculpaților, în condițiile

art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru că faptele nu ar exista.

Problema care

se cere a fi rezolvată este cu totul alta și anume dacă faptele ce li se impută

conțin sau nu toate elementele constitutive ale celor două infracțiuni.

În art. 289

C. pen., sub aspectul laturii obiective, este vizată acțiunea sau inacțiunea de

falsificare a unui înscris oficial, acesta fiind, așa cum este definit în art. 150

alin. (2) C. pen. orice înscris care emană de la o unitate din cele la care se referă

art. 145 sau care aparțin unei asemenea unități. Ultimul text invocat explicând

termenul „public" arată că prin acesta se înțelege tot ce privește autoritățile

publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes

public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică,

serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii,

sunt de interes public.

Or, Banca B. nu

face parte din categoria persoanelor de interes public, fiind o persoană juridică

de drept privat.

Înscrisurile care

ar face obiectul celor două infracțiuni sunt, așa cum s-a susținut în rechizitoriu,

cele două contracte de credit din luna decembrie 2002, la care se adaugă actele

adiționale din data de 24 martie 2003.

Nefiind realizată

una din cerințele laturii obiective toți inculpații - funcționari bancari - trimiși

în judecată pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C.

pen., într-o formă sau alta a participației penale au fost achitați în condițiile

art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Pe cale de consecință,

au fost achitați și pentru infracțiunea de uz de fals corelativă cu cea de fals

intelectual. Din moment ce falsul intelectual nu subzistă, nu se mai poate pune

problema uzului.

S-a constatat

că o situație asemănătoare există și în cazul inculpaților N.I. și M.I.

Din conținutul

rechizitoriului nu rezultă care sunt actele pe care Ie-a falsificat cel dintâi.

În concluziile scrise depuse de procurorul de ședință, s-a făcut însă precizarea

că a folosit acte false pentru a constitui garanții fictive ale celor două credite

care i-au fost acordate dar, nici cu această ocazie, nu s-a arătat, în concret,

care sunt actele falsificate de inculpat. În acest sens, au fost arătate o serie

de facturi emise de SC F.S. SA despre care s-a afirmat că sunt false întrucât atestă

operațiuni comerciale nereale, la care a fost complice și inculpatul M.I.

Și în acest caz,

s-a observat că societatea menționată nu poate fi emitentă a unor înscrisuri oficiale

pentru motivul că este o persoană juridică de drept privat, lipsind deci și de această

dată o cerință esențială a laturii obiective a infracțiunii de fals intelectual.

Pentru similitudine logică s-a dispus achitarea pe același temei în cazul ambilor

inculpați, pentru ambele infracțiuni.

Instanța de fond

a mai reținut că a mai fost sesizată și cu alte infracțiuni de fals săvârșite de

unii din inculpați.

Astfel, inculpatul

P.S. a mai fost trimis în judecată și pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri

sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit.

c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, reținându-se că, personal, a motivat

parte din referatele de credit pentru acordarea celor două credite, întocmite în

numele ofițerului de credite, martorul C.I., semnându-le. Așa-zisele „referate de

credit" sunt, de fapt, ciorne scrise cu creionul de inculpat și care este posibil

să fi fost avute în vedere la întocmirea referatului propriu-zis, ele regăsindu-se

la dosar. În rechizitoriu nu rezultă că de acestea ar fi vorba, dar o asemenea afirmație

apare în precizările procurorului de ședință.

S-a observat că

în optica Ministerului Public, într-o bancă, pentru realizarea aceleiași operațiuni,

în speță creditarea, se utilizează două categorii de acte, unele oficiale și altele

sub semnătură privată. În categoria actelor oficiale ar intra contractele de creditare,

iar în cea de a doua actele care stau la baza contractelor, respectiv referatele

ofițerilor de credite. S-a apreciat că punctul de vedere astfel afirmat nu are nici

o argumentare.

Cu privire la

conținutul infracțiunii prev. de art. 290 C. pen., s-a constatat că falsificarea

înscrisului trebuie făcută prin vreunul din modurile arătate în art. 288 C.

pen., adică prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii, sau prin alterarea lor

în orice fel. Faptul că inculpatul a întocmit o serie de ciorne în vederea referatului

de creditare nu constituie o contrafacere a înscrisului sau alterarea într-un anume

fel, după cum nici împrejurarea că a semnat, în nume propriu, originalul nu constituie

contrafacerea subscrierii.

Față de cele ce

preced, constatând că nu este realizat elementul material al laturii obiective,

inculpatul P.S. a fost achitat pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură

privată, prevăzută de art. 290 C. pen., în condițiile art. 10 lit. d) C. proc.

pen.

La rândul ei și

inculpata G.M. a fost trimisă în judecată pentru infracțiunea de fals în înscrisuri

sub semnătură privată.

Raportat la vinovăția

acestei inculpate, s-a constatat că infracțiunile de fals și uz de fals au fost

abordate de o manieră globală fără a se face necesara distincție între stările de

fapt care ar avea consecințe diferite la încadrarea juridică. Sesizând impreciziunea

actului de sesizare, procurorul de ședință a încercat să-i stabilească conținutul,

arătând prin concluziile scrise că ar consta în aceea că inculpata, împreună cu

P.S., M.I. și N.I., au semnat și actele adiționale la cele două contracte de creditare,

atestând în mod nereal împrejurarea că cele două contracte ar fi fost încheiate

la data de 30 decembrie 2002, precum și existența și întinderea competenței de acordare

a unor anume credite de către Banca B. Sucursala N.

S-a constatat

că există o contradicție evidentă între starea de fapt reținută în rechizitoriu

și concluziile scrise menționate. Este adevărat că, la un moment dat, se arată în

rechizitoriu că a întocmit împreună cu P.S. și salariați din bancă acte justificative

în zilele de 3-4 martie 2003 pentru justificarea creditelor, dar în nici un caz

actele adiționale, de care se vorbește în concluzii, nu pot intra în categoria de

„acte justificative" ale actelor primare. S-a mai susținut în rechizitoriu

că inculpata este coautoare la această infracțiune cu inculpatul P.S. dar, în mod

surprinzător, acestuia i s-a reținut o altă stare de fapt pentru infracțiunea prevăzută

de art. 290 C. pen.

S-a evidențiat

un al aspect apreciat la fel de important. În considerarea infracțiunii de fals

intelectual, s-a reținut întocmirea contractelor de creditare, iar în considerarea

celei de fals în înscrisuri

sub semnătură privată, întocmirea

actelor adiționale. O asemenea distincție nu poate subzista pentru simplul considerent

că accesoriul urmează întotdeauna soarta principalului, având același regim juridic

cu acesta.

Concluzionând

cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. pentru care a fost trimisă

în judecată inculpata G.M., instanța de fond a stabilit că aceasta urmează a fi

achitată în condițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., lipsindu-i unul din elementele

constitutive, elementul material.

Inculpatele Ț.L.

și C.C., ambele fiind încadrate ca administrator de cont la Banca B. Sucursala N.,

au fost și ele trimise în judecată pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub

semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., reținându-se că au acceptat ordine

de plată emise de SC F.S. SA Târgu Cărbunești și SC R. SRL în favoarea altor societăți

pentru plata altor credite, fără a avea la bază operațiuni comerciale reale. Totodată

s-au mai emis, în șase situații, câte două ordine de plată pentru aceleași sume,

situație care face obiectul aceleiași infracțiuni.

Instanța a stabilit

că din conținutul probelor administrate a reieșit că cele două inculpate nu au acționat

cu vinovăție. Ambele au avut statutul unor funcționari de execuție și s-au conformat

dispozițiilor primite pe cale ierarhică, împrejurare care rezultă atât din declarațiile

lor, ale celorlalți inculpați cu care au lucrat la Sucursala N., cât și depoziții

de martori. Pe de altă parte, din moment ce realitatea operațiunilor comerciale

între societățile menționate este o chestiune cel puțin discutabilă, este greu de

admis că inculpatele sunt vinovate de conținutul actelor întocmite în legătură cu

acestea. În ceea ce privește întocmirea dublă a unor ordine de plată, s-a apreciat

că este evidentă existența unei greșeli lipsite de orice urmare, pentru că așa cum

a explicat și inculpata C.C., în declarația dată în fața instanței acestea nu puteau

fi acceptate la plată. Este o situație asemănătoare cu cea care în doctrina penală

este cunoscut sub denumirea de „tentativă absolut improprie".

Lipsind un element

constitutiv, respectiv vinovăția, cele două inculpate au fost achitate pentru infracțiunea

de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., în condițiile

art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Acelorași două

inculpate li s-a reținut și participația improprie la falsul sub semnătură privată

comis de martora G.C., cu încadrarea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat

la art. 290 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) și

art. 18

1

din Legea nr. 78/2000.

Făcând încadrarea

în prevederile art. 31 alin. (2) C. pen., aceasta însemnă că cele două inculpate

au acționat cu intenție dar, concret, instanța a constatat că nu se precizează care

este forma de participație improprie, adică instigare ori complicitate. Din considerentele

rechizitoriului, în ceea ce o privește pe inculpata Ț.L., a reieșit că participația

la fapta martorei G.C. ar consta în neverificarea concordanței și exactității datelor

înscrise pe ordinele de plată de către SC F.S. SA pentru sumele de 246 miliarde

RON și 20 miliarde RON și aplicarea greșită a ștampilei marca „6" cu data de

3 aprilie 2003 în loc de 3 martie 2003, dispunând totodată și virarea sumelor în

conturile beneficiarilor de credite. Această activitate ar putea fi catalogată drept

ajutor sau înlesnire, astfel spus forma de participație improprie s-ar regăsi într-o

complicitate. În cazul inculpatei C.C. participația nu mai este nici măcar descrisă,

fraza rămânând neterminată și conținând doar încadrarea juridică în modalitatea

arătată.

S-a arătat că

toate considerațiile anterioare, expuse cu ocazia analizării infracțiunii prevăzută

de art. 290 C. pen., tot în cazul celor două inculpate, sunt valabile și în cazul

infracțiunii de față, în sensul că au acționat din dispoziție ierarhică. Sunt relevante

în acest sens declarațiile ambelor inculpate. În declarația dată în timpul urmăririi

penale, în data de 16 iunie 2003, inculpata Ț.L. arată că s-a opus transferului

de sume de bani fără a fi îndeplinite toate condițiile pentru o asemenea operațiune,

dar în cele din urmă a făcut-o pentru că inculpata G.M., enervându-se în fața refuzului,

i-a spus că dacă nu o face atunci „să plece la vaci acasă". Referitor la datarea

greșită, 3 aprilie 2003 în loc de 3 martie 2003, aceeași inculpată explică împrejurarea

că „i-a sărit datiera" și că nu a observat acest lucru decât după începerea

urmăririi penale. De asemenea, aspectul că și-au încurcat ștampilele marcă poate

fi explicat prin faptul că, lucrând în aceeași calitate (administrator de cont),

se înlocuiau reciproc, obligația fiind prevăzută și prin fișa postului.

Față de cele arătate,

instanța de fond a concluzionat că cele două inculpate nu au contribuit în nici

un fel la falsul pretins săvârșit de martora G.C., lipsind intenția infracțională.

În consecință, au fost achitate pentru participație improprie la fals în înscrisuri

sub semnătură privată, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290

C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) și art. 18

1

din Legea nr. 78/2000, tot în condițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Cu privire la

infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248

C. pen. pentru care au fost trimiși în judecată inculpații P.S., G.M. și inculpatul

C.D. s-au arătat următoarele:

Din probele administrate

a rezultat fără nici un dubiu că inculpații P.S. și G.M. au acționat abuziv, lezând

grav interesele unității bancare unde lucrau.

În acest sens

au fost avute în vedere următoarele împrejurări:

Normele metodologice

ale Băncii B. nr. 1/2000 precizează că, în vederea acordării creditelor solicitate,

trebuie făcută o analiză a încasărilor anterioare. SC F.S. SA Târgu Cărbunești efectuase

în luna noiembrie 2002 două operațiuni bancare, iar în luna decembrie 2002 efectuase

trei transferuri bancare. Totalul încasărilor prin conturile Băncii B. cu 30 zile

înainte de aprobarea creditului fuseseră de 2.354.000.000 ROL. Din actele de constatare

și control rezultă că suma maximă ce putea fi creditată pe C.E.C.-uri era de 1.177.000.000

ROL. Aspectul a fost sesizat și de martora B.A., în nota prezentată în Comitetul

Director al Sucursalei Județene G. la 4 aprilie 2003 din care reiese că la Sucursala

N. s-au acordat cele două credite cu depășirea competențelor de aprobare conform

Normelor metodologice nr. 1/2000.

Prin Circulara

nr. AA din 9 decembrie 2002 a Centralei Băncii B. s-a suspendat acordarea de credite

pe C.E.C.-uri la toate unitățile, iar pentru sucursala N. s-a prevăzut în anexa

1 și suspendarea dreptului de avizare a creditelor de scont. Circulara s-a înregistrat

la Sucursala N. la 13 decembrie 2002, după cum reiese din răspunsul dat Direcției

de Audit Intern. Încheind cele două contracte de creditare, XX și YY la data de

30 decembrie 2002, a fost încălcată această circulară.

O altă împrejurare

privește C.E.C.-urile pe baza cărora s-a acordat creditul de 276 miliarde ROL în

24 martie 2003 și care au ca date de emitere zilele de 11, 12, 14, 15 și 20 aprilie

2003, ulterior acordării creditului. În acest fel, a fost încălcată Circulara Băncii

B. nr. 10/2002 care la pct. 3.2 prevedea că nu este permisă creditarea cecurilor

postdatate.

De asemenea, garanțiile

au fost constituite în perioada 28 februarie 2003 - 6 martie 2003, deci ulterior

încheierii celor două contracte.

S-a mai observat

și un alt aspect de încălcare a reglementărilor bancare interne, respectiv trecerea

la restanță a creditului de 276 miliarde ROL, cu o zi întârziere, 16 aprilie în

loc de 15 aprilie 2003, fiind încălcat pct. 599 din Normele metodologice nr. 1/2000

ale Băncii B.

S-a apreciat că

toate acestea se datorează inculpaților P.S. și G.M., care au acționat de o manieră

abuzivă, încălcând și ignorând în exercitarea atribuțiilor de serviciu reglementările

menționate. Consecința a fost că s-a produs o perturbare deosebit de gravă a activității

sucursalei, soldată cu debite neîncasate într-un cuantum însemnat, angrenarea și

altor funcționari în aceste nereguli, destituirea din funcțiile de conducere deținute

și perturbarea activității chiar a Sucursalei Județene G., al cărui director a fost

demis, imputându-i-se de șefii ierarhici că nu a coordonat și controlat în mod corespunzător

sucursala din subordine.

S-a analizat în

continuare natura juridică a abuzului comis de cei doi inculpați. Încadrarea juridică

dată în rechizitoriu vizează interesele publice, dar băncile comerciale nu fac parte

din categoria persoanelor de interes public, fiind persoane juridice de drept privat.

În aceste condiții,

interesul vătămat fiind al unei persoane juridice private, având în vedere prevederile

art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea de

abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. în infracțiunea

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C.

pen. S-a reținut că sunt aplicabile și prevederile art. 248

1

C. pen.,

fiind vorba de consecințe deosebit de grave, după cum s-a văzut, în varianta perturbării

deosebit de gravă a activității prevăzută de art. 146 C. pen. Dat fiind caracterul

repetat al acțiunilor infracționale în cazul ambilor inculpați, săvârșite în baza

aceleiași rezoluții, care reiese din atitudinea de ignorare permanentă a reglementărilor

interne, s-a constatat că infracțiunea a fost săvârșită în formă continuată, conform

art. 41 alin. (2) C. pen. Nefiind vorba de un interes public, au fost omise de la

încadrarea juridică și prevederile art. 17 lit. d) și art. 18 din Legea nr. 78/2000.

În baza acestor

texte, inculpații P.S. și G.M. au fost condamnați, iar la individualizarea pedepselor

a fost avut în vedere modul concret de săvârșire a infracțiunii, consecințele cauzate,

împrejurările în care s-au comis actele de abuz, precum și împrejurarea că nu au

antecedente penale și au fost sinceri. Au fost avute în vedere și prevederile

art. 258 C. pen. care își găsesc aplicabilitatea în cauză. Față de toate aceste

împrejurări, fiecare din cei doi inculpați a fost condamnat la câte 5 ani închisoare.

Conform art. 71

alin. (2) C. pen., li s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

Având în vedere

prevederile art. 65 alin. (2) C. pen. precum și dispoziția înscrisă în art. 248

1

C. pen., li s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei

închisorii.

În conformitate

cu art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului P.S. arestarea

preventivă din perioada 19 iunie 2003 și până la 10 ianuarie 2005, constatându-se

totodată că este luată față de acesta măsura preventivă de a nu părăsi țara.

În privința inculpatului

C.D., fost director al Sucursalei Județene G. a Băncii B., trimis și el în judecată

pentru abuz în serviciu contra intereselor publice, s-a constatat că acestuia i

se impută prin actul de sesizare o serie de împrejurări care în accepțiunea acuzării

ar realiza conținutul infracțiunii de abuz, acestea constând în: neîndeplinirea

activității de organizare, coordonare și control a Sucursalei N., faptul că nu a

luat măsuri de stopare a creditării după ce a luat cunoștință de creditul de 246

miliarde ROL din data de 3 martie 2003, că nu a raportat la centrală constatările

în urma controlului și că a cerut suplimentarea plafonului de credit pe care a și

obținut-o la 10 martie 2003, repartizând sumele la Sucursala N. pentru a acoperi

creditele deja acordate.

S-a observat contradictorialitatea

întreprinderilor acestui inculpat, care, pe de o parte, și-a încălcat atribuțiile

specifice neasigurând o îndrumare și un control eficient al activității unităților

din subordine și nu a desemnat o persoană din Comitetul Director care să îndrume,

să coordoneze și să controleze Sucursala N., acestea constituind motive pentru care

și-a pierdut postul de director al Sucursalei Județene G. a Băncii B. la data de

24 martie 2003, iar pe de altă parte, a luat măsuri de remediere a deficiențelor

atunci când a fost informat de existența lor.

În acest sens,

a fost remarcată trimiterea în control a martorei B.A. la Novaci, discutarea rezultatelor

controlului în Comitetul director al Sucursalei județene. La data de 6 martie 2003,

în ședința Comitetului, a propus măsuri de remediere a situației și de informare

a centralei în condițiile în care creditul se transferă în credit restant.

De asemenea, cu

adresa din 11 aprilie 2003 a informat centrala despre neregulile constatate la Sucursala

N. și sancționarea inculpatului P.S.

În ceea ce privește

implicarea în suplimentarea plafonului de credite, s-a reținut că nu poate fi luată

în considerare ca o acuză, putând fi apreciată ca o încercare de a remedia situația

de la Sucursala N. și aceasta nu întâmplător. Inculpatul, în calitatea pe care o

avea și cu experiența căpătată în 12 ani ca director de sucursală județeană, nu

putea să nu țină cont că numai cu câteva luni înainte, în vara anului 2002, ca urmare

a realizărilor obținute, Agenția N. a Băncii B. s-a transformat în sucursală. A

veni, în această situație, cu măsuri extreme ar fi avut drept consecință tocmai

negarea rezultatelor bune anterioare. Ca vechi funcționar bancar, cunoștea riscurile

unor creditări hazardate dar în același timp știa și semnificația și consecințele

lipsei de plasamente.

S-a apreciat că

toate aceste împrejurări petrecute în contextul arătat au creat o situație de dubiu

cu privire la vinovăția inculpatului C.D. pentru o eventuală infracțiune de abuz

în serviciu, motiv pentru care s-a dispus achitarea, în condițiile art. 10 lit.

d) C. proc. pen.

În cazul tuturor

inculpaților achitați pentru infracțiunile la care s-a făcut referire la fiecare

în parte, cererile pentru schimbarea încadrărilor juridice au fost respinse ca lipsite

de obiect, tocmai ca urmare a achitării pronunțate; pentru inculpatul P.S. este

vorba despre infracțiunile prevăzute de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000,

art. 215 și art. 290 C. pen.; pentru inculpatul C.D. infracțiunile prevăzute de

art. 26 C. pen. raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 26 C.

pen. raportat la art. 215 C. pen. și art. 248 C. pen.; pentru inculpatul N.I., infracțiunile

prevăzute de art. 215 C. pen. și art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000; pentru inculpatul

M.I., infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 C. pen. și

art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000; pentru inculpata G.M. infracțiunea prevăzută

de art. 215 C. pen.; pentru inculpata L.D. infracțiunile prevăzute de art. 26

C. pen. raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen. și

art. 291 C. pen.; pentru inculpata Ț.L. infracțiunea prevăzută de art. 26 C.

pen. raportat la art. 215 C. pen.; pentru inculpata C.C. pentru infracțiunea prevăzută

de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 C. pen.

În conformitate

cu art. 350 C. proc. pen. a fost revocată măsura preventivă de a nu părăsi țara

luată față de inculpații N.I., M.I. și C.D.

Cu privire la

latura civilă a cauzei, s-a constatat că acțiunea civilă a fost exercitată de Banca

B., care s-a constituit parte civilă cu suma de 40.841.103,50 RON, reprezentând

creditele nerambursate la care se adaugă dobânzile.

Pentru considerentele

arătate cu ocazia analizării infracțiunii de înșelăciune, acțiunea civilă a fost

respinsă întrucât în cauză nu există prejudiciu. Reluarea și prezentarea stării

de fapt și a argumentelor arătate a fost considerată de prisos, întrucât s-ar constitui

într-o repetare inutilă.

Ca o consecință

a respingerii acțiunii civile, s-a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii.

În conformitate

cu art. 191 C. proc. pen. inculpații condamnați, P.S. și G.M. au fost obligați să

plătească statului câte 1.500 RON cheltuieli judiciare fiecare.

B. Împotriva acestei

sentințe au formulat apel, în termenul legal, Direcția Națională Anticorupție -

Serviciul Teritorial Alba lulia, partea civilă Banca B. SA și inculpații P.S., G.M.

și M.I., aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie.

Prin apelul formulat,

Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba lulia a invocat nelegalitatea,

respectiv netemeinicia hotărârii instanței de fond, sub următoarele aspecte:

s-a apreciat că pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune reținută în sarcina

inculpaților nu există prejudiciu care să fie demonstrat cu certitudine.

s-a respins acțiunea civilă exercitată de Banca B., în condițiile în care s-a dispus

condamnarea inculpaților P.S. și G.M. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 rap. la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 146 C. pen. și art. 258 C.

pen., infracțiune de prejudiciu.

s-a dispus achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina

lor prin actul de