ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 49/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 28 iunie 1999, la Curtea de Apel Alba Iulia, reclamanta SC E.C. SRL, cu sediul în Sibiu, a chemat în judecată Direcția Generală Vamală București, solicitând anularea actelor constatatoare nr. 97/103 din 8 din 11 iunie 1999, precum și a deciziei nr. 2663 din 28 noiembrie 1999 și exonerarea de obligațiile fiscale stabilite. În motivarea acțiunii s-a precizat că încadrarea mărfurilor importate s-a făcut corect la poziția tarifară corespunzătoare caracteristicilor tehnice ale copiatoarelor importate, așa cum a rezultat din fișele tehnice ale aparatelor. Prin sentința civilă nr. 217 pronunțată la 20 septembrie 2000, instanța a respins acțiunea, ca nefondată, iar împotriva acesteia a declarat recurs, reclamanta, susținând că responsabilitatea încadrării tarifare eronate revine în exclusivitate autorității vamale.

Prin decizia civilă nr. 254/2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, în dosarul nr. 880/2001, s-a admis recursul, s-a casat sentința, cu trimitere spre rejudecare, cu îndemnarea de a se efectua o expertiză tehnică de specialitate care în funcție de caracteristicile tehnice ale aparatelor de fotocopiere, să stabilească poziția tarifară în care se încadrează acestea. Curtea de Apel Alba Iulia, prin sentința civilă nr. 193/2000 pronunțată la 27 noiembrie 2002, a respins acțiunea, reținând că la data efectuării importurilor, reclamanta a încadrat produsul importat la poziția 900 9 1100, la care taxa vamală pentru anul 1998, a fost de 8%, iar pentru anul 1999, de 5%, încadrare ce a fost apreciată ca eronată, de organele de control care au stabilit că la poziția respectivă, reclamantei îi cădea în sarcină, o taxă vamală de 18%.

Deși concluziile raportului de expertiză efectuată în cauză au susținut apărările reclamantei, instanța nu a dat eficiență juridică acestei probe, întrucât s-a fundamentat pe o interpretare incorectă a regulilor de încadrare în poziții și coduri tarifare și pe o forțare a limitelor Legii nr. 98/1996. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC E.C. SRL, invocând nelegalitatea acesteia. În motivarea recursului s-a susținut că expertiza tehnică dispusă în cauză a clarificat această problemă și a certificat faptul că încadrarea corectă a importurilor este la poziția tarifară 90.09.21., că nu s-a ținut cont de regula nr. 3, care precizează că atunci când mărfurile ar putea fi încadrate la două sau mai multe poziții, poziția cea mai specifică are prioritate față de pozițiile cu domeniul de aplicare mai general.

Recursul este nefondat. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând actele dosarului, urmează să constate că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia este legală și temeinică. Față de caracterul îndrumător al deciziei de casare pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, este de necontestat că proba cu expertiza tehnică dispusă în cauză, avea pertinență, numai că expertul a interpretat incorect dispozițiile Legii nr. 98/1996, motiv pentru care instanța de fond nu a dat eficiență juridică acesteia. Analizând Tariful vamal de import al României, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că poziția tarifară nr. 90.09.

este împărțită în subpoziții tarifare de nivel 1 și 2 și că expertul tehnic a încadrat greșit importul din litigiu, la poziția tarifară 1 (alte aparate de fotocopiere) subpoziția 2; în realitate aparatele în discuție sunt electrostatice și ele sunt încadrate la subpoziția de nivel 1. În atare împrejurare, în mod justificat, instanța de fond a reținut că actele de control și decizia prin care s-a soluționat contestația, sunt legale, în concordanță cu Legea nr. 98/1996.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC E.C. SRL, cu sediul în Sibiu, împotriva sentinței civile nr. 193 din 27 noiembrie 2002, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2004.