ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.01.2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 49/2004

HOTĂRÂRE
14.01.2004
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 49/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 28

iunie 1999, la Curtea de Apel Alba Iulia, reclamanta SC E.C. SRL, cu sediul în

Sibiu, a chemat în judecată Direcția Generală Vamală București, solicitând

anularea actelor constatatoare nr. 97/103 din 8 din 11 iunie 1999, precum și a

deciziei nr. 2663 din 28 noiembrie 1999 și exonerarea de obligațiile fiscale

stabilite.

În motivarea acțiunii s-a precizat

că încadrarea mărfurilor importate s-a făcut corect la poziția tarifară

corespunzătoare caracteristicilor tehnice ale copiatoarelor importate, așa cum

a rezultat din fișele tehnice ale aparatelor.

Prin sentința civilă nr. 217

pronunțată la 20 septembrie 2000, instanța a respins acțiunea, ca nefondată,

iar împotriva acesteia a declarat recurs, reclamanta, susținând că responsabilitatea

încadrării tarifare eronate revine în exclusivitate autorității vamale.

Prin decizia civilă nr. 254/2002,

pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, în dosarul nr. 880/2001, s-a admis

recursul, s-a casat sentința, cu trimitere spre rejudecare, cu îndemnarea de a

se efectua o expertiză tehnică de specialitate care în funcție de

caracteristicile tehnice ale aparatelor de fotocopiere, să stabilească poziția

tarifară în care se încadrează acestea.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

sentința civilă nr. 193/2000 pronunțată la 27 noiembrie 2002, a respins

acțiunea, reținând că la data efectuării importurilor, reclamanta a încadrat

produsul importat la poziția 900 9 1100, la care taxa vamală pentru anul 1998,

a fost de 8%, iar pentru anul 1999, de 5%, încadrare ce a fost apreciată ca

eronată, de organele de control care au stabilit că la poziția respectivă,

reclamantei îi cădea în sarcină, o taxă vamală de 18%.

Deși concluziile raportului de

expertiză efectuată în cauză au susținut apărările reclamantei, instanța nu a

dat eficiență juridică acestei probe, întrucât s-a fundamentat pe o

interpretare incorectă a regulilor de încadrare în poziții și coduri tarifare

și pe o forțare a limitelor Legii nr. 98/1996.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta SC E.C. SRL, invocând nelegalitatea acesteia.

În motivarea recursului s-a susținut

că expertiza tehnică dispusă în cauză a clarificat această problemă și a

certificat faptul că încadrarea corectă a importurilor este la poziția tarifară

90.09.21., că nu s-a ținut cont de regula nr. 3, care precizează că atunci când

mărfurile ar putea fi încadrate la două sau mai multe poziții, poziția cea mai

specifică are prioritate față de pozițiile cu domeniul de aplicare mai general.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

analizând actele dosarului, urmează să constate că hotărârea pronunțată de

Curtea de Apel Alba Iulia este legală și temeinică.

Față de caracterul îndrumător al

deciziei de casare pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, este de necontestat

că proba cu expertiza tehnică dispusă în cauză, avea pertinență, numai că

expertul a interpretat incorect dispozițiile Legii nr. 98/1996, motiv pentru

care instanța de fond nu a dat eficiență juridică acesteia.

Analizând Tariful vamal de import al

României, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că poziția tarifară nr.

90.09. este împărțită în subpoziții tarifare de nivel 1 și 2 și că expertul

tehnic a încadrat greșit importul din litigiu, la poziția tarifară 1 (alte

aparate de fotocopiere) subpoziția 2; în realitate aparatele în discuție sunt

electrostatice și ele sunt încadrate la subpoziția de nivel 1.

În atare împrejurare, în mod justificat, instanța de

fond a reținut că actele de control și decizia prin care s-a soluționat

contestația, sunt legale, în concordanță cu Legea nr. 98/1996.

Respinge recursul declarat de SC

E.C. SRL, cu sediul în Sibiu, împotriva sentinței civile nr. 193 din 27

noiembrie 2002, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 ianuarie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-12-10
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8889/2004
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 3 octombrie 2003,
ÎCCJ 2003-10-14
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3187/2003
Asupra recursurilor de față; Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, reclamanta SC E. SRL a chemat în judecată în calitate de pârâți, Direcția Regio
ÎCCJ 2004-01-14
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 48/2004
clamante S.C. „O.R.” SA, a pus concluzii de respingere a ambelor recursuri ca nefondate, menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate. C U R T E A Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoare
ÎCCJ 2003-01-30
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 353/2003
completării declarațiilor vamale de import a încadrat corect produsele importate în conformitate cu Notele explicative ale Tarifului Vamal de Import și că în mod nejustificat organele de control au stabilit în sarcina sa obligații fiscale î
ÎCCJ 2008-02-06
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 449/2008
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 10 mai 2007, reclamanta SC C. SA a chemat în judecată Direcția Regională Vamală pentru Accize și Operațiuni Vamale Br
Sursă