ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 48/2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 48/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

S-au

luat în examinare recursurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București și de către Direcția Generală a Vămilor, în

prezent Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr.838 din

23 septembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios

administrativ.

La apelul nominal s-au prezentat pârâta

Autoritatea Națională a Vămilor și intimații-pârâți Direcția Regională Vamală

Interjudețeană București, precum și Biroul Vamal Târguri și Expoziții

București, toate cele trei părți fiind reprezentate de consilierul juridic M.S.,

recurentul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,

pentru care a răspuns procurorul A.B. și intimata-reclamantă S.C. „O.R.” SA

București, reprezentată de avocatul R.M.

Procedura completă.

Procurorul A.B. a arătat că nu stăruie asupra

primului motiv de recurs și a solicitat admiterea celorlalte motive de recurs,

casarea cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță a sentinței atacate

pentru efectuarea unui nou raport de expertiză contabilă prin care să se

stabilească dacă ponderea activității desfășurate de societate este producția.

Cu privire la recursul declarat de autoritatea Națională a Vămilor, a susținut

admiterea recursului pentru motivele formulate în recurs.

Consilierul juridic M.S. a pus concluzii

de admitere  atât a recursului propriu, cât și a celui declarat de Ministerul

Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, casarea sentinței

atacate ca netemeinică și nelegală și în fond, respingerea acțiunii pentru

motivele dezvoltate în cererile de recurs.

Reprezentantul intimatei-reclamante S.C.

„O.R.” SA, a pus concluzii de respingere a ambelor recursuri ca nefondate,

menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.

C U R T E A

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Societatea comercială „M.I.” SRL, în

prezent „O.R.” SA București, în contradictoriu cu Biroul Vamal Târguri și

Expoziții, Direcția Regională Vamală București și Direcția Generală a Vămilor,

a solicitat anularea actului constatator nr.279 din 3.04.2000 încheiat de

primul pârât, a hotărârii de respingere nr.11727 din 11.05.2000 a plângerii, a

deciziei de respingere nr.41 din 30.08.2000 emisă de ultima pârâtă ca și a

deciziei nr.2898 din 21.12.2000 prin care s-a respins contestația.

Prin precizarea de acțiune din 8.02.2001,

reclamanta a solicitat anularea deciziei nr.2898 din 21.12.2000 emisă de

Direcția Regională Vamală București, ca urmare a anulării deciziei nr.2898/2000

a D.G.V., a răspunsului nr.11727 din 11.05.2000 emis de Biroul Vamal Târguri și

Expoziții, ca urmare a anulării deciziei nr.41/2000 și a actului constatator

nr.279 din 3.04.2000 a Biroului Vamal Târguri și Expoziții, ca urmare a

anulării răspunsului nr.11727/2000 a aceluiași emitent.

Reclamanta a solicitat exonerarea de la plata

sumei de 532.371.470 lei reprezentând taxe vamale și 862.974.166 lei majorări

de întârziere aferente.

S-a arătat că, firma a importat

subansamble de televizoare, destinate producției de televizoare.

În urma verificării activității de import

a societății, s-a încheiat procesul-verbal nr.132/ C 3 din 22.02.2000 de

Brigada de Supraveghere și Control Vamal București, prin care s-a considerat

eronat că subansamblele ar avea caracteristicile esențiale ale produsului

finit, respectiv televizoare.

În realitate, aceste subansamble

reprezintă materii prime, iar acestea din urmă pentru a fi produs finit urmează

a li se încorpora o serie de alte elemente tehnice și economice.

Curtea de Apel București – Secția

contencios administrativ, prin sentința nr.838 din 23.09.2002, a admis

acțiunea, a anulat actele contestate și a exonerat pe reclamantă de plata

sumelor de 532.371.470 lei taxe vamale și 862.974.166 lei majorări de

întârziere, reținând concluziile raportului de expertiză că nu se justifică

schimbarea încadrării tarifare la codul 8528 – receptor de televiziune în

culori unde se aplică taxe vamale de 42%, materiile-prime, componente tv.,

neprezentând caracteristicile esențiale ale produsului finit – televizorul.

Considerând hotărârea netemeinică și

nelegală, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și

Direcția Generală a Vămilor, în prezent Autoritatea Națională a Vămilor, au

declarat recurs și au solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond

respingerea acțiunii, iar în subsidiar, Parchetul a solicitat casarea cu

trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București a susținut că hotărârea este nelegală și netemeinică

întrucât:

- nu s-au respectat formele procedurale

prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură civilă

(art.304 pct.5 Cod procedură civilă);

- Hotărârea pronunțată a fost dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 Cod procedură civilă).

Se arată că soluția s-a dat având în

vedere concluziile expertizei contabile și răspunsul la obiecțiuni, or,

instanța, în baza rolului activ trebuia să ceară Biroului de expertize un

expert vamal, singurul competent în efectuarea expertizei, având ca obiectiv

încadrarea tarifar-vamală a produselor importate.

S-a interpretat greșit regula 2A din

Regulile generale pentru interpretarea sistemului armonizat, astfel,

constatarea organelor vamale că s-au prezentat în vamă Tv. demontate, este

corectă.

Instanța a făcut o greșită aplicare a

art.13 din Legea nr.35/1991, considerând că în baza certificatului de

investitor nr.7603/1992 eliberat de Agenția Română de Dezvoltare, societatea

beneficiază de scutire de taxe vamale, întrucât nu a verificat când a fost pus

în funcțiune obiectivul și dacă activitatea reclamantei este de producție.

Înscrisul de la fila 133 nu este relevant întrucât este greu de presupus că o

societate înființată în 1992 a fost pusă în funcțiune după 6 ani.

Autoritatea Națională a Vămilor și-a

întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 și 19 Cod procedură civilă,

aplicarea greșită a legii în ce privește încadrarea tarifară și nepronunțarea

asupra dovezilor propuse de ea.

Se arată că la stabilirea încadrării

tarifare nu s-au aplicat regulile generale privind sistemul armonizat de

denumire și codificare a mărfurilor, prin soluția dată, instanța a încălcat

regula generală 2A.

La vămuire reclamanta a prezentat TV

nemontate, sub formă de seturi componente, seturi de piese care prin ansamblare

conduc la obținerea de receptoare TV.

Societatea asamblează și vinde TV

(produse finite) care se încadrează la același cod tarifar cu produsele

importate, astfel că nu au fost respectate prevederile Ordonanței Guvernului

nr.3/1996 privind calificarea noțiunii de producție proprie în aplicarea

regimului vamal aferent investițiilor, aprobate prin Legea nr.9/1996.

Se susține că singurul competent cu

încadrarea tarifară este expertul vamal, astfel că numai o expertiză efectuată

de acesta este concludentă și utilă cauzei.

Recursurile sunt fondate.

Din declarațiile vamale de import nr.I

174 din 14.08.1998; nr. 4980 din 2.04.1998 și nr.31130 din 28.08.1998 depuse și

înregistrate la Biroul Vamal Târguri și Expoziții, în baza facturilor externe

nr.284 din 12.08.1998, nr.144 din 30.03.1998 și nr.305 din 25.08.1998 emisă de

Western Export – Singapore, societatea reclamantă a importat tuburi TV, carcase

TV, plăci de bază TV, seturi difuzoare TV, în scutire de la plata taxelor

vamale.

Materiile prime importate aferente

declarațiilor vamale au fost încadrate la următoarele poziții tarifare:

8540.11.15 (tuburi TV), 8529.90.59 (carcase TV), 8529.90.70 (plăci de bază) și

8518.21.90 (difuzoare TV).

Inspectorii de specialitate din cadrul

Brigăzii de Supraveghere și Control Vamal București, în urma controlului

efectuat au constatat că încadrarea mărfurilor a fost făcută eronat, încadrarea

corectă fiind la codul 8528 (receptor de televiziune în culori, având procent

taxe vamale de 42%), deoarece materiile prime declarate conferă

caracteristicile esențiale ale produsului finit.

Societatea reclamantă a contestat

încadrarea tarifară făcută de organul de control și a cerut efectuarea unei

expertize.

Proba a fost încuviințată de instanță,

iar concluzia a fost favorabilă pentru intimată, aceeași soluție menținându-se

și la obiecțiuni la care s-a răspuns de un alt expert.

Recurentele susțin că proba nu este

concludentă întrucât s-a efectuat de către experți contabili, or, singurul

competent să se pronunțe în această materie este expertul vamal și că s-a

interpretat greșit regula nr.2A din Regulile Generale pentru Interpretarea

Sistemului Armonizat și Notele explicative elaborate de Organizația Mondială a

Vămilor la Bruxelles.

Curtea reține ca justificată doar critica

pe fondul expertizei efectuate și nu și cea privind competența exclusivă a

expertului vamal.

Expertul contabil având cunoștințe de

specialitate și în domeniul vamal este autorizat și la efectuarea expertizelor,

având ca obiectiv încadrarea tarifară vamală.

Art.201 alin.3 Cod de procedură civilă,

stabilește că „în domeniile strict specializate, în care nu există experți

autorizați, se poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor

personalități ori specialiști din domeniul respectiv”.

De precizat că, clasificarea tarifară a

bunurilor trebuie să se realizeze în deplină concordanță cu prevederile

Regulilor Generale de Clasificare și ale Notelor explicative ale sistemului

armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, documente internaționale

elaborate de Organizația Mondială Vamală de la Bruxelles, la care România a

aderat prin Legea nr.98/1996.

Conform Regulei Generale nr.2A, un

articol, chiar incomplet sau nefinit, dacă prezintă caracteristicile esențiale

ale articolului complet sau finit, se clasifică la poziția tarifară

corespunzătoare articolului complet sau finit.

Această regulă se aplică și în cazurile

în care bunurile importate sunt prezentate în stare demontată sau nemontate.

Dispozițiile acestei reguli se aplică

acelor articole care nu pot fi utilizate ca atare, având aproximativ forma sau

profilul piesei ori obiectului finit, și care pot fi utilizate numai pentru

fabricarea acelei piese sau acelui obiect căruia i-au fost destinate și, numai

în mod excepțional, în alte scopuri.

Instanța de fond a înlăturat această

regulă, considerând că ansamblele importate nu prezintă caracteristicile

esențiale ale articolului complet sau finit, deoarece un tub TV sau o carcasă

TV nu echivalează cu produsul finit, respectivul televizor color.

S-a omis nejustificat că raportat la

modul de prezentare a produselor importate în vamă și la faptul că societatea

reclamantă deține o linie de asamblare televizoare color, obiectul importului

nu     l-au constituit carcase sau tuburi TV separate, ci elemente esențiale,

seturi dintr-un televizor color care formau numai obiectul unei ansamblări.

Reclamanta este beneficiara

certificatului de investitor nr.7603 din 28.01.1992 eliberat de Agenția Română

de Dezvoltare și beneficiază conform art.13 din Legea nr.31/1991 de scutire de

plata taxelor vamale o perioadă de 2 ani de la data primirii în gestiune a

obiectivului pentru materii prime, materiale și subansambluri destinate

producției.

Ordonanța Guvernului nr.3/1996 privind

calificarea noțiunii de producție proprie în aplicarea regimului vamal aferent

investițiilor străine (publicată în Monitorul Oficial nr.19 din 26.01.1996),

aprobată prin Legea nr.9/1996, arată:

„Prin producție proprie în aplicarea

regimului vamal aferent investițiilor străine, reglementat prin art.5 din O.G.

nr.12/1995, aprobată prin Legea nr.59/1995, se înțelege folosirea efectivă a

materiilor prime, materialelor, pieselor de schimb și componentelor importate,

care se încadrează la un cod tarifar de 6 sau de 8 cifre din Tariful Vamal de

Import al României, supuse unor procese de prelucrare, transformare sau

asamblare, în vederea obținerii unor bunuri cu caracteristici

tehnico-funcționale sau de altă natură, distincte față de cele ale bunurilor importate,

încorporate fizic sau valoric în produsul nou rezultat, care se încadrează la

rândul său la un alt cod tarifar de 6 sau 8 cifre, prevăzut  în Tariful Vamal

al României”.

În speță, intimata asamblează și vinde

televizoare (produse finite) care se încadrează la același cod tarifar cu

produsele importate.

În consecință, soluția instanței de

admitere a acțiunii și de anulare a actelor contestate nu se justifică, taxele

vamale cât și majorările de întârziere stabilite în sarcina intimatei societăți

conform art.13 din Ordonanța Guvernului nr.11/1996, fiind legal datorate.

Se va lua act că Parchetul nu a mai

stăruit în primul motiv de recurs privind nerespectarea formelor procedurale

prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 din Codul de procedură

civilă.

În consecință, în baza art.312 pct.1 Cod

procedură civilă, urmează a se admite recursurile declarate, a se casa sentința

atacată și în fond se va respinge acțiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de

Direcția Generală a Vămilor, actualmente Autoritatea Națională a Vămilor,

împotriva Sentinței civile nr.838 din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel

București – Secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond

respinge acțiunea.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14

ianuarie 2004.