ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 534/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București sub nr. 626 din 2 aprilie 2002, Colegiul Medicilor din România, în contradictoriu cu pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Sănătății și Familiei, a solicitat anularea Ordinului comun nr. 9/44 din 24 ianuarie 2002 emis de Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Sănătății și Familiei pentru stabilirea cotelor procentuale destinate decontării serviciilor medicale pentru fiecare domeniu al asistenței medicale pe anul 2002. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat următoarele: - la stabilirea, prin ordinul contestat, a cotei procentuale care se aplică sumei stabilite, potrivit Legii bugetului de stat, pentru cheltuieli materiale și prestări de servicii cu caracter medical pe anul 2002, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Sănătății nu au respectat dispozițiile Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale primare în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate, așa cum acesta a fost aprobat prin H.G.

nr.1244 din 6 decembrie 2001; - aplicarea, prin ordinul contestat, a unei cote procentuale de 7,2 asupra sumei prevăzută în Legea bugetului de stat, pentru cheltuielile cu materialele și serviciile cu caracter medical, a făcut ca fondul stabilit pentru asistență medicală primară în anul 2002 să fie mai mic decât fondul aprobat în anul 2001 indexat cu indicele de inflație prognozat pentru anul 2002; - pârâții nu au ținut seama de prevederile art.15 din Contractul-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale primare, potrivit cărora, fondul pentru asistența medicală primară se determină prin aplicarea unei cote procentuale asupra cheltuielilor materiale și serviciilor cu caracter medical aprobate în bugetul Fondului asigurărilor sociale de sănătate, la stabilirea căreia se va lua în considerare cel puțin fondul aprobat pentru anul precedent, aferent asistenței medicale primare, indexat cu coeficientul de inflație prognozat pentru anul în curs; - prin nerespectarea de către pârâți a normelor legale în materie, fondul destinat asistenței medicale primare în anul 2002 a fost mai mic cu 693.417.148,2 mii lei, astfel că medicii care lucrează în domeniul asistenței medicale primare și care urmau a fi plătiți din acest fond au fost vătămați în dreptul lor prevăzut de lege iar Colegiul Medicilor din România are, potrivit art.12 și 13 din Legea nr. 74/1995,

atribuția de a reprezenta interesele membrilor săi, de a le apăra și promova drepturile.

Pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, arătând că: - la estimarea sumelor pe domenii de asistență socială s-au avut în vedere următoarele: execuția anului precedent; ponderea la nivel național a fiecărui domeniu de asistență medicală, aceasta fiind stabilită de conducerea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și cea a Ministerului Sănătății conform strategiei de dezvoltare a fiecărui segment de asistență medicală; Normele metodologice de aplicare a Contractului-cadru pe anul 2002; propunerile înaintate de casele de asigurări de sănătate; - la stabilirea fondului destinat asistenței medicale primare s-a avut în vedere numărul de puncte „per capita” și „per serviciu” transmis de casele de asigurări de sănătate în estimările aferente anului 2002, calculate la valoarea punctului, unică pe țară, de Casa Națională de Asigurări de Sănătate; - fondul aferent asistenței medicale primare în anul 2002 prezintă o creștere cu 23,7% față de anul precedent, fiind cu 1,7% peste nivelul prognozat al inflației pentru anul 2002; - valoarea fondului asistenței medicale primare este de 3.326,7 miliarde lei și reprezintă un procent de 7,2 din totalul sumei de 46.406,3 miliarde lei prevăzută în bugetul pe anul 2002 al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate pentru materiale și servicii cu caracter medical.

La rândul său, Ministerul Sănătății și Familiei a depus întâmpinare, arătând că: - potrivit Legii nr. 145/1997, administrarea fondurilor destinate asigurărilor de sănătate se face de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Casele județene de asigurări de sănătate și Casele de asigurări de sănătate din celelalte sisteme; - potrivit prevederilor legale, atribuțiile Colegiului Medicilor din România, în cadrul asigurărilor sociale de sănătate, se referă la stabilirea criteriilor parametrilor de calitate a serviciilor medicale, criterii care ar fi putut să constituie un element important în utilizarea cu eficacitate a fondurilor, însă acestea nu au fost elaborate. La cererea reclamantului, instanța de fond a încuviințat proba cu expertiză contabilă ale cărei obiective au fost menționate în scris de reclamant.

Expertul contabil A.D., desemnat pentru efectuarea expertizei, a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză în care se consemnează că, prin raportare la art. 15 din Contractul-cadru aprobat prin H.G. nr.1244/2001, cota procentuală alocată pentru asistența medicală primară ar trebui să fie de 8,52 și nu de 7,2 cât este prevăzut în Ordinul comun emis de pârâtă și contestat de reclamant, astfel că s-a ajuns la o diminuare a fondului destinat asistenței medicale primare în anul 2002 cu suma de 693.417.148,2 mii lei. Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 985 din 24 octombrie 2002, a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere următoarele: - la estimarea sumelor pe domenii de asistență socială s-a avut în vedere indicele de inflație de 22% iar valoarea fondului de care trebuie să beneficieze asistența medicală primară în anul 2002 este de 3.326,7 miliarde lei, sumă ce reprezintă un procent de 7,2 aplicat la suma de 46.406,3 miliarde lei prevăzută în Legea bugetului de stat pe anul 2002 și destinată de Casa Națională de Asigurări de Sănătate pentru materiale și servicii cu caracter medical; - procentul de 7,2 pentru asistență medicală primară a fost stabilit în corelație cu celelalte domenii de asistență medicală menționate în ordinul contestat; - din referatul de aprobare a cotelor procentuale destinate decontării serviciilor medicale pentru fiecare domeniu de asistență medicală pe anul 2002, rezultă că la determinarea fondului destinat asistenței medicale primare s-a avut în vedere numărul de puncte „per capita” și „per serviciu” transmis de casele de asigurări de sănătate în estimările aferente anului 2002, calculate la valoarea punctului, unică pe țară, de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, astfel că, sub acest aspect, Ordinul comun nr.9/44 din 24 ianuarie 2002 a fost emis cu respectarea normativelor legale în materie; - cu privire la concluzia raportului de expertiză, aceasta nu poate fi avută în vedere deoarece la, nivel național,

cotele procentuale destinate domeniilor de asistență medicală au caracter orientativ iar Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în calitate de administrator al Fondului de asigurări sociale de sănătate, stabilește sumele ce rezultă din aplicarea cotelor procentuale aprobate; - reclamantul nu a făcut dovada vătămării unui drept al său recunoscut de lege, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1 din Legea nr.29/1990 a contenciosului administrativ. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Colegiul Medicilor din România, criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei și pe fond admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată și anularea actului administrativ atacat.

Prin motivele de recurs prezentate în scris, recurentul a arătat, în esență următoarele: - instanța de judecată nu a lămurit principalul aspect ce a fost ridicat atât de reclamant, prin acțiunea introductivă, cât și de expertiza contabilă efectuată în cază: dacă baza de calcul la care se aplică indicele de inflație a fost corect și legal determinată.

În susținerea acestui motiv de recurs, recurentul a învederat că, instanța de fond, prin motivarea prezentată, a evitat să arate care a fost fondul ce s-a alocat pentru asistența medicală primară în anul 2001; - instanța nu a ținut seama de faptul că stabilirea cotei procentuale de 7,2 pentru asistența medicală primară, de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Sănătății și Familiei, s-a făcut fără a fi respectate prevederile art.15 din Contractul-cadru, întrucât din aplicarea acestui procent la bugetul alocat nu rezultă o sumă care să fie cel puțin la nivelul celei din anul trecut indexată cu indicele de inflație prognozat; - deși modalitatea de stabilire a cotelor procentuale destinate decontării serviciilor medicale este reglementată prin hotărâre de guvern iar Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Sănătății și Familiei sunt ținuți de respectarea acestei reglementări, instanța de fond, în mod arbitrar, a apreciat că aceste cote procentuale au un caracter orientativ la nivel național; - deși fondul destinat asistenței medicale primare nu a fost calculat potrivit dispozițiilor legale, rezultând un fond mai mic care are drept consecință diminuarea veniturilor medicilor de familie ale căror interese sunt reprezentate și apărate, potrivit art.12 și 13,

alin. (1) lit. a) și lit. n) din Legea nr. 74/1995 privind exercitarea profesiei de medic și organizarea Colegiului Medicilor din România, instanța de judecată, în mod nelegal și fără a pune în discuția părților, a stabilit că pentru Colegiul Medicilor din România nu există un drept recunoscut de lege, vătămat prin actul administrativ atacat. Curtea, examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Aspectele puse în discuție sunt supuse, în principal, reglementării legale instituite de: Legea nr. 216/2001 privind bugetul de stat pe anul 2001; O.G.

nr. 27/1991 privind rectificarea bugetului de stat pe anul 2001; Ordinul comun nr.482/597/2914 din 4 septembrie 2001 emis de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății și Familiei și Colegiul Medicilor din România pentru stabilirea cotelor procentuale destinate asistenței medicale pe anul 2001; H.G. nr. 1244 din 6 decembrie 2001 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale primare în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate; Contractul-cadru aprobat prin H.G.

nr. 1244/2001; Ordinul comun nr.9/44 din 24 ianuarie 2002 emis de Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Sănătății și Familiei pentru stabilirea cotelor procentuale destinate asistenței medicale pe anul 2002; Legea nr.145/1997 privind asigurările sociale de sănătate cu modificările și completările ulterioare; Legea nr. 74/1995 privind exercitarea profesiei de medic și organizarea Colegiului Medicilor din România; Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ. Potrivit cap. II, art.15 din Contractul-cadru aprobat prin H.G.

nr. 1244 din 6 decembrie 2001, determinarea fondului pentru asistență medicală primară se face prin aplicarea unei cote procentuale asupra cheltuielilor materiale și serviciilor cu caracter medical, aprobate în bugetul Fondului asigurărilor sociale de sănătate, la stabilirea acestei cote urmând a fi luat în considerare cel puțin fondul aprobat pentru anul precedent, aferent asistenței medicale primare, indexat cu coeficientul de inflație prognozat pentru anul în curs. În reglementarea articolului susmenționat, Casa Națională de Asigurări de Sănătate analizează și stabilește cota procentuală arătată mai sus, la propunerile caselor de asigurări de sănătate și cu avizul Colegiului Medicilor din România, iar aprobarea cotei se face prin ordin comun al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și al ministrului sănătății.

Cu privire la primul motiv de recurs potrivit căruia instanța nu a clarificat aspectul privind corectitudinea și legalitatea bazei de calcul la care se aplică indicele de inflație și nici nu a arătat fondul ce s-a alocat pentru asistența medicală primară în anul 2001, se constată că indicele de inflație de 22% prognozat pentru anul 2002 a fost aplicat la fondul aprobat pentru asistența medicală primară în anul 2001, care, așa cum rezultă din precizările făcute de Casa Națională de Asigurări de Sănătate prin adresa de răspuns nr. ET/1131 din 20 martie 2002, este de 2.688,8 miliarde lei, în timp ce suma alocată cheltuielilor materiale și serviciilor cu caracter medical în anul 2001 este de 33.652,8 miliarde lei potrivit anexei 10 privind bugetul Fondului de asigurări de sănătate pe anul 2001, la Legea nr.216/2001 privind bugetul de stat pe anul 2001. Suma de 36.017 miliarde lei reprezintă limita de cheltuială stabilită prin O.G.

nr. 27/2001 privind rectificarea bugetului de stat pe anul 2001. Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs potrivit căruia stabilirea cotei procentuale de 7,2 pentru asistența medicală primară s-a făcut fără a fi respectate prevederile art.15 din Contractul-cadru aprobat prin H.G.

nr. 1244 din 6 decembrie 2001, se constată că fondul de 3.326,7 miliarde lei aferent asistenței medicale primare în anul 2002, a fost determinat pe baza numărului de puncte „per capita” (tarif pe persoană asigurată) și „per serviciu” (tarif pe serviciu medical) transmis de casele de asigurări de sănătate, în estimările aferente anului 2002, calculate la valoarea punctului (unică pe țară) de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, așa cum rezultă din referatul de aprobare întocmit de această autoritate publică pentru stabilirea cotelor procentuale destinate decontării serviciilor medicale pe anul 2002. Din înscrisul menționat rezultă că stabilirea cotelor procentuale s-a făcut pentru fiecare domeniu de asistență medicală iar în ceea ce privește cota procentuală de 7,2 pentru asistența medicală primară, aceasta a fost analizată și stabilită de Casa Națională de Asigurări de Sănătate în corelație cu celelalte domenii de asistență medicală, la propunerea caselor de asigurări de sănătate care au transmis numărul de puncte conform modalităților de plată a furnizorilor de servicii medicale, fiind respectate astfel atât prevederile art.15 din Contractul-cadru cât și prevederile art. 5 din H.G.

nr.1244/2001. La instanța de fond, reclamantul a avut posibilitatea să-și precizeze punctul de vedere cu privire la cele consemnate de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate în înscrisul intitulat „Referat de aprobare” însă nu a făcut-o. Al treilea motiv de recurs, potrivit căruia instanța de fond, în mod arbitrar, a apreciat cotele procentuale ca având caracter orientativ la nivel național este lipsit de relevanță în contextul în care instanța de fond a reținut în continuarea acestei aprecieri că „pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în calitate de administrator al Fondului de asigurări sociale de sănătate, stabilește sumele ce rezultă din aplicarea cotelor procentuale aprobate”.

În fine, ultimul motiv de recurs, potrivit căruia instanța a stabilit că pentru Colegiul Medicilor din România nu există un drept recunoscut de lege, vătămat prin actul administrativ atacat, acesta nu poate fi socotit un fine de neprimire a acțiunii, întrucât aprecierea instanței a fost în sensul că prin actul administrativ atacat nu s-a adus vreo vătămare dreptului recunoscut de lege reclamantului Colegiul Medicilor din România. Dacă aprecierea instanței ar fi avut un alt sens, soluția pronunțată ar fi fost de respingere a acțiunii ca inadmisibilă, ori, instanța s-a pronunțat în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. Cu precizările prezentate mai sus, sentința instanței de fond va fi menținută ca legală și temeinică iar recursul declarat de reclamantul Colegiul Medicilor din România va fi respins ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge recursul declarat de Colegiul Medicilor din România împotriva sentinței civile nr. 985 din 24 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2004.