ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 534/2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 534/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București sub nr. 626 din 2 aprilie

2002, Colegiul Medicilor din România, în contradictoriu cu pârâții Casa

Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Sănătății și Familiei, a

solicitat anularea Ordinului comun nr. 9/44 din 24 ianuarie 2002 emis de Casa

Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Sănătății și Familiei pentru

stabilirea cotelor procentuale destinate  decontării serviciilor medicale

pentru fiecare domeniu al asistenței medicale pe anul 2002.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat următoarele:

-

la stabilirea, prin ordinul contestat, a cotei procentuale care se aplică

sumei  stabilite, potrivit Legii bugetului de stat, pentru cheltuieli materiale

și prestări de servicii cu caracter medical pe anul 2002, Casa Națională de

Asigurări de Sănătate și Ministerul Sănătății nu au respectat dispozițiile

Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale primare în

cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate, așa cum acesta a fost

aprobat prin H.G. nr.1244 din 6 decembrie 2001;

-

aplicarea, prin ordinul contestat, a unei cote procentuale de 7,2 asupra sumei

prevăzută în Legea bugetului de stat, pentru cheltuielile cu materialele și

serviciile cu caracter medical, a  făcut ca fondul stabilit pentru asistență

medicală primară în anul 2002 să fie mai mic decât fondul aprobat în anul 2001

indexat cu indicele de inflație prognozat pentru anul 2002;

-

pârâții nu au ținut seama de prevederile art.15 din Contractul-cadru privind

condițiile acordării asistenței medicale primare, potrivit cărora, fondul

pentru asistența medicală primară se determină prin  aplicarea unei cote

procentuale asupra cheltuielilor materiale și serviciilor cu caracter medical

aprobate în bugetul Fondului asigurărilor sociale de sănătate, la  stabilirea

căreia se va lua în considerare cel puțin fondul aprobat pentru anul precedent,

aferent asistenței medicale primare, indexat cu coeficientul de inflație

prognozat pentru anul în curs;

-

prin nerespectarea de către pârâți a normelor legale în  materie, fondul

destinat asistenței medicale primare în anul 2002 a fost mai mic cu

693.417.148,2 mii lei, astfel că medicii care lucrează în domeniul asistenței

medicale primare și care urmau a fi plătiți din acest fond au fost vătămați în

dreptul lor prevăzut de lege iar Colegiul Medicilor din România are, potrivit

art.12 și 13 din Legea nr. 74/1995, atribuția de a reprezenta interesele

membrilor săi, de a  le apăra și promova drepturile.

Pârâta

Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a depus întâmpinare prin care a

solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, arătând că:

-

la estimarea sumelor pe domenii de  asistență socială s-au avut în vedere

următoarele: execuția anului precedent; ponderea la nivel național a fiecărui

domeniu de asistență medicală, aceasta fiind stabilită de conducerea Casei

Naționale de Asigurări de Sănătate și cea a  Ministerului Sănătății conform

strategiei de dezvoltare a fiecărui segment de asistență medicală; Normele

metodologice de aplicare a  Contractului-cadru pe anul 2002; propunerile

înaintate de casele de asigurări de sănătate;

-

la stabilirea fondului destinat  asistenței medicale primare  s-a avut în

vedere numărul de puncte „per capita” și „per serviciu” transmis de casele de

asigurări de sănătate în  estimările aferente  anului 2002, calculate la

valoarea punctului, unică pe țară, de Casa Națională de Asigurări de  Sănătate;

-

fondul aferent asistenței medicale primare în anul 2002 prezintă o creștere cu

23,7% față de anul precedent, fiind cu 1,7% peste nivelul prognozat al

inflației pentru anul 2002;

-

valoarea fondului asistenței medicale primare este de 3.326,7 miliarde lei și

reprezintă un procent de 7,2 din totalul  sumei de 46.406,3 miliarde lei

prevăzută în bugetul pe anul 2002 al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate

pentru materiale și  servicii cu caracter medical.

La

rândul său, Ministerul Sănătății și Familiei a  depus întâmpinare, arătând că:

-

potrivit Legii nr. 145/1997, administrarea fondurilor destinate asigurărilor de

sănătate se face de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Casele județene de

asigurări de sănătate și Casele de asigurări de sănătate din celelalte sisteme;

-

potrivit prevederilor legale, atribuțiile Colegiului Medicilor din România, în cadrul

asigurărilor sociale de sănătate, se referă la stabilirea criteriilor

parametrilor de calitate a serviciilor medicale, criterii care ar fi putut să

constituie un element important în utilizarea  cu eficacitate a fondurilor,

însă acestea nu au fost elaborate.

La

cererea reclamantului, instanța de fond a încuviințat proba cu expertiză

contabilă ale cărei obiective au fost menționate în scris de reclamant.

Expertul

contabil A.D., desemnat pentru efectuarea expertizei, a depus la dosarul cauzei

raportul de expertiză  în care se consemnează că, prin raportare la art. 15 din

Contractul-cadru aprobat prin H.G. nr.1244/2001, cota procentuală alocată pentru

asistența medicală primară ar trebui să fie  de 8,52 și nu de 7,2 cât este

prevăzut în Ordinul comun emis de pârâtă și contestat de reclamant, astfel că

s-a ajuns la o diminuare a fondului destinat asistenței medicale primare în

anul 2002 cu suma de 693.417.148,2 mii lei.

Curtea

de Apel București, secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 985

din 24 octombrie 2002, a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

Pentru

a pronunța astfel, instanța a avut în vedere următoarele:

-

la estimarea sumelor pe domenii de asistență socială s-a avut în vedere

indicele de inflație de 22% iar valoarea fondului de care trebuie să beneficieze

asistența medicală primară în anul 2002 este de 3.326,7 miliarde lei, sumă ce

reprezintă un procent de 7,2 aplicat la suma de 46.406,3 miliarde lei prevăzută

în Legea bugetului de stat pe anul 2002 și destinată de Casa Națională de

Asigurări de Sănătate pentru materiale și servicii cu caracter medical;

-

procentul de 7,2 pentru asistență medicală primară a fost stabilit în corelație

cu celelalte domenii de asistență medicală menționate în ordinul contestat;

-

din referatul de aprobare a cotelor procentuale destinate decontării

serviciilor medicale pentru fiecare domeniu de asistență medicală pe anul 2002,

rezultă că la determinarea fondului destinat asistenței medicale primare s-a

avut în  vedere numărul de puncte „per capita” și „per serviciu” transmis de

casele de asigurări de sănătate în estimările aferente anului  2002, calculate

la valoarea punctului, unică pe țară, de Casa Națională de Asigurări de

Sănătate, astfel că, sub acest aspect, Ordinul comun nr.9/44 din 24 ianuarie

2002 a fost emis cu respectarea normativelor legale în materie;

-

cu privire la concluzia raportului de expertiză, aceasta nu poate fi avută în

vedere deoarece la, nivel național, cotele procentuale destinate domeniilor de

asistență medicală au caracter orientativ iar Casa Națională de Asigurări de

Sănătate, în calitate de  administrator al Fondului de asigurări sociale de

sănătate, stabilește sumele ce rezultă din aplicarea cotelor procentuale

aprobate;

-

reclamantul nu a făcut dovada  vătămării unui drept al său recunoscut de lege,

astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1 din Legea

nr.29/1990 a contenciosului administrativ.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Colegiul Medicilor din România,

criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului,

casarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei  și pe fond admiterea acțiunii,

așa cum a fost formulată și anularea actului administrativ atacat.

Prin

motivele de recurs prezentate în scris, recurentul a  arătat, în esență

următoarele:

-

instanța de judecată nu a lămurit  principalul aspect ce a fost ridicat atât de

reclamant, prin acțiunea introductivă, cât și de expertiza contabilă efectuată

în cază: dacă baza de calcul la care se aplică indicele de inflație a fost

corect și legal determinată. În susținerea acestui motiv de recurs, recurentul

a învederat că, instanța de fond, prin motivarea prezentată, a evitat să arate

care a fost fondul ce s-a alocat pentru asistența medicală primară  în anul

2001;

-

instanța nu a ținut seama de faptul că stabilirea cotei procentuale de 7,2

pentru asistența medicală primară, de către Casa Națională de Asigurări de

Sănătate și Ministerul Sănătății și Familiei, s-a  făcut fără a fi respectate

prevederile art.15 din Contractul-cadru, întrucât din aplicarea  acestui

procent la bugetul alocat nu rezultă o sumă care să fie cel puțin la nivelul

celei din anul trecut indexată cu indicele de inflație prognozat;

-

deși modalitatea de stabilire a  cotelor  procentuale destinate decontării

serviciilor medicale este reglementată prin hotărâre de guvern iar Casa

Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Sănătății și Familiei sunt

ținuți de respectarea acestei reglementări, instanța de fond, în mod arbitrar,

a apreciat că aceste cote procentuale au un caracter orientativ la nivel

național;

-

deși fondul destinat asistenței medicale primare nu a fost calculat potrivit

dispozițiilor legale, rezultând un fond mai mic care are  drept consecință

diminuarea veniturilor medicilor de familie ale căror interese sunt

reprezentate și apărate, potrivit art.12 și 13,  alin. (1) lit. a) și lit. n)

din Legea nr. 74/1995 privind exercitarea profesiei de medic și organizarea

Colegiului Medicilor din România, instanța de judecată, în mod nelegal și fără

a pune în discuția părților, a stabilit că pentru Colegiul Medicilor din

România nu există un drept recunoscut de lege, vătămat prin actul administrativ

atacat.

Curtea,

examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările

dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale

art. 304

1

C. proc. civ., constată că recursul este nefondat, după

cum se va arăta în continuare.

Aspectele

puse în discuție sunt supuse, în principal, reglementării legale instituite de:

Legea nr. 216/2001 privind  bugetul de stat pe anul 2001; O.G. nr. 27/1991

privind rectificarea bugetului de stat pe anul 2001; Ordinul comun

nr.482/597/2914 din 4 septembrie 2001  emis de Casa Națională de Asigurări de

Sănătate, Ministerul Sănătății și Familiei și Colegiul Medicilor din România

pentru stabilirea cotelor procentuale destinate asistenței medicale pe anul

2001; H.G. nr. 1244 din 6 decembrie 2001 pentru aprobarea Contractului-cadru

privind condițiile acordării asistenței medicale primare în cadrul sistemului

asigurărilor sociale de sănătate; Contractul-cadru aprobat prin H.G. nr. 1244/2001;

Ordinul comun nr.9/44 din 24 ianuarie 2002 emis de Casa Națională de Asigurări

de Sănătate și Ministerul Sănătății și Familiei pentru stabilirea cotelor

procentuale destinate asistenței medicale pe anul 2002; Legea nr.145/1997

privind asigurările  sociale de sănătate cu modificările și completările

ulterioare; Legea nr. 74/1995 privind exercitarea profesiei de medic și

organizarea Colegiului Medicilor din România; Legea nr. 29/1990 a

contenciosului administrativ.

Potrivit

cap. II, art.15 din Contractul-cadru aprobat prin H.G. nr. 1244 din 6 decembrie

2001, determinarea fondului pentru asistență medicală primară se face prin

aplicarea unei cote procentuale asupra cheltuielilor materiale și serviciilor

cu caracter medical, aprobate în bugetul Fondului asigurărilor sociale de

sănătate, la stabilirea acestei cote urmând a fi luat în considerare cel puțin

fondul aprobat pentru anul precedent, aferent asistenței medicale primare,

indexat cu coeficientul de inflație prognozat pentru anul în curs.

În reglementarea

articolului susmenționat, Casa Națională de Asigurări de Sănătate analizează și

stabilește cota procentuală arătată mai sus, la propunerile caselor de

asigurări de sănătate și cu avizul Colegiului Medicilor din România, iar

aprobarea cotei se face prin ordin comun al președintelui Casei Naționale de

Asigurări de Sănătate și al ministrului sănătății.

Cu

privire la primul motiv de recurs potrivit căruia instanța nu a clarificat

aspectul privind corectitudinea  și legalitatea bazei de calcul la care se

aplică indicele de inflație și nici nu a arătat fondul ce s-a alocat pentru

asistența medicală primară în anul 2001, se constată că indicele de inflație de

22% prognozat pentru anul 2002  a fost aplicat la fondul aprobat pentru

asistența medicală primară în anul 2001, care, așa cum rezultă din precizările

făcute de Casa Națională de Asigurări de Sănătate prin adresa de răspuns nr. ET/1131

din 20 martie 2002, este de 2.688,8 miliarde lei, în timp ce suma  alocată

cheltuielilor materiale și serviciilor cu caracter medical în anul 2001 este de

33.652,8 miliarde lei potrivit anexei 10 privind bugetul Fondului de asigurări

de sănătate pe anul 2001, la Legea nr.216/2001 privind bugetul de stat pe anul

prin O.G. nr. 27/2001 privind rectificarea  bugetului de stat pe anul 2001.

Referitor

la cel de-al doilea motiv de recurs potrivit căruia stabilirea cotei

procentuale de 7,2 pentru asistența medicală primară s-a făcut fără a fi

respectate prevederile art.15 din Contractul-cadru aprobat prin H.G. nr. 1244

din 6 decembrie 2001, se constată că fondul de 3.326,7 miliarde lei aferent

asistenței medicale primare în anul 2002, a fost determinat pe baza numărului

de puncte „per capita” (tarif pe persoană asigurată) și „per serviciu” (tarif

pe serviciu medical) transmis de casele de asigurări de sănătate, în estimările

aferente anului 2002, calculate la valoarea punctului (unică pe țară) de Casa

Națională de Asigurări de Sănătate, așa cum rezultă din referatul de aprobare

întocmit de această autoritate publică pentru stabilirea cotelor procentuale

destinate decontării serviciilor medicale pe anul 2002.

Din

înscrisul menționat rezultă că stabilirea cotelor procentuale s-a făcut pentru

fiecare domeniu de asistență medicală iar în ceea ce privește cota procentuală

de 7,2 pentru asistența medicală primară, aceasta a fost analizată și stabilită

de Casa Națională de Asigurări de  Sănătate în corelație cu celelalte domenii

de asistență medicală, la propunerea caselor de asigurări de sănătate care au

transmis numărul de puncte conform  modalităților de plată a furnizorilor de

servicii medicale, fiind respectate astfel atât prevederile art.15 din

Contractul-cadru cât  și prevederile art. 5 din H.G. nr.1244/2001.

La

instanța de fond, reclamantul a avut posibilitatea să-și precizeze punctul de

vedere cu privire la cele consemnate de pârâta Casa Națională de Asigurări de

Sănătate în înscrisul intitulat „Referat de aprobare” însă nu a  făcut-o.

Al

treilea motiv de recurs, potrivit căruia instanța de fond, în mod arbitrar, a

apreciat cotele procentuale ca având caracter orientativ la nivel național este

lipsit de  relevanță în contextul în care  instanța de fond  a  reținut în

continuarea acestei aprecieri că „pârâta Casa Națională de Asigurări de

Sănătate, în calitate de administrator al Fondului de asigurări sociale de

sănătate, stabilește sumele ce rezultă din aplicarea cotelor procentuale

aprobate”.

În

fine, ultimul motiv de recurs, potrivit căruia instanța a stabilit că pentru

Colegiul Medicilor din România nu există un drept recunoscut de lege, vătămat

prin actul administrativ atacat, acesta nu poate fi socotit un fine de

neprimire a acțiunii, întrucât aprecierea instanței a fost în sensul că prin

actul administrativ atacat nu s-a adus vreo vătămare dreptului recunoscut de

lege reclamantului Colegiul Medicilor din România. Dacă aprecierea instanței ar

fi avut un alt sens, soluția pronunțată ar fi fost de respingere a acțiunii ca

inadmisibilă, ori, instanța s-a pronunțat în  sensul respingerii acțiunii ca

neîntemeiată.

Cu

precizările prezentate mai sus, sentința instanței de fond va fi menținută ca

legală și temeinică iar recursul declarat de reclamantul Colegiul Medicilor din

România va fi respins ca  nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Colegiul Medicilor din România împotriva sentinței civile

nr. 985 din 24 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 10 februarie 2004.