ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1495/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 4 octombrie 2001 reclamantul Colegiul Medicilor din România a chemat în

judecată C.N.A.S., solicitând obligarea pârâtei ca în termen de 30 de zile de

la pronunțarea hotărârii de admitere a acțiunii să emită și să trimită spre

publicare la Monitorul Oficial al României, Partea I, Ordinul / Ordinele

privind stabilirea valorii estimate și definitive a valorii punctului „per

capita" și a punctului bugetului de practică medicală și „per serviciu”

pentru plata serviciilor medicale din asistența medicală primară și asistența

medicală de specialitate ambulatorie, din sistemul de asigurări sociale de

sănătate, pe trimestrul I și trimestrul II ale anului 2001, obligarea pârâtei

la emiterea proiectului de ordin, cu „valorile punctului”, pe trimestrul III

din 2001 și comunicarea lui către reclamantă pentru analiză și aprobare în

termen de 15 zile de la pronunțarea hotărârii de admitere a acțiunii, iar în

ipoteza admiterii acțiunii, obligarea pârâtei la plata unei amenzi civile de

10.000.000 lei pentru fiecare zi întârziere până la executarea obligației.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că deși pârâta, conform dispozițiilor art. 6 din H.G. nr. 175/2001 avea

obligația să emită actele menționate, aceasta refuză să soluționeze favorabil

cererea sa în sensul de a acționa potrivit dispozițiilor legale mai sus

arătate.

Totodată, reclamantul a invocat și

prevederile art. 14 alin. (3) și art. 15 alin. (3) din Contractul-cadru pe anul

2001, art. 17, art. 18, art. 21-23, art. 34 din Normele de aplicare a acestui

contract, precum și art. 10 din Legea nr. 24/2000 și ale art. 1 și 5 din Legea

nr. 29/1990.

În ședința publică de la 12

februarie 2002, reclamantul a renunțat la judecarea capătului 3 din acțiunea

introductivă privind obligarea pârâtei la plata unei amenzi civile.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 158 din 19 februarie 2002 a

respins acțiunea restrânsă formulată de reclamant ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța în acest sens,

instanța de fond a reținut, în esență, pe de o parte, că valoarea estimată și

definitivă a punctelor pentru asistența medicală primară și de specialitate se

calculează doar de C.N.A.S., fără a exista nici o dispoziție care să prevadă

consultarea sau supunerea spre aprobare reclamantului a valorii punctului

pentru asistența medicală primară sau ambulatorie de specialitate.

Pe de altă parte, că din probele

administrate în cauză rezultă că pârâta a transmis caselor de asigurări de

sănătate valorile estimate și definitive ale valorii punctului „per

capita" și „per serviciu” pentru asistența medicală primară și de

specialitate în baza cărora acestea au efectuat decontarea serviciilor medicale

prestate de furnizorii de servicii, în baza contractelor încheiate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termen legal, Colegiul Medicilor din România, criticând-o

pentru nelegalitate.

În motivarea recursului, Colegiul

Medicilor din România a susținut că în soluționarea cauzei instanța de fond nu

a ținut cont și nu a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor Legi nr. 145/1997

(art. 44 și 45), ale Contractului - cadru pe anul 2001 aprobat prin H.G. nr.

165/2001 (art. 6, art. 13 și urm.), precum și ale Normelor de aplicare a

acestui contract (art. 17, art. 18, art. 15 alin. (2).

Totodată, recurentul-reclamant a

arătat că și în ipoteza în care s-ar considera că nu este cazul emiterii unui

ordin comun, C.N.A.S. – Colegiul Medicilor din România, tot era necesar ca

valoarea punctului calculată de către C.N.A.S. să fie aprobată prin ordin al

Președintelui C.N.A.S. și nu să fie transmisă caselor de asigurări de sănătate

din teritoriu sub forma unei adrese, fiind aplicabile dispozițiile art. 10 din

Legea nr. 24/2000.

Examinând sentința atacată în raport

cu toate criticile formulate, cu actele dosarului și cu dispozițiile legale

incidente pricinii se constată că recursul nu este fondat.

Astfel, este necontestat că în

conformitate cu dispozițiile art. 44 și art. 45 din Legea nr. 145/1997 privind

asigurările sociale de sănătate contractele anuale cu furnizorii de servicii

medicale se încheie de casele de asigurări de sănătate în baza Contractului -

cadru, iar Contractul - cadru pentru anul 2001 a fost aprobat prin H.G. nr.

165/2001 (M. Of., nr. 34/19.01.2001).

Potrivit art. 2 din această hotărâre

C.N.A.S. împreună cu Colegiul Medicilor din România elaborează norme

metodologice de aplicare a Contractului - cadru, iar Normele se aprobă prin

ordin comun al președintelui C.N.A.S. și al președintelui Colegiului Medicilor

din România, cu avizul Ministerului Sănătății și Familiei, al ministerelor cu

rețea sanitară proprie, al Ministerului Finanțelor Publice și al Ministerului

Justiției și se publică în Monitorul Oficial al României.

Așadar, art. 6 din H.G. nr. 165/2001

se referă la ordinele emise pentru aplicarea Contractului - cadru cuprins în

anexa la H.G. nr. 165/2001 și a normelor prevăzute la art. 2 din hotărâre, care

vizează relația dintre casele de asigurări de sănătate și furnizorii de

servicii medicale (se aprobă de cei doi președinți ale autorităților mai sus

arătate și se publică în Monitorul Oficial), iar nu la valoarea punctului

estimată sau definitivă.

Mai mult, se constată, pe de o

parte, că, pentru aprobarea Normelor de aplicare a Contractului - cadru privind

condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului asigurărilor de

sănătate, a fost emis Ordinul comun nr. 269/79 din 12 ianuarie 2001, (M. Of.,

nr. 22 bis/15.01.2001). Pe de altă parte, se constată că pentru stabilirea

cotelor procentuale destinate decontării serviciilor medicale pentru fiecare

domeniu al asistenței medicale a fost încheiat și Ordinul comun nr.

482/597/2914/2001. Totodată, se constată că toate adresele prin care au fost

comunicate valorile punctului „per capita”, „per serviciu”, a celui aferent

bugetului de practică medicală ambulatorie de specialitate au număr de

înregistrare de la Cabinetul Președintelui C.N.A.S., purtând ștampila C.N.A.S.

și semnătura președintelui C.N.A.S. sau a persoanei abilitate să semneze în

numele acestuia.

Faptul că aceste adrese prin care au

fost comunicate valorile punctelor stabilite de C.N.A.S. nu au fost publicate

în Monitorul Oficial nu este contrar dispozițiilor art. 10 din Legea nr.

24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor

normative, întrucât, astfel cum s-a arătat, în cele ce preced, acestea au fost

stabilite în baza actelor normative publicate în Monitorul Oficial, iar actele

administrative prin care s-a stabilit valoarea punctelor sunt acte juridice de

punere în executare al respectivelor acte normative și au fost comunicate

tuturor celor interesați, fapt recunoscut și de recurent.

Prin urmare, se constată că în mod corect a reținut instanța

de fond că pentru anul 2001 nu există nici o prevedere legală care să oblige

C.N.A.S. la emiterea altor ordine în sensul solicitat de Colegiul Medicilor din

România.

Constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică,

iar motivele de recurs nefondate, urmează a se respinge recursul declarat în

cauză de Colegiul Medicilor din România.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Colegiul Medicilor din România împotriva sentinței civile nr. 158 din 19

februarie 2002 a Curții de Apel, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 10 aprilie 2003.