ÎCCJ, decizie (scj.ro #85239)

Ordin comun al Ministerului Sănătății și Familiei și al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Încălcarea principiului neretroactivității legii. Constituție, art.15 alin.2 C. civ., art.1 Potrivit principiului neretroactivității legii, înscris în art.15 alin.2 din Constituție și în materie civilă, la art.1 din C. civ., legea dispune numai pentru viitor, astfel că prevederea din ordinul atacat, prin care se dispune o aplicare retroactivă a dispozițiilor acestuia, încalcă principiul constituțional enunțat, fiind deci, nelegală și totodată, prejudiciabilă pentru reclamantă.

I.C.C.J., secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr.4559 din 24 iunie 2004 Prin acțiunea introductivă, înregistrată sub nr.1632 din 23 aprilie 2003, la Curtea de Apel Oradea, reclamanta Filiala „C.” a Asociației Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Sănătății și Familiei și cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, anularea în parte, a Ordinului comun al Ministerului Sănătății și Familiei și Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr.21/13/2003, în ceea ce privește articolul 2 al acestui ordin. În motivarea acțiunii, s-a susținut că membrii asociației au avut contract de prestări servicii medicale de specialitate, încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate, în cursul anului 2002, în baza Ordinului comun al C.N.A.S.

și C.M.R. nr.604/4.188/2001, contract care a fost prelungit prin acte adiționale în ianuarie 2003, până la 31 ianuarie 2003, iar apoi, până la data încheierii contractului pe anul 2003. S-a mai arătat că ordinul atacat a fost publicat la 6 februarie 2003, în timp ce la art.2 s-a prevăzut ca dată a intrării în vigoare, 1 ianuarie 2003, astfel că au fost încălcate principiile de drept referitoare la termen, precum și dispozițiile art.15 alin.2 din Constituția României. Datorită prevederilor acestui articol, s-a mai susținut că medicii stomatologi, având contract încheiat cu C.A.S-ul vor trebui să compenseze sumele primite în luna ianuarie 2003 pentru serviciile prestate, cu sumele ce vor fi primite ulterior, întrucât la multe din actele terapeutice, procentul decontat de C.A.S.

este modificat, impunându-se o recalculare a valorii prestațiilor efectuate în luna ianuarie 2003. Pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a depus întâmpinare, susținând că reclamantul nu a fost vătămat în drepturile sale recunoscute de lege, conform art.1 din Legea nr.29/1990, pentru a se adresa instanței de contencios administrativ, întrucât acesta a optat pentru a intra în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate, având deci obligația de a respecta întreaga legislație, inclusiv ordinul atacat. Prin sentința nr.267/CA din 30 iunie 2003, instanța învestită a admis acțiunea, anulând în parte, articolul 2 din ordin, cu privire la data intrării în vigoare și la data abrogării Ordinului nr.603/4189/2001.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în baza contractului-cadru și a Ordinului nr.604/4188/2001 care reglementează condițiile de acordare a asigurării sociale de sănătate, asigurații au beneficiat de servicii medicale, suportând costul tratamentului, numai în procentul stabilit prin ordin, urmând ca sumele de care au beneficiat în cadrul asigurării, să fie plătite furnizorului de servicii medicale, în speță, asociației-reclamante. Astfel, întrucât asociația încasează doar sumele de care beneficiază asiguratul, nu se pot deci, stabili retroactiv, alte condiții de asigurare, pentru servicii care au fost prestate, în baza contractului și a ordinului în vigoare, la acea dată.

Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții: Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, primul recurent, susținând că, de fapt, atât reclamantul cât și instanța, au confundat data încheierii contractului, de la care se nasc drepturile și obligațiile părților, cu prevederile de la art.17 din contractul-cadru, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1510/2002, potrivit căruia, în valoarea totală pe anul 2003, va fi consemnată distinct, suma înscrisă în actul adițional.

Recurenta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în motivarea recursului propriu, a susținut, între alele, că reclamanta nu a fost vătămată în drepturile sale, câtă vreme serviciile medicale decontate din fondul de asigurări sociale de sănătate prevăzute în actualele acte normative sunt aceleași cu cele din reglementările pe anul 2002, precizând totuși, că, ”diferența constă în faptul că tarifele aferente sunt diferite, iar controlul profilactic nu mai influențează procesul de decontare”. Examinând criticile formulate precum și celelalte motive invocate, vizând lipsa calității procesuale a părților în cauză, ori culpa R.A. Monitorul Oficial, în publicarea cu întârziere a normelor se constată că, recursurile sunt neîntemeiate.

Potrivit principiului neretroactivității legii, înscris în art.15 alin.2 din Constituție și în materie civilă, la art.1 din C. civ., legea dispune numai pentru viitor, astfel că prevederea de la art.2 din ordinul atacat, prin care se dispune o aplicare retroactivă a dispozițiilor acestuia, încalcă principiul constituțional enunțat, fiind deci, nelegală și totodată, prejudiciabilă pentru reclamantă, în situația în care, au fost prestate servicii medicale, în condițiile de decontare prevăzute de ordinul în vigoare la acea dată. Așadar, sentința pronunțată în cauză, vădindu-se temeinică și legală, recursurile s-au respins ca nefondate.