ÎCCJ, decizie (scj.ro #85239)

Ordin

comun al Ministerului Sănătății și Familiei și al Casei Naționale de Asigurări

de Sănătate. Încălcarea principiului neretroactivității legii.

Constituție,

art.15 alin.2

C.

civ., art.1

Potrivit principiului neretroactivității legii, înscris în art.15 alin.2 din

Constituție și în materie civilă, la art.1 din C. civ., legea dispune numai

pentru viitor, astfel că prevederea din ordinul atacat, prin care se dispune o

aplicare retroactivă a dispozițiilor acestuia, încalcă principiul constituțional

enunțat, fiind deci, nelegală și totodată, prejudiciabilă pentru reclamantă.

I.C.C.J., secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr.4559 din 24

iunie 2004

Prin acțiunea introductivă, înregistrată sub nr.1632 din 23 aprilie 2003, la

Curtea de Apel Oradea, reclamanta Filiala „C.” a Asociației Medicilor

Stomatologi cu Practică Privată din România a solicitat, în contradictoriu cu

Ministerul Sănătății și Familiei și cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate,

anularea în parte, a Ordinului comun al Ministerului Sănătății și Familiei

și  Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr.21/13/2003, în ceea ce

privește articolul 2 al acestui ordin.

În motivarea acțiunii, s-a susținut că membrii asociației au avut contract de

prestări servicii medicale de specialitate, încheiat cu Casa de Asigurări de

Sănătate, în cursul anului 2002, în baza Ordinului comun  al C.N.A.S. și

C.M.R. nr.604/4.188/2001, contract care a fost prelungit prin acte adiționale

în ianuarie 2003,  până la 31 ianuarie 2003, iar apoi, până la data

încheierii contractului pe anul 2003.

S-a mai arătat că ordinul atacat a fost publicat la 6 februarie 2003, în timp

ce la art.2 s-a prevăzut ca dată a intrării în vigoare,  1 ianuarie 2003,

astfel că au fost încălcate  principiile de drept referitoare la termen,

precum și dispozițiile art.15 alin.2 din Constituția României. Datorită

prevederilor acestui articol, s-a mai susținut că medicii stomatologi, având

contract încheiat cu  C.A.S-ul vor trebui să compenseze sumele primite în

luna ianuarie 2003 pentru serviciile prestate, cu sumele ce vor fi primite

ulterior, întrucât la multe din actele terapeutice,  procentul decontat de

C.A.S. este modificat, impunându-se  o recalculare a valorii prestațiilor

efectuate în luna ianuarie 2003.

Pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a depus întâmpinare, susținând

că reclamantul nu a fost vătămat în drepturile  sale recunoscute de lege,

conform art.1 din Legea nr.29/1990, pentru a se adresa instanței de contencios

administrativ, întrucât acesta a optat pentru a intra în cadrul sistemului

asigurărilor sociale de sănătate, având deci obligația de a respecta întreaga

legislație, inclusiv ordinul atacat.

Prin sentința nr.267/CA din 30 iunie 2003, instanța învestită a admis acțiunea,

anulând în parte, articolul 2 din ordin, cu privire la data intrării în vigoare

și la data abrogării Ordinului nr.603/4189/2001.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în baza

contractului-cadru și a Ordinului nr.604/4188/2001 care reglementează

condițiile de acordare a asigurării sociale de sănătate, asigurații au

beneficiat de servicii medicale, suportând costul tratamentului, numai în

procentul stabilit prin ordin, urmând ca sumele de care au beneficiat în cadrul

asigurării, să fie plătite furnizorului de servicii medicale, în speță,

asociației-reclamante. Astfel, întrucât asociația încasează doar sumele de care

beneficiază asiguratul, nu se pot deci, stabili retroactiv, alte condiții de

asigurare, pentru servicii care au fost prestate, în baza contractului și a

ordinului în vigoare, la acea dată.

Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții: Ministerul Sănătății și Casa

Națională de Asigurări de Sănătate, primul recurent, susținând că, de fapt,

atât reclamantul cât și instanța, au confundat data încheierii contractului, de

la care se nasc drepturile și obligațiile părților, cu prevederile de la art.17

din contractul-cadru, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1510/2002, potrivit

căruia, în valoarea totală pe anul 2003, va fi consemnată  distinct, suma

înscrisă în actul adițional.

Recurenta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în motivarea recursului

propriu, a susținut, între alele, că reclamanta nu a  fost vătămată în

drepturile sale, câtă vreme serviciile medicale decontate din fondul de

asigurări sociale de sănătate prevăzute în actualele acte normative sunt aceleași

cu cele din reglementările pe anul 2002, precizând totuși, că, ”diferența

constă în faptul că tarifele aferente sunt diferite, iar controlul profilactic

nu mai influențează procesul de decontare”.

Examinând criticile formulate precum și celelalte motive invocate, vizând lipsa

calității procesuale a părților în cauză, ori culpa R.A. Monitorul Oficial, în

publicarea cu întârziere a normelor se constată că, recursurile sunt

neîntemeiate.

Potrivit principiului neretroactivității legii, înscris în art.15 alin.2 din

Constituție și în materie civilă, la art.1 din C. civ., legea dispune numai

pentru viitor, astfel că prevederea de la art.2 din ordinul atacat, prin care

se dispune o aplicare retroactivă a dispozițiilor acestuia, încalcă principiul

constituțional enunțat, fiind deci, nelegală și totodată, prejudiciabilă pentru

reclamantă, în situația în care, au fost prestate servicii medicale, în

condițiile de decontare prevăzute de ordinul în vigoare la acea dată.

Așadar, sentința pronunțată în cauză, vădindu-se temeinică și legală,

recursurile s-au respins ca nefondate.