ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 314/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Ialomița, la 20 octombrie 1997, reclamanta SC V.I.E. SA a chemat în judecată pe pârâta SC B.T.T. SA Ialomița, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 171.474.402 lei, din care 85.737.201 lei preț marfă și 85.737.201 lei penalități. Prin sentința civilă nr. 45/F, pronunțată la 5 februarie 2001, Tribunalul Ialomița a reținut că nu există identitate între societatea pârâtă și titularul obligației izvorâte din raportul juridic dedus judecății și a respins cererea reclamantei ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia civilă nr. 111/A, pronunțată la 28 mai 2002, în apelul declarat de societatea reclamantă, a respins, ca neîntemeiată, excepția insuficientei timbrări a apelului, a admis excepția netimbrării cererii de actualizare a pretențiilor și a anulat, ca netimbrată, această cerere. A mai respins și excepția lipsei capacității de folosință a apelantei, precum și excepția prescripției dreptului de acțiune, excepții invocate de pârâta intimată. A admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Ialomița, a anulat sentința atacată și în fond, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 85.737.201 lei, contravaloare marfă neachitată.

A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la 85.737.201 lei penalități de întârziere, ca nefondat. Societatea intimată a fost obligată la 34.748.828 lei, cheltuieli de judecată în fond și apel, către reclamanta apelantă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. proc. civ., asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere. În speță, s-a făcut dovada că intimata, anterior constituirii sale ca societate comercială, a avut organe de conducere proprii, cont bancar și patrimoniu distinct, iar societatea intimată s-a înființat pe structura fostei filiale.

Procedând la judecarea în fond a cauzei, conform dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a reținut că, deși a refuzat la plată facturile emise de reclamantă, pârâta a recunoscut livrarea mărfii facturate, susținând, fără a fi în măsură să dovedească, achitarea facturilor emise de reclamantă. Cererea pentru plata penalităților de întârziere a fost respinsă, față de împrejurarea că între părți nu a existat o convenție în acest sens. Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, societatea pârâtă a declarat recurs, susținând că decizia atacată este dată cu încălcarea esențială a legii, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului, se susține, în esență, că instanța de apel a nesocotit faptul că pârâta recurentă nu are calitate procesuală pasivă, deoarece dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc.

civ. nu-și găsesc aplicabilitatea în privința societăților comerciale. Agenția Ialomița a SC B.T.T. SA București era numai un sediu secundar, în sensul art. 43 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, iar coordonatorul activității agenției nu avea calitatea de administrator și nu putea angaja societatea decât în limita mandatului dat de organele de conducere. Se mai susține că, la data soluționării cauzei, intimata-reclamantă nu mai avea calitate procesuală, fiind dizolvată, că hotărârea atacată este nulă, cererea nefiind timbrată la valoare, și că, pe fondul cauzei, reclamanta nu a făcut dovada livrării, raporturile comerciale fiind derulate de SC B.T.T. SA București. Recursul declarat de societatea pârâtă nu este fondat.

Instanța de apel a reținut corect, pe baza probelor administrate, că apelul declarat de societatea reclamantă a fost legal timbrat, în raport cu obiectul cererii și cu soluția pronunțată de instanța de fond, neavând relevanță netimbrarea cererii de actualizare a pretențiilor formulate pentru prima dată în apel, aplicând corect prevederile art. 20 alin. (4) din Legea nr. 146/1997. Și excepția lipsei capacității de folosință a apelantei-reclamante a fost corect respinsă. În cauză, cererea de apel a fost înregistrată la 8 februarie 2001, anterior dizolvării societății apelante, dispusă prin încheierea nr. 7776 din 19 noiembrie 2001 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului, iar după dizolvare, au fost continuate operațiunile necesare pentru realizarea activelor și plata pasivelor necesare pentru lichidarea patrimoniului.

Și cu privire la calitatea procesuală a pârâtei-recurente, instanța de apel a reținut, în mod corect, că aceasta poate sta în justiție în nume propriu, că a avut organe proprii de conducere și cont bancar, aceste împrejurări fiind precizate, fără echivoc, în răspunsul la interogatoriu aflat la dosarul instanței de apel, din care rezultă că, deși zahărul, care face obiectul cauzei, i-a fost livrat din dispoziția SC B.T.T. SA București, de către SC A.P. SA Constanța, și nu de reclamantă, filiala Ialomița, a plătit tot din dispoziția acesteia, către reclamantă, integral, contravaloarea a două facturi și parțial o altă factură. Cum existența unor dispoziții ale SC B.T.T.

SA București, în acest sens, nu a fost dovedită, iar livrarea cantității de marfă și plata parțială a acesteia au fost recunoscute de societatea pârâtă, instanța de apel a reținut corect că aceasta datorează diferența pretinsă de reclamantă, situație în care recursul declarat de pârâtă urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC B.T.T. SA Ialomița, împotriva deciziei nr. 111/A din 28 mai 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2003.