ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 314/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Ialomița, la

20 octombrie 1997, reclamanta SC V.I.E. SA a chemat în judecată pe pârâta SC B.T.T.

SA Ialomița, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 171.474.402 lei,

din care 85.737.201 lei preț marfă și 85.737.201 lei penalități.

Prin sentința civilă nr. 45/F, pronunțată la 5

februarie 2001, Tribunalul Ialomița a reținut că nu există identitate între

societatea pârâtă și titularul obligației izvorâte din raportul juridic dedus

judecății și a respins cererea reclamantei ca fiind îndreptată împotriva unei

persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

prin decizia civilă nr. 111/A, pronunțată la 28 mai 2002, în apelul declarat de

societatea reclamantă, a respins, ca neîntemeiată, excepția insuficientei

timbrări a apelului, a admis excepția netimbrării cererii de actualizare a

pretențiilor și a anulat, ca netimbrată, această cerere. A mai respins și

excepția lipsei capacității de folosință a apelantei, precum și excepția

prescripției dreptului de acțiune, excepții invocate de pârâta intimată.

A admis apelul declarat de reclamantă împotriva

sentinței pronunțată de Tribunalul Ialomița, a anulat sentința atacată și în

fond, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să plătească

reclamantei suma de 85.737.201 lei, contravaloare marfă neachitată.

A fost respins capătul de cerere privind obligarea

pârâtei la 85.737.201 lei penalități de întârziere, ca nefondat.

Societatea intimată a fost obligată la 34.748.828

lei, cheltuieli de judecată în fond și apel, către reclamanta apelantă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel

a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. proc. civ.,

asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată

ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere. În speță, s-a făcut dovada că

intimata, anterior constituirii sale ca societate comercială, a avut organe de

conducere proprii, cont bancar și patrimoniu distinct, iar societatea intimată

s-a înființat pe structura fostei filiale.

Procedând la judecarea în fond a cauzei, conform

dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a reținut că, deși a

refuzat la plată facturile emise de reclamantă, pârâta a recunoscut livrarea

mărfii facturate, susținând, fără a fi în măsură să dovedească, achitarea

facturilor emise de reclamantă.

Cererea pentru plata penalităților de întârziere a

fost respinsă, față de împrejurarea că între părți nu a existat o convenție în

acest sens.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel,

societatea pârâtă a declarat recurs, susținând că decizia atacată este dată cu

încălcarea esențială a legii, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului, se susține, în esență, că

instanța de apel a nesocotit faptul că pârâta recurentă nu are calitate

procesuală pasivă, deoarece dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ. nu-și

găsesc aplicabilitatea în privința societăților comerciale. Agenția Ialomița a

SC B.T.T. SA București era numai un sediu secundar, în sensul art. 43 alin. (4)

din Legea nr. 31/1990, iar coordonatorul activității agenției nu avea calitatea

de administrator și nu putea angaja societatea decât în limita mandatului dat

de organele de conducere.

Se mai susține că, la data soluționării cauzei,

intimata-reclamantă nu mai avea calitate procesuală, fiind dizolvată, că

hotărârea atacată este nulă, cererea nefiind timbrată la valoare, și că, pe

fondul cauzei, reclamanta nu a făcut dovada livrării, raporturile comerciale

fiind derulate de SC B.T.T. SA București.

Recursul declarat de societatea pârâtă nu este

fondat.

Instanța de apel a reținut corect, pe baza probelor

administrate, că apelul declarat de societatea reclamantă a fost legal timbrat,

în raport cu obiectul cererii și cu soluția pronunțată de instanța de fond,

neavând relevanță netimbrarea cererii de actualizare a pretențiilor formulate

pentru prima dată în apel, aplicând corect prevederile art. 20 alin. (4) din

Legea nr. 146/1997.

Și excepția lipsei capacității de folosință a

apelantei-reclamante a fost corect respinsă. În cauză, cererea de apel a fost

înregistrată la 8 februarie 2001, anterior dizolvării societății apelante,

dispusă prin încheierea nr. 7776 din 19 noiembrie 2001 a judecătorului delegat

la Oficiul Registrului Comerțului, iar după dizolvare, au fost continuate

operațiunile necesare pentru realizarea activelor și plata pasivelor necesare

pentru lichidarea patrimoniului.

Și cu privire la calitatea procesuală a pârâtei-recurente,

instanța de apel a reținut, în mod corect, că aceasta poate sta în justiție în

nume propriu, că a avut organe proprii de conducere și cont bancar, aceste

împrejurări fiind precizate, fără echivoc, în răspunsul la interogatoriu aflat

la dosarul instanței de apel, din care rezultă că, deși zahărul, care face

obiectul cauzei, i-a fost livrat din dispoziția SC B.T.T. SA București, de

către SC A.P. SA Constanța, și nu de reclamantă, filiala Ialomița, a plătit tot

din dispoziția acesteia, către reclamantă, integral, contravaloarea a două

facturi și parțial o altă factură.

Cum existența unor dispoziții ale SC B.T.T. SA

București, în acest sens, nu a fost dovedită, iar livrarea cantității de marfă

și plata parțială a acesteia au fost recunoscute de societatea pârâtă, instanța

de apel a reținut corect că aceasta datorează diferența pretinsă de reclamantă,

situație în care recursul declarat de pârâtă urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC B.T.T.

SA Ialomița, împotriva deciziei nr. 111/A din 28 mai 2003, pronunțată de Curtea

de Apel București, secția VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie

2003.