ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5316/2003

Asupra recursurilor de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 53 din 31 ianuarie 2002, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul A.S. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 și la 14 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A aplicat art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a scăzut din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, începând cu data de 3 octombrie 2000 la zi și a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 4,930 kg heroină aflată în posesia Laboratorului de Analiză Antidrog din cadrul D.G.V. S-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 4 milioane lei. Tribunalul a reținut că, la data de 2 octombrie 2000, cetățenii turci A.S. și S.A. au intrat în România prin punctul de frontieră Bechet cu autotirul marca MAN încărcat cu textile pentru Germania. Cu ocazia controlului, lucrătorii vamali și organele poliției de frontieră au descoperit, în cabina autotirului sub patul din partea de jos a cabinei, 10 pachete ambalate în folie de plastic acoperite cu ziare peste care erau presărate fire de busuioc și cimbru.

În momentul descoperirii pachetelor, inculpatul A.S. a devenit mai agitat, iar la întrebarea lucrătorilor vamali a răspuns că în pachete se află „ceai”. Din cele 10 pachete au fost prelevate probe în vederea unei analize de laborator. Prin Raportul de constatare tehnico-științifice al Direcției de combaterea crimei organizate, s-a constatat că substanța din cele 10 pachete cântărind 4,980 kg este heroină (diacetilmorfina) cu o concentrație de 50 +/- 5%. Autotirul aparține firmei S.I.N. administrată de cetățeanul turc N.H. și a fost încărcat cu textile în Siria și condus până în Turcia de inculpatul A.S. care, după ce s-a odihnit o noapte a plecat la 30 septembrie 2000 spre Germania. Din localitatea turcă Antakia, N.H.

i-a solicitat învinuitului S.A. să-l însoțească pe inculpatul A.S., deoarece acesta nu avea viză de intrare în Germania. Cei doi au condus autotirul până la vama Bechet, fără oprire, odihnindu-se pe rând. După descoperirea drogurilor inculpatul A. a negat că ar avea vreo legătură cu existența acestora în autotir. Cu privire la învinuitul S.A. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală. Prin decizia penală nr. 209 din 15 mai 2003, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și de inculpatul A.S., a desființat sentința atacată și în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din aceeași lege și din infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Lege nr. 143/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din aceeași lege.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare. În baza art. 3 alin. (2) din Lega nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. S-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă începând cu 3 octombrie 2000 la zi, menținându-se starea de arest a inculpatului. În baza art. 112 lit. e) și art. 117 C. pen., s-a aplicat măsura de siguranță a expulzării inculpatului după executarea pedepsei principale.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială a cantității de 4,980 kg heroină, iar în baza art. 18 din aceeași lege a dispus distrugerea acesteia. Au fost menținute dispozițiile sentinței referitoare la obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța de apel a constatat că prima instanță a reținut corect vinovăția inculpatului, dar a dat o greșită încadrare juridică faptelor săvârșite de acesta în art. 2 alin. (1) și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în loc de art. 2 alin. (2) și art. 3 alin. (2) din aceeași lege, întrucât heroina face parte din drogurile de mare risc. De asemenea, a constatat că fiind cetățean străin, inculpatului nu i se putea aplica pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzută de art. 64 C. pen.

Instanța de apel a aplicat circumstanțe atenuante judiciare inculpatului ținând seama că acesta are în întreținere 3 copii minori și nu are antecedente penale. Împotriva acestei decizii au declarat recurs: Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul A.S. Recursul Parchetului vizează greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, datorată reținerii nejustificate în favoarea acestuia, a circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen. Recursul declarat de inculpat vizează, în principal, greșita condamnare a inculpatului, solicitându-se achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. (fapta nefiind comisă de inculpat), iar în subsidiar, reducerea pedepselor spre minimul prevăzut de art. 76 lit. a) C. pen.

Recursul declarat de inculpat este nefondat pentru considerentele ce urmează: Sub aspectul principal referitor la nevinovăția inculpatului, Curtea constată netemeinicia criticilor formulate, întrucât toate probele efectuate în cauză atestă săvârșirea de către acesta a celor două infracțiuni pentru care a fost condamnat (transportul de droguri de mare risc, heroină și introducerea în țară a unor droguri de mare risc). Astfel, în procesul verbal de constatare din 2 octombrie 2000 încheiat de un subofițer al Poliției de frontieră Bechet și un lucrător vamal din cadrul Biroului Vamal Bechet, în prezența martorilor asistenți S.I. și M.M., semnat și de cei doi șoferi turci, se consemnează că fiind întrebați asupra conținutului pungilor, săculeți descoperite sub ziare, ambii au declarat că sunt cu ceai.

Or, dacă așa cum a susținut inculpatul în declarațiile ulterioare, inculpatul nu ar fi cunoscut existența acestor pungi, în mod firesc ar fi fost să nu știe nici ce ar putea conține. Pe de altă parte, este neverosimil ca inculpatul, care recunoaște că avea asupra sa cheile mașinii, chei pe care nu le-a predat celui de al doilea șofer, să nu cunoască ce se afla în cabina șoferului și nici cum au ajuns cei 10 săculeți cu heroină sub patul din cabină, dar, în același timp să afirme în fața organelor vamale și a poliției de frontieră că acestea ar conține ceai. Potrivit art. 69 C. proc. pen., declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Declarațiile contradictorii ale inculpatului nu pot demonstra decât nesinceritatea sa, ele neputând fi invocate în propria apărare. Totodată, așa cum a declarat și învinuitul S.A. cheile de la cabina șoferului erau permanent în posesia inculpatului, care știa de existența pachetelor, pentru că el a declarat că ar conține ceai. Martora S.I., martor asistent, a precizat că la întrebarea organelor de control unul dintre șoferi a devenit „mai agitat”. Curtea constată că ambele instanțe au reținut pe baza probelor administrate vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor, cărora instanța de apel le-a dat o corectă încadrare juridică, aplicând prevederile art. 334 C. proc. pen. Ca urmare, recursul inculpatului, sub aspectul principal vizând greșita condamnare, este nefondat.

Sub aspectul cazului de recurs prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., caz invocat atât de parchet în recursul său, cât și de inculpat pe aspectul subsidiar al recursului, evident în sensuri diferite, parchetul solicitând majorarea pedepsei prin înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare, iar inculpatul solicitând reducerea pedepsei la limita minimă prin menținerea circumstanțelor atenuante și eficientizarea acestora, Curtea reține temeinicia doar a recursului declarat de parchet pentru considerentele ce urmează a fi expuse: Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor trebuie să se țină seama de dispozițiile Părții generale ale codului, de limitele fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Curtea constată că instanța de apel a individualizat greșit pedepsele aplicate inculpatului, prin reținerea nejustificată a circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen., motivând că infractorul a avut o bună conduită anterior săvârșirii faptelor, întrucât nu are antecedente penale și are 3 copii minori. Aceste împrejurări nu sunt însă suficiente pentru aplicarea circumstanțelor atenuante, avându-se în vedere pericolul social deosebit al celor două infracțiuni săvârșite de inculpat (transportul de droguri de mare risc și introducerea în țară a unei cantități de aproape 5 kg heroină în concentrație de 50%), precum și nesinceritatea constantă manifestată de inculpat pe tot parcursul procesului penal.

În raport cu atitudinea inculpatului, care împotriva probelor ce evidențiau clar săvârșirea de către el a faptelor, a susținut că nu este vinovat, încercând să se sustragă răspunderii penale, aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și reducerea pedepselor nu se justifică. Ca urmare, Curtea va admite recursul declarat de parchet, va desființa decizia atacată numai cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen. și la pedepsele aplicate pe care le va majora, și aplicând art. 33 și art. 34 C. pen., va stabili pedeapsa rezultantă. Se vor aplica dispozițiile art. 88 C. pen., computându-se din pedeapsă timpul arestării preventive începând de la 3 octombrie 2000 la zi. Recursul declarat de inculpat urmează a fi respins ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.000.000 lei. Onorariul interpretului de limbă turcă va fi plătit din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 209 din 15 mai 2003 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul A.S. Casează hotărârea atacată numai cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 74și art. 76 C. pen. și pedepsele aplicate. Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. și repune pedepsele în individualitatea lor, respectiv 7 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Lega nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și 10 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

Majorează pedepsele aplicate de la 7 ani la 10 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și de la 10 ani închisoare la 15 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., inculpatul A.S. va executa pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.S. împotriva deciziei penale nr. 209 din 15 mai 2003 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 3 octombrie 2000 la 19 noiembrie 2003. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Onorariul interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 noiembrie 2003.