ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5316/2003

Asupra recursurilor de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 53 din 31

ianuarie 2002, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul A.S. la 5 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 pct. 1 din Legea

nr. 143/2000 și la 14 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 14

ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen. A aplicat art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a scăzut

din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, începând cu data de 3

octombrie 2000 la zi și a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 17 din Legea nr.

143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 4,930 kg heroină aflată în

posesia Laboratorului de Analiză Antidrog din cadrul D.G.V. S-a dispus

obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 4

milioane lei.

Tribunalul a reținut că, la data de

2 octombrie 2000, cetățenii turci A.S. și S.A. au intrat în România prin

punctul de frontieră Bechet cu autotirul marca MAN încărcat cu textile pentru

Germania.

Cu ocazia controlului, lucrătorii

vamali și organele poliției de frontieră au descoperit, în cabina autotirului

sub patul din partea de jos a cabinei, 10 pachete ambalate în folie de plastic

acoperite cu ziare peste care erau presărate fire de busuioc și cimbru.

În momentul descoperirii pachetelor,

inculpatul A.S. a devenit mai agitat, iar la întrebarea lucrătorilor vamali a

răspuns că în pachete se află „ceai”. Din cele 10 pachete au fost prelevate

probe în vederea unei analize de laborator. Prin Raportul de constatare

tehnico-științifice al Direcției de combaterea crimei organizate, s-a constatat

că substanța din cele 10 pachete cântărind 4,980 kg este heroină

(diacetilmorfina) cu o concentrație de 50 +/- 5%.

Autotirul aparține firmei S.I.N.

administrată de cetățeanul turc N.H. și a fost încărcat cu textile în Siria și

condus până în Turcia de inculpatul A.S. care, după ce s-a odihnit o noapte a

plecat la 30 septembrie 2000 spre Germania. Din localitatea turcă Antakia, N.H.

i-a solicitat învinuitului S.A. să-l însoțească pe inculpatul A.S., deoarece

acesta nu avea viză de intrare în Germania.

Cei doi au condus autotirul până la

vama Bechet, fără oprire, odihnindu-se pe rând. După descoperirea drogurilor

inculpatul A. a negat că ar avea vreo legătură cu existența acestora în

autotir. Cu privire la învinuitul S.A. s-a dispus scoaterea de sub urmărire

penală.

Prin decizia penală nr. 209 din 15

mai 2003, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Dolj și de inculpatul A.S., a desființat sentința atacată și

în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor din

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din aceeași lege și din infracțiunea

prevăzută de art. 3 alin. (1) din Lege nr. 143/2000, în infracțiunea prevăzută

de art. 3 alin. (2) din aceeași lege.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpat

la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 3 alin. (2) din Lega

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a condamnat pe același

inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de

10 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. S-a

dedus din pedeapsă arestarea preventivă începând cu 3 octombrie 2000 la zi,

menținându-se starea de arest a inculpatului.

În baza art. 112 lit. e) și art. 117

C. pen., s-a aplicat măsura de siguranță a expulzării inculpatului după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 17 din Legea nr.

143/2000 s-a dispus confiscarea specială a cantității de 4,980 kg heroină, iar

în baza art. 18 din aceeași lege a dispus distrugerea acesteia. Au fost

menținute dispozițiile sentinței referitoare la obligarea inculpatului la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de apel a constatat că

prima instanță a reținut corect vinovăția inculpatului, dar a dat o greșită

încadrare juridică faptelor săvârșite de acesta în art. 2 alin. (1) și art. 3

alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în loc de art. 2 alin. (2) și art. 3 alin.

(2) din aceeași lege, întrucât heroina face parte din drogurile de mare risc.

De asemenea, a constatat că fiind

cetățean străin, inculpatului nu i se putea aplica pedeapsa complementară a

interzicerii unor drepturi prevăzută de art. 64 C. pen.

Instanța de apel a aplicat

circumstanțe atenuante judiciare inculpatului ținând seama că acesta are în

întreținere 3 copii minori și nu are antecedente penale.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs: Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul

A.S.

Recursul Parchetului vizează greșita

individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, datorată reținerii

nejustificate în favoarea acestuia, a circumstanțelor atenuante judiciare

prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen.

Recursul declarat de inculpat

vizează, în principal, greșita condamnare a inculpatului, solicitându-se

achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c)

C. proc. pen. (fapta nefiind comisă de inculpat), iar în subsidiar, reducerea

pedepselor spre minimul prevăzut de art. 76 lit. a) C. pen.

Recursul declarat de inculpat este

nefondat pentru considerentele ce urmează:

Sub aspectul principal referitor la

nevinovăția inculpatului, Curtea constată netemeinicia criticilor formulate,

întrucât toate probele efectuate în cauză atestă săvârșirea de către acesta a

celor două infracțiuni pentru care a fost condamnat (transportul de droguri de

mare risc, heroină și introducerea în țară a unor droguri de mare risc).

Astfel, în procesul verbal de

constatare din 2 octombrie 2000 încheiat de un subofițer al Poliției de

frontieră Bechet și un lucrător vamal din cadrul Biroului Vamal Bechet, în

prezența martorilor asistenți S.I. și M.M., semnat și de cei doi șoferi turci,

se consemnează că fiind întrebați asupra conținutului pungilor, săculeți

descoperite sub ziare, ambii au declarat că sunt cu ceai.

Or, dacă așa cum a susținut

inculpatul în declarațiile ulterioare, inculpatul nu ar fi cunoscut existența

acestor pungi, în mod firesc ar fi fost să nu știe nici ce ar putea conține.

Pe de altă parte, este neverosimil

ca inculpatul, care recunoaște că avea asupra sa cheile mașinii, chei pe care

nu le-a predat celui de al doilea șofer, să nu cunoască ce se afla în cabina

șoferului și nici cum au ajuns cei 10 săculeți cu heroină sub patul din cabină,

dar, în același timp să afirme în fața organelor vamale și a poliției de

frontieră că acestea ar conține ceai.

Potrivit art. 69 C. proc. pen.,

declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului

penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate

cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Declarațiile contradictorii ale

inculpatului nu pot demonstra decât nesinceritatea sa, ele neputând fi invocate

în propria apărare. Totodată, așa cum a declarat și învinuitul S.A. cheile de

la cabina șoferului erau permanent în posesia inculpatului, care știa de

existența pachetelor, pentru că el a declarat că ar conține ceai.

Martora S.I., martor asistent, a

precizat că la întrebarea organelor de control unul dintre șoferi a devenit „mai

agitat”.

Curtea constată că ambele instanțe

au reținut pe baza probelor administrate vinovăția inculpatului în săvârșirea

faptelor, cărora instanța de apel le-a dat o corectă încadrare juridică,

aplicând prevederile art. 334 C. proc. pen.

Ca urmare, recursul inculpatului,

sub aspectul principal vizând greșita condamnare, este nefondat.

Sub aspectul cazului de recurs

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., caz invocat atât de

parchet în recursul său, cât și de inculpat pe aspectul subsidiar al recursului,

evident în sensuri diferite, parchetul solicitând majorarea pedepsei prin

înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare, iar inculpatul solicitând

reducerea pedepsei la limita minimă prin menținerea circumstanțelor atenuante

și eficientizarea acestora, Curtea reține temeinicia doar a recursului declarat

de parchet pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor trebuie să se țină seama de dispozițiile

Părții generale ale codului, de limitele fixate în partea specială, de gradul

de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Curtea constată că instanța de apel

a individualizat greșit pedepsele aplicate inculpatului, prin reținerea

nejustificată a circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C.

pen., motivând că infractorul a avut o bună conduită anterior săvârșirii

faptelor, întrucât nu are antecedente penale și are 3 copii minori.

Aceste împrejurări nu sunt însă

suficiente pentru aplicarea circumstanțelor atenuante, avându-se în vedere

pericolul social deosebit al celor două infracțiuni săvârșite de inculpat

(transportul de droguri de mare risc și introducerea în țară a unei cantități

de aproape 5 kg heroină în concentrație de 50%), precum și nesinceritatea

constantă manifestată de inculpat pe tot parcursul procesului penal.

În raport cu atitudinea

inculpatului, care împotriva probelor ce evidențiau clar săvârșirea de către el

a faptelor, a susținut că nu este vinovat, încercând să se sustragă răspunderii

penale, aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și reducerea pedepselor nu se

justifică.

Ca urmare, Curtea va admite recursul

declarat de parchet, va desființa decizia atacată numai cu privire la greșita

aplicare a dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen. și la pedepsele aplicate pe

care le va majora, și aplicând art. 33 și art. 34 C. pen., va stabili pedeapsa

rezultantă.

Se vor aplica dispozițiile art. 88

C. pen., computându-se din pedeapsă timpul arestării preventive începând de la

3 octombrie 2000 la zi.

Recursul declarat de inculpat

urmează a fi respins ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în sumă de 1.000.000 lei.

Onorariul interpretului de limbă

turcă va fi plătit din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 209

din 15 mai 2003 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul A.S.

Casează hotărârea atacată numai cu

privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 74și art. 76 C. pen. și

pedepsele aplicate.

Înlătură aplicarea dispozițiilor

art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. și repune pedepsele în individualitatea

lor, respectiv 7 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin.

(2) din Lega nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și 10 ani

închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

Majorează pedepsele aplicate de la 7

ani la 10 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000 și de la 10 ani închisoare la 15 ani închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit.

b) C. pen., inculpatul A.S. va executa pedeapsa cea mai grea de 15 ani

închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.S. împotriva deciziei penale nr. 209 din 15 mai 2003 a

Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive de la 3 octombrie 2000 la 19 noiembrie

2003.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Onorariul interpretului de limbă

turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 noiembrie 2003.