ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5279/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 9 din 15 ianuarie 2004, Tribunalul Giurgiu, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului R.K. din infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, text în baza căruia a condamnat pe inculpat la 8 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus prevenția de la 8 august 2001 la zi. În baza art. 334 C. proc.

pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatei R.D., din infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din legea 143/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, text de lege în baza căruia a condamnat pe inculpată la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. A menținut starea de arest a inculpatei și a dedus prevenția de la 8 august 2001 la zi. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 3973,22 grame heroină și 5 grame heroină.

S-a dispus restituirea către inculpatul R.K. a unui dispozitiv pentru fumat și către inculpata R.D., 179 tricouri băieți, 14 bluze fete, 18 tricouri copii, 2 costume pentru nou născuți, 5 veste pentru nou născuți și 6 tricouri. A obligat pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în noaptea de 6 iulie 2001 la punctul de trecere a frontierei Giurgiu – Mocănașu, pe artera de intrare în țară, s-a prezentat șoferul F.N., ce conducea autocamionul aparținând firmei de transport SC E.T. SRL București, încărcat cu diverse mărfuri, ocazie cu care s-a întocmit declarația de tranzit . La controlul efectuat, s-a găsit un sac de rafie inscripționat C. ce conținea mai multe articole textile, iar printre acestea se aflau 4 pachete ambalate în plastic, cu greutate totală de 4,100 kg, conținând heroină.

S-a reținut că în perioada 1998 – 2000, fratele inculpatului R.K. l-a cunoscut pe cetățeanul turc E.H., în Penitenciarul Rahova. După eliberarea din penitenciar, cetățeanul turc, la indicația fratelui inculpatului, l-a vizitat la domiciliul său din București, iar după plecarea sa în Turcia, cei doi au păstrat legătura telefonic. În primăvara anului 2001, inculpatul a fost invitat în Turcia de către E.H., invitație căreia acesta i-a dat curs. În acest fel, a fost organizat transportul spre România a cantității de 4,100 kg heroină. Inculpata R.D. trebuia să ridice coletul (așa cum s-a și petrecut ) și să-l predea soțului său. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și inculpatul R.K.

Parchetul a criticat sentința penală pentru greșita schimbare a încadrării juridice, greșita individualizare a pedepselor și neaplicarea art. 117 C. pen., inculpatului. Inculpatul R.K. a solicitat achitarea sa în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și în subsidiar, reducerea pedepsei. Prin decizia penală nr. 158 din 3 martie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de parchet, a desființat parțial sentința și a dispus înlăturarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., pentru ambii inculpați. În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul R.K. la 15 ani închisoare. A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus prevenția de la 8 august 2001 la zi.

În baza art. 3 alin. (2) și art. 16 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpata R.D. la 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A menținut starea de arest a inculpatei și a dedus prevenția de la 8 august 2001 la zi. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul R.K. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații R.K. și R.D. Inculpatul R.K. a solicitat în principal achitarea sa și în subsidiar casarea cu trimitere spre rejudecare întrucât apărarea sa și a inculpatei a fost asigurată de același avocat, deși aveau interese contrare. Inculpata R.D. a solicitat, de asemenea, casarea cu trimitere spre rejudecare pentru același motiv, în subsidiar menținerea hotărârii primei instanțe.

Prin decizia penală nr. 2638 din 14 mai 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursurile declarate de inculpați, a casat decizia atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București și a menținut starea de arest a inculpaților. S-a constatat că inculpații au fost asistați de același avocat, deși exista contrarietate de interese, astfel că s-a încălcat dreptul la apărare, fiind incidente dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Rejudecându-se apelurile declarate de parchet și de către inculpatul R.K., Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 507 din 5 iulie 2004, a admis apelul declarat de parchet împotriva sentinței penale nr. 9 din 15 ianuarie 2004 a Tribunalului Giurgiu.

Desființează parțial sentința și rejudecând: Înlătură aplicarea art. 334 C. proc. pen., pentru ambii inculpați. În baza art. 3 alin. (2) din Legea 143/2000, condamnă pe inculpatul R.K. la 15 ani închisoare. În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, condamnă pe inculpata R.D. la 7 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Au fost menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței. S-a respins apelul, ca nefondat, declarat de inculpatul R.K. împotriva sentinței penale nr. 9/15 ianuarie 2004 a Tribunalului Giurgiu. Menține starea de arest a ambilor inculpați și deduce prevenția fiecăruia de la 8 august 2001 la zi.

Cei doi inculpați, nemulțumiți de această hotărâre, în termenul legal, au declarat recurs. Prin recursul declarat de inculpatul R.K. se reiau motivele invocate prin apel, la care însă a mai adăugat un al doilea subsidiar, în sensul admiterii recursului său și după casarea deciziei să se mențină sentința penală. Inculpata R.D. prin recursul declarat a solicitat admiterea recursului său și după casarea hotărârii atacate să se mențină sentința penală. Recursurile sunt nefondate. Verificându-se probatoriul cauzei, precum și hotărârea atacată, față de criticile aduse dar și din oficiu, se reține că situația de fapt este corect stabilită, iar încadrarea juridică este cea legală.

Cum în speță este incontestabil că, mai întâi drogurile au fost introduse în țară și apoi au fost descoperite, ca urmare a rigurozității și profesionalității controlului vamal, de la punctul vamal, ce e pe teritoriul statal, pe deplin fondat, instanța de apel a reținut că, infracțiunea s-a consumat și nu poate fi primită cererea de schimbare a încadrării, în forma tentativei, cum în mod eronat a procedat, instanța de fond. Pedepsele aplicate și care judicios și legal au fost și diferențiate, inculpata beneficiind de circumstanța atenuantă specială, prevăzută de art. 16 din Legea nr. 143/2000, de asemeni, nu pot fi apreciate ca excesive, în raport de obiectul material al infracțiunii și care este drogul de mare risc, heroina, dar și cantitatea acestuia, de peste 4 kg.

Pentru aceste considerente, recursurile formulate de inculpați urmează a fi respinse, ca nefondate, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se vor aplica și prevederile art. 381 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații R.K. și R.D. împotriva deciziei penale nr. 507 din 5 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedepsele aplicate ambilor inculpați, timpul arestării preventive de la 8 august 2001 la 15 octombrie 2004. Obligă recurenta inculpată R.D. să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul inculpat R.K. să plătească statului suma de 1.200.000 lei, cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2004.