ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5279/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 9 din 15

ianuarie 2004, Tribunalul Giurgiu, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat

încadrarea juridică a faptei inculpatului R.K. din infracțiunea prevăzută de

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 20 C.

pen., raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, text în baza căruia

a condamnat pe inculpat la 8 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C.

pen.

A menținut starea de arest a

inculpatului și a dedus prevenția de la 8 august 2001 la zi.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatei R.D., din infracțiunea

prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din

legea 143/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art.

3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr.

143/2000, text de lege în baza căruia a condamnat pe inculpată la 4 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., cu

aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

A menținut starea de arest a

inculpatei și a dedus prevenția de la 8 august 2001 la zi.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 3973,22 grame heroină și 5

grame heroină.

S-a dispus restituirea către

inculpatul R.K. a unui dispozitiv pentru fumat și către inculpata R.D., 179

tricouri băieți, 14 bluze fete, 18 tricouri copii, 2 costume pentru nou

născuți, 5 veste pentru nou născuți și 6 tricouri.

A obligat pe inculpat la cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că în noaptea de 6 iulie 2001 la punctul de trecere a frontierei

Giurgiu – Mocănașu, pe artera de intrare în țară, s-a prezentat șoferul F.N.,

ce conducea autocamionul aparținând firmei de transport SC E.T. SRL București,

încărcat cu diverse mărfuri, ocazie cu care s-a întocmit declarația de tranzit

.

La controlul efectuat, s-a găsit un

sac de rafie inscripționat C. ce conținea mai multe articole textile, iar

printre acestea se aflau 4 pachete ambalate în plastic, cu greutate totală de

4,100 kg, conținând heroină.

S-a reținut că în perioada 1998 –

2000, fratele inculpatului R.K. l-a cunoscut pe cetățeanul turc E.H., în

Penitenciarul Rahova.

După eliberarea din penitenciar,

cetățeanul turc, la indicația fratelui inculpatului, l-a vizitat la domiciliul

său din București, iar după plecarea sa în Turcia, cei doi au păstrat legătura

telefonic.

În primăvara anului 2001, inculpatul

a fost invitat în Turcia de către E.H., invitație căreia acesta i-a dat curs.

În acest fel, a fost organizat

transportul spre România a cantității de 4,100 kg heroină.

Inculpata R.D. trebuia să ridice

coletul (așa cum s-a și petrecut ) și să-l predea soțului său.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și inculpatul R.K.

Parchetul a criticat sentința penală

pentru greșita schimbare a încadrării juridice, greșita individualizare a

pedepselor și neaplicarea art. 117 C. pen., inculpatului.

Inculpatul R.K. a solicitat

achitarea sa în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și în subsidiar,

reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 158 din 3

martie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat

de parchet, a desființat parțial sentința și a dispus înlăturarea dispozițiilor

art. 334 C. proc. pen., pentru ambii inculpați.

În baza art. 3 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul R.K. la 15 ani închisoare.

A menținut starea de arest a

inculpatului și a dedus prevenția de la 8 august 2001 la zi.

În baza art. 3 alin. (2) și art. 16

din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpata R.D. la 7 ani închisoare și 5

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A menținut starea de arest a

inculpatei și a dedus prevenția de la 8 august 2001 la zi.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

A respins ca nefondat apelul

declarat de inculpatul R.K.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpații R.K. și R.D.

Inculpatul R.K. a solicitat în

principal achitarea sa și în subsidiar casarea cu trimitere spre rejudecare

întrucât apărarea sa și a inculpatei a fost asigurată de același avocat, deși

aveau interese contrare.

Inculpata R.D. a solicitat, de

asemenea, casarea cu trimitere spre rejudecare pentru același motiv, în

subsidiar menținerea hotărârii primei instanțe.

Prin decizia penală nr. 2638 din 14

mai 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis

recursurile declarate de inculpați, a casat decizia atacată cu trimiterea

cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București și a menținut starea de

arest a inculpaților.

S-a constatat că inculpații au fost

asistați de același avocat, deși exista contrarietate de interese, astfel că

s-a încălcat dreptul la apărare, fiind incidente dispozițiile art. 197 alin.

(2) C. proc. pen.

Rejudecându-se apelurile declarate

de parchet și de către inculpatul R.K., Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 507 din 5 iulie 2004, a admis apelul declarat

de parchet împotriva sentinței penale nr. 9 din 15 ianuarie 2004 a Tribunalului

Giurgiu.

Desființează parțial sentința și

rejudecând:

Înlătură aplicarea art. 334 C. proc.

pen., pentru ambii inculpați.

În baza art. 3 alin. (2) din Legea

143/2000, condamnă pe inculpatul R.K. la 15 ani închisoare.

În baza art. 3 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, condamnă pe

inculpata R.D. la 7 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Au fost menținute toate celelalte

dispoziții ale sentinței.

S-a respins apelul, ca nefondat,

declarat de inculpatul R.K. împotriva sentinței penale nr. 9/15 ianuarie 2004 a

Tribunalului Giurgiu.

Menține starea de arest a ambilor

inculpați și deduce prevenția fiecăruia de la 8 august 2001 la zi.

Cei doi inculpați, nemulțumiți de

această hotărâre, în termenul legal, au declarat recurs.

Prin recursul declarat de inculpatul

R.K. se reiau motivele invocate prin apel, la care însă a mai adăugat un al

doilea subsidiar, în sensul admiterii recursului său și după casarea deciziei

să se mențină sentința penală.

Inculpata R.D. prin recursul

declarat a solicitat admiterea recursului său și după casarea hotărârii atacate

să se mențină sentința penală.

Recursurile sunt nefondate.

Verificându-se probatoriul cauzei,

precum și hotărârea atacată, față de criticile aduse dar și din oficiu, se

reține că situația de fapt este corect stabilită, iar încadrarea juridică este

cea legală.

Cum în speță este incontestabil că,

mai întâi drogurile au fost introduse în țară și apoi au fost descoperite, ca

urmare a rigurozității și profesionalității controlului vamal, de la punctul

vamal, ce e pe teritoriul statal, pe deplin fondat, instanța de apel a reținut

că, infracțiunea s-a consumat și nu poate fi primită cererea de schimbare a

încadrării, în forma tentativei, cum în mod eronat a procedat, instanța de

fond.

Pedepsele aplicate și care judicios

și legal au fost și diferențiate, inculpata beneficiind de circumstanța

atenuantă specială, prevăzută de art. 16 din Legea nr. 143/2000, de asemeni, nu

pot fi apreciate ca excesive, în raport de obiectul material al infracțiunii și

care este drogul de mare risc, heroina, dar și cantitatea acestuia, de peste 4

kg.

Pentru aceste considerente,

recursurile formulate de inculpați urmează a fi respinse, ca nefondate, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și prevederile art.

381 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații R.K. și R.D. împotriva deciziei

penale nr. 507 din 5 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepsele aplicate

ambilor inculpați, timpul arestării preventive de la 8 august 2001 la 15

octombrie 2004.

Obligă recurenta inculpată R.D. să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat R.K. să

plătească statului suma de 1.200.000 lei, cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 octombrie 2004.