ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1977/2011

Asupra recursului penal de față:

Analizând actele și lucrările din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 424 din 30 noiembrie 2010, Tribunalul Giurgiu în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (modificată și completată), combinat cu art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 (modificată și completată) cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. și art. 80 C. pen. a condamnat pe inculpata B.R.,  la 4 (patru) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe durata de 3 ani - pedeapsă complementară pentru săvârșirea infracțiunii de transport și distribuire de droguri de mare risc (heroină).

În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei principale s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. a computat din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și arestării preventive de la 28 iulie 2010 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut arestarea preventivă a inculpatei.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (modificată și completată), combinat cu art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 (modificată și completată) cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. și art. 80 C. pen. a condamnat pe inculpatul B.R.A. la 5 (cinci) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe durata de 3 ani -  pedeapsă complementară pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la transport și livrare de droguri de mare risc.

În baza art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 (modificată și completată) combinat cu art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 (modificată și completată), cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. și art. 80 C. pen. a condamnat pe același inculpat la 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. inculpatul a executat pedeapsa principală cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe durata de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei principale s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

A constatat că inculpatul se află în executarea unei alte pedepse, privativă de libertate.

A constatat consumată cantitatea de 0,09 g heroină în procesul analizelor de laborator.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat să plătească statului câte 750 RON cu titlul de cheltuieli judiciare, din care câte 400 RON reprezintă onorarii apărători oficiu (la urmărirea penală 200 RON și la judecata în primă instanță 200 RON) și s-au avansat din fondurile anume alocate de Ministerul Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 28 iunie 2010, inculpata B.R. a introdus, fără drept, în Penitenciarul Giurgiu, cantitatea de 0,09 grame heroină (drog de mare risc), pe care a înmânat-o învinuitului B.R.A.. După ce a consumat o jumătate din conținutul "bilei" care conținea heroină, inculpatul B.R.A. a disimulat drogurile în capacul unei sticle de băuturi răcoritoare (F.) pe care soția sa inculpata B.R., a cumpărat-o de la un magazin din incinta Penitenciarului Giurgiu, punând cantitatea de droguri rămasă în țipla de la pachetul de țigări, pe care a lipit-o cu flacăra de la brichetă, după care a pus-o sub plasticul de la capacul sticlei de F. din care consumase puțin.

Acesta a fost surprins deținând drogurile, fără drept, de către funcționarii din cadrul penitenciarului, după încheierea vizitei conjugale. Inculpata B.R. a săvârșit fapta fiind determinată în acest sens de inculpatul B.R.A., soțul acesteia, persoană privată de libertate în cadrul Penitenciarului Giurgiu.

La data de 28 iulie 2010, inculpata B.R. s-a prezentat la Penitenciarul Giurgiu, în vederea unei întâlniri conjugale cu soțul său, inculpatul B.R.A., care executa o pedeapsă privativă de libertate în cadrul Penitenciarului Giurgiu.

În momentul când inculpata B.R. a intrat în incinta penitenciarului, a fost controlată sumar de către funcționarii publici din cadrul acestei unități. În momentul intrării în penitenciar, inculpata avea asupra sa o sacoșă în care se aflau următoarele obiecte: o poșetă, un prosop, un gel de duș și un săpun.

Inculpata B.R. a fost condusă ulterior în clădirea unde urma să se întâlnească cu inculpatul B.R.A.. Înainte de a merge la camera destinată întâlnirilor conjugale, inculpata a cumpărat de la un magazin amplasat în același corp de clădire cu respectiva cameră, o sticlă cu băutură răcoritoare "F.", un pachet de țigări și o brichetă. Vânzător în acest magazin era martorul T.I.C., care a arătat că sticla de F. era sigilată în momentul vânzării.

Timp de două ore, inculpata B.R., împreună cu inculpatul B.R.A. s-au aflat împreună, singuri, în camera destinată unui asemenea tip de întâlniri.

După expirarea timpului, inculpata B.R. a fost condusă către ieșirea din penitenciar, iar asupra inculpatului B.R.A., a fost efectuată o percheziție, atât corporală cât și asupra obiectelor lăsate acestuia de inculpata B.R.: prosop, gel de duș, săpun, brichetă, pachetul de țigări și sticla cu băutură răcoritoare "F.".

În timpul acestei percheziții, agentul șef adjunct M.A., a găsit, sub garnitura capacului sticlei, o bilă ce conținea o substanță de culoare bej.

În urma efectuării constatării tehnico-științifice (raportul din 29 iulie 2010) s-a constatat că substanța găsită, disimulată în dopul sticlei, este constituită din cantitatea de 0,09 grame heroină (drog de mare risc).

Situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de fond a fost dovedită cu raportul de incidență, rapoartele întocmite de angajații penitenciarului, declarațiile martorilor, toate coroborate cu declarațiile inculpaților.

Fiind audiați pe parcursul procesului penal, inculpații nu au recunoscut fapta, prezentând mai multe variante în legătură cu situația de fapt, inculpatul B.R.A. arătând chiar că a cumpărat bila de heroină în dimineața acelei zile, contra unui cartuș de țigări, de la un alt deținut.

Reținând că din probele dosarului rezultă că, inculpații se fac vinovați de comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, instanța de fond a dispus condamnarea inculpaților.

La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații B.R. și B.R.A., solicitând reducerea pedepselor aplicate.

Prin Decizia penală nr. 46/A din 11 februarie 2011, Curtea de Apel București - secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpații B.R. și B.R.A. împotriva Sentinței penale nr. 424 din 30 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Giurgiu.

Au fost obligați apelanții inculpați la câte 500 RON fiecare, cheltuieli judiciare, din care câte 300 RON, onorariu avocat oficiu, s-au avansat din fondul Ministerului Justiției.

S-a menținut arestarea preventivă a inculpatei B.R. a dedus prevenția de la 28 iulie 2010 la zi.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, situația de fapt fiind corect stabilită în raport de probele administrate în cauză, iar pedepsele aplicate inculpaților corespund criteriilor prev. de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații B.R. și B.R.A., invocând cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., referitor la pedepse greșit individualizate în raport de disp. art. 72 C. pen.

Inculpatul B.R.A. a invocat și cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., arătând că nu a îndemnat-o pe soția sa să aducă droguri în penitenciar fapt pentru care consideră că s-a comis o gravă eroare de fapt ce a avut drept consecință greșita sa condamnare.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinica deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost bine stabilită de instanța de fond, rezultând din analiza coroborată a tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor este justă și corespunde situației de fapt, în mod corect apreciind instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpaților sub aspectul infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Materialul probator administrat în cauză, dovedește mai presus de orice dubiu că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor ce li se rețin în sarcină, aspectele de nevinovăție invocate de inculpatul B.R.A., nefiind credibile și nu pot determina adoptarea unei soluții contrare celei stabilite de instanța de fond.

Versiunile prezentate de inculpatul B.R.A. cu privire la modul în care a intrat în posesia drogurilor, după ce inițial a negat orice implicare a sa în activitatea infracțională nu reprezintă altceva decât încercări de diminuare a răspunderii penale sau chiar absolvirea de orice penalitate.

De altfel, aceste încercări ale inculpatului s-au manifestat chiar și în fața Înaltei Curți cu ocazia audierii celor doi inculpați.

Cu ocazia audierii în fața Înaltei Curți, inculpata B.R. a declarat că revine asupra declarațiilor, recunoaște fapta pentru care a fost trimisă în judecată, însă face precizarea că a introdus drogurile în penitenciar pentru consumul propriu și nu pentru soțul său care nici nu știa că are droguri asupra sa.

Inculpatul B.R.A. arată că a făcut o mare greșeală că a recunoscut în cursul procesului penal o faptă pe care nu a comis-o și, de asemenea, că nu a determinat-o pe soția sa să introducă droguri în penitenciar.

Poziția adoptată de inculpata B.R., dovedește faptul că aceasta încearcă să-i creeze o situație favorabilă inculpatului B.R.A. însă această poziție a inculpatei contravine probelor administrate în cauză, nefiind credibilă, fiind greu de acceptat faptul că aceasta și-ar fi asumat riscul de a introduce droguri în penitenciar și de a le consuma în interior știind că în orice moment poate să fie depistată de către persoanele însărcinate cu paza deținuților.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte reține că inculpatul B.R.A. a mai suferit o condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 prin sentința penală nr. 703 din 7 august 2009 a Tribunalului București, constând în aceea că la data de 17 noiembrie 2008 a determinat alte persoane să introducă droguri în Penitenciarul Jilava pentru consumul propriu.

În raport de considerentele arătate, reține Înalta Curte că în cauză nu este incident cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., soluția de condamnare pronunțată de instanța de fond fiind în deplină concordanță cu probele administrate în cauză.

Nici cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. nu este incident în cauză.

Pedepsele aplicate celor doi inculpați au fost corect dozate, instanța de fond având în vedere în procesul de individualizare judiciară a pedepselor, toate criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. și anume gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, respectiv inculpatul B.R.A. a determinat-o pe soția sa să introducă droguri în penitenciar, împrejurare ce denotă o periculozitate ridicată a acestora.

Faptul că inculpata B.R. a introdus o cantitate mică de droguri, împrejurare reținută și în favoarea inculpatului B.R.A., a fost avută în vedere de instanța de fond care a reținut în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante cu consecința aplicării unor pedepse sub limita minimă prevăzută de lege.

Faptul că inculpata B.R. nu este cunoscută cu antecedente penale nu poate determina o reapreciere a pedepsei, neputând fi omisă atitudinea nesinceră manifestată de inculpată pe parcursul procesului penal, atitudine manifestată chiar și în fața Înaltei Curți, toate aceste împrejurări conducând la concluzia că se impune menținerea pedepsei în cuantumul stabilit de instanța de fond.

Și modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatei B.R. a fost corect individualizată de instanța de fond.

În raport de fapta comisă, locul comiterii acesteia, modalitatea de săvârșire ca și atitudinea de nerecunoaștere a faptei, Înalta Curte apreciază că executarea pedepsei în regim penitenciar este singura modalitate de a fi atins scopul educativ și coercitiv al pedepsei prev. de art. 52 C. pen.

Nici în cazul inculpatului B.R.A. nu pot fi identificate alte împrejurări care să facă posibilă aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus.

În raport de cantitatea mică de droguri deținută, instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului, circumstanțe atenuante reducând pedeapsa în limitele prev. de art. 76 C. pen., însă Înalta Curte apreciază că nu se impune a se acorda o mai largă eficiență acestora fără a avea în vedere perseverența infracțională de care a dat dovadă săvârșind o faptă identică celei pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare în a cărei executare se află.

De altfel, soluția pronunțată de instanța de fond în cazul inculpatului B.R.A. este nelegală, întrucât deși a reținut că a comis fapta în condițiile art. 37 lit. a) C. pen., a omis să facă aplicarea art. 39 alin. (2) C. pen. în sensul contopirii pedepsei ce a mai rămas de executat cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită ulterior.

Această nelegalitate a fost remarcată și de instanța de apel, însă fără posibilitatea de a fi înlăturată, având în vedere că ne aflăm în calea de atac exercitată de către inculpați, iar potrivit disp. art. 385

8

C. proc. pen., instanța de recurs, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat recurs.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte, urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpați.

În baza art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va menține starea de arest a inculpatei B.R.

Va constata că inculpatul B.R.A. este arestat în altă cauză.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.R. și B.R.A. împotriva Deciziei penale nr. 46/A din 11 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei B.R., durata reținerii și arestării preventive de la 28 iulie 2010 la 13 mai 2011.

Constată că inculpatul B.R.A. este arestat în altă cauză.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2011.