ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 780/2013

Asupra recursului penal de față ; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 170 din 25 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în baza art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, modificată, art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.P.F. la 7 (șapte) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la trafic de droguri de mare risc în locul de detenție. În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și 2, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 modificată, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 29 C. pen.

și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a mai fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la trafic de droguri de mare risc în locul de detenție, neurmată de executare. În baza art. 39 alin. (1), (2) C. pen., a fost contopit restul de pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni rămas de executat la data faptei (23 aprilie 2011) din pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 255 din 30 martie 2010 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 159/A din 24 iunie 2010 a Curți de Apel București, cu pedepsele aplicate în speță, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani închisoare.

În baza art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii acestor drepturi pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. A fost menținută arestarea inculpatului. S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1), art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei. S-a dedus perioada executată de la 23 aprilie 2011, la zi. A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 422/2010 emis de Tribunalul București și s-a dispus emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa de 7 ani închisoare. Prin aceeași sentință penală, în baza art. 2 alin. (1) și 2, cu aplicarea art. 14 lit. c) și art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata G.D.A. la 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în locul de detenție. S-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1) și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.. În baza art. 81 și art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei ce a fost aplicată acestei inculpate, pe o durată de 5 ani termen de încercare, atrăgându-se atenția acesteia asupra dispozițiilor art. 83 C. pen..

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, a fost confiscată cantitatea totală de 4,39 gr pulbere ce conține heroină și cafeina, rămasă după efectuarea analizelor de laborator și depusă la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu dovada din 23 mai 2011. A fost obligat fiecare inculpat la câte 700 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu în cursul urmăririi penale și 300 RON reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu în cursul judecății s-au dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru, a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: În perioada aprilie-iunie 2011, inculpatul M.P.F., persoană privată de libertate în cadrul Penitenciarului Giurgiu, a instigat-o pe inculpata G.D.A., în mod repetat, să îi procure și introducă în locul de detenție, cu ocazia vizitei, heroină, drog de mare risc. Astfel, la data de 23 aprilie 2011, inculpata G.D.A. a fost depistată la sectorul vizite al Penitenciarului Giurgiu, în timp ce avea asupra sa șase „bile" având cantitatea totală de 4,77 grame de substanță pulverulentă ce conținea heroină și cofeină, pe care urma să le predea inculpatului M.P.F., persoană privată de libertate.

Raportul de constatare tehnico-științifică din 02 mai 2011 efectuat de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor a concluzionat faptul că probele înaintate sunt constituite din cantitatea totală de 4,77 grame, substanță pulverulentă ce conține Heroină și Cofeină, drog de mare risc, ce face parte din Tabel Anexa I din Legea nr. 143/2000. Fiind audiată, inculpata G.D.A. a recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunii, judecătorul fondului apreciind cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 privind reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, întrucât, în timpul urmăririi penale, aceasta a facilitat tragerea la răspundere penală a altor persoane implicate în traficul de droguri.

În perioada 25 mai 2011-23 iulie 2011, în urma punerii în executare a autorizațiilor emise în cauză de Tribunalul Giurgiu la solicitarea D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Giurgiu, privind efectuarea de interceptări și înregistrări ale convorbirilor telefonice purtate de cei doi inculpați, aspectele relatate de inculpata G.D.A. s-au confirmat, rezultând faptul că aceasta a fost instigată - în mod repetat - de inculpatul M.P.F. să îi procure și introducă droguri în penitenciar, sumele de bani destinate cumpărării drogurilor, fiind depuse prin poștă de inculpat și ridicate de inculpată în acest scop. Așa cum rezultă din declarațiile martorilor M.A. și O.B., angajați cu statut special în cadrul Penitenciarului Giurgiu, consemnate în procesul-verbal de constatare a infracțiunii din data de 23 aprilie 2011, aceștia au observat că, în timpul vizitei pe care inculpata G.D.A.

o efectua în penitenciar la inculpatul M.P.F., acesta din urmă a practicat o gaură în plasa despărțitoare a vorbitorului, motiv pentru care au procedat la percheziționarea inculpatei G.D.A., ocazie cu care au fost descoperite 6 (șase) bile confecționate din material plastic ascunse în gluga gecii pe care o purta, conținând o substanță pulverulentă de culoare bej, ce urmau a fi înmânate inculpatului M.P.F.. Cu ocazia audierii, inculpatul M.P.F. a declarat faptul că, din anul 1995 este consumator de heroină, despre acest lucru știind și prietena sa, inculpata G.D.A., căreia, la începutul lunii aprilie 2011 i-a solicitat să îi procure și să introducă heroină în Penitenciarul Giurgiu, unde executa o pedeapsă privativă de libertate, cu ocazia vizitei.

Aceasta a fost de acord cu acest lucru și, în acest sens, cei doi au purtat mai multe discuții telefonice. Inculpatul M.P.F. a declarat și faptul că sumele de bani destinate procurării drogurilor erau expediate de el din penitenciar pe numele inculpatei G.D.A., la diferite oficii poștale din București. Inculpatul M.P.F. a recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunii. Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept: Faptele săvârșite de inculpatul M.P.F. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la trafic de droguri de mare risc în locul de detenție (fapta din 23 aprilie 2011) și infracțiunea de instigare la trafic de droguri de mare risc în locul de detenție, neurmată de executare săvârșită în formă continuată (faptele comise în perioada aprilie-iunie 2011) și în stare de recidivă, ambele aflate în concurs real, fapte prevăzute și pedepsite de art. 25 C. pen.

raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (fapta din 23 aprilie 2011) și art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 29 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. (faptele din perioada aprilie-iunie 2011) ambele cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeași lege și art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.. Fapta săvârșită de inculpata G.D.A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în locul de detenție, faptă prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeași lege. Instanța de fond - analizând materialul probator administrat în cauză - a reținut că inculpații au comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată, în modalitatea descrisă în rechizitoriu.

A constatat că vinovăția inculpaților este pe deplin dovedită, pe baza materialului probator administrat în cursul urmării penale, respectiv procesul verbal de constatare a infracțiunii, raportul de constatare tehnico-științifică, procesele-verbale ale interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice efectuate în cauză, declarațiilor de inculpați și declarațiilor de martori. La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, judecătorul fondului a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse corespunzătoare, având în vedere atât pericolul social al faptelor comise, dar și persoana inculpaților, atitudinea sinceră a acestora pe tot parcursul procesului penal, faptul că au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 2 C. proc.

pen.. Cu privire la inculpatul M.P.F., judecătorul fondului a avut în vedere că acesta a mai comis fapte de aceeași natură pentru care pedepsele aplicate au fost îndestulătoare. La data comiterii faptelor inculpatul M.P.F. se afla în Penitenciarul Giurgiu în executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 255 din 30 martie 2010 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 159/A din 24 iunie 2010 a Curții de Apel București, pentru care s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 422/2010, astfel cum rezultă din fișa de cazier de la dosarul de urmărire penală. Cu privire la acest inculpat, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) și (2) C. pen.

și, în consecință, a contopit restul de pedeapsă de 3 ani și 6 luni rămas de executat din pedeapsa de mai sus la data faptei (23 aprilie 2011), cu pedepsele aplicate în speță, deducând perioada executată, de la 23 aprilie 2011 la zi. În ceea ce o privește pe inculpata G.D.A., s-a făcut aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., art 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. a) C. pen., având în vedere că nu posedă antecedente penale, a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal, a facilitat tragerea la răspundere penală a altor persoane implicate în traficul de droguri. Asupra modalității de executare a pedepsei s-a apreciat că față de persoana inculpatei, scopul pedepsei poate fi atins și prin lăsarea acesteia în libertate, făcând aplicarea art. 81-82 C. pen..

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul M.P.F., fără a arăta în scris motivele de nemulțumire. Cu ocazia dezbaterilor, inculpatul a invocat exclusiv greșita individualizare a pedepsei la care a fost condamnat în primă instanță, în ceea ce privește durata acesteia, solicitând, în principal, reducerea acelei pedepse. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, instanța de apel a constatat că apelul este nefondat. Din analiza actelor dosarului, Curtea a apreciat că, la judecarea în fond a cauzei au fost respectate prevederile art. 62 C. proc.

pen., cauza fiind lămurită sub toate aspectele pe bază de probe în interesul aflării adevărului judiciar, iar în urma unei evaluări judicioase și obiective a materialului probator administrat în speță, în conformitate cu prevederile art. 63 C. proc. pen., a stabilit, în mod corect, situația de fapt dedusă judecății, vinovăția inculpaților și încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea acestora în judecată, astfel că soluția de condamnare a inculpaților, adoptată de către instanța de fond, este temeinică și legală.

Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de apel a arătat că judecătorul fondului s-a raportat la criteriile consacrate de dispozițiile art. 72 C. pen., ținând seama de limitele de pedeapsă prevăzute în Legea nr. 143/2000 pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor, gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite prin normele incriminate și de împrejurările care agravează răspunderea penală. Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de apel, ca și instanța de fond, a considerat că scopul pedepsei și funcțiile acesteia pot fi realizate cu maximă eficiență numai prin executarea efectivă a pedepsei în regim de detenție, reținând persistența în activitatea infracțională a inculpatului M.P.F..

Pentru aceste argumente, prin decizia penală nr. 317 din 15 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.P.F.. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.P.F.. Recursul nu a fost motivat. La termenul de judecată din 4 martie 2013, fiind prezent personal în fața Înaltei Curți, recurentul inculpat M.P.F., asistat de apărătorul desemnat din oficiu, a învederat instanței că își retrage recursul formulat și a solicitat să se ia act de manifestarea sa de voință. Așa fiind, având în vedere dispozițiile art. 385 4 alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat în condițiile arătate în textul de lege menționat, constatând îndeplinite cerințele respective, Înalta Curte urmează a lua act de voința recurentului inculpat, valabil exprimată, de retragere a recursului.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat M.P.F. la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul M.P.F. împotriva deciziei penale nr. 317 din 15 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2013.