ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 780/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 780/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului penal de față ;

Examinând

actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 170 din

25 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în baza art. 25 C. pen.

raportat la art. 2 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr.

143/2000, modificată, art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.P.F. la 7 (șapte) ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la trafic de droguri de mare risc

în locul de detenție.

În baza art.

25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și 2, cu aplicarea art. 14 lit. c) din

Legea nr. 143/2000 modificată, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen.,

art. 29 C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a mai fost

condamnat același inculpat la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de instigare la trafic de droguri de mare risc în locul de detenție, neurmată

de executare.

În baza art.

39 alin. (1), (2) C. pen., a fost contopit restul de pedeapsă de 3 (trei) ani

și 6 (șase) luni rămas de executat la data faptei (23 aprilie 2011) din

pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 255 din 30

martie 2010 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 159/A

din 24 iunie 2010 a Curți de Apel București, cu pedepsele aplicate în speță,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani

închisoare.

În baza art. 64

alin. (1) lit. a), teza a II-a lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii acestor drepturi pe o durată de 4 ani după executarea

pedepsei principale. A fost menținută arestarea inculpatului.

S-a făcut aplicarea

art. 71 alin. (1), art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării

pedepsei.

S-a dedus perioada

executată de la 23 aprilie 2011, la zi. A fost anulat mandatul de executare a pedepsei

închisorii nr. 422/2010 emis de Tribunalul București și s-a dispus emiterea unui

nou mandat pentru pedeapsa de 7 ani închisoare.

Prin aceeași sentință

penală, în baza art. 2 alin. (1) și 2, cu aplicarea art. 14 lit. c) și art. 16 din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și

art. 74 alin. (1) lit. a), c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnată

inculpata G.D.A. la 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

de droguri de mare risc în locul de detenție.

S-a aplicat inculpatei

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei

principale.

S-a făcut aplicarea

art. 71 alin. (1) și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen..

În baza art. 81

și art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei ce

a fost aplicată acestei inculpate, pe o durată de 5 ani termen de încercare, atrăgându-se

atenția acesteia asupra dispozițiilor art. 83 C. pen..

În baza art. 71

alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, a fost

suspendată și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 17

din Legea nr. 143/2000, a fost confiscată cantitatea totală de 4,39 gr pulbere ce

conține heroină și cafeina, rămasă după efectuarea analizelor de laborator și depusă

la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu dovada din 23 mai 2011.

A fost obligat

fiecare inculpat la câte 700 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON

reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu în cursul urmăririi penale și

300 RON reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu în cursul judecății s-au

dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru, a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În perioada aprilie-iunie

2011, inculpatul M.P.F., persoană privată de libertate în cadrul Penitenciarului

Giurgiu, a instigat-o pe inculpata G.D.A., în mod repetat, să îi procure și introducă

în locul de detenție, cu ocazia vizitei, heroină, drog de mare risc.

Astfel, la data

de 23 aprilie 2011, inculpata G.D.A. a fost depistată la sectorul vizite al Penitenciarului

Giurgiu, în timp ce avea asupra sa șase „bile" având cantitatea totală de 4,77

grame de substanță pulverulentă ce conținea heroină și cofeină, pe care urma să

le predea inculpatului M.P.F., persoană privată de libertate.

Raportul de constatare

tehnico-științifică din 02 mai 2011 efectuat de Laboratorul Central de Analiză și

Profil al Drogurilor a concluzionat faptul că probele înaintate sunt constituite

din cantitatea totală de 4,77 grame, substanță pulverulentă ce conține Heroină și

Cofeină, drog de mare risc, ce face parte din Tabel Anexa I din Legea nr. 143/2000.

Fiind audiată,

inculpata G.D.A. a recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunii, judecătorul fondului

apreciind cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 privind

reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea

săvârșită, întrucât, în timpul urmăririi penale, aceasta a facilitat tragerea la

răspundere penală a altor persoane implicate în traficul de droguri.

În perioada 25

mai 2011-23 iulie 2011, în urma punerii în executare a autorizațiilor emise în cauză

de Tribunalul Giurgiu la solicitarea D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Giurgiu, privind

efectuarea de interceptări și înregistrări ale convorbirilor telefonice purtate

de cei doi inculpați, aspectele relatate de inculpata G.D.A. s-au confirmat, rezultând

faptul că aceasta a fost instigată - în mod repetat - de inculpatul M.P.F. să îi

procure și introducă droguri în penitenciar, sumele de bani destinate cumpărării

drogurilor, fiind depuse prin poștă de inculpat și ridicate de inculpată în acest

scop.

Așa cum rezultă

din declarațiile martorilor M.A. și O.B., angajați cu statut special în cadrul Penitenciarului

Giurgiu, consemnate în procesul-verbal de constatare a infracțiunii din data de

23 aprilie 2011, aceștia au observat că, în timpul vizitei pe care inculpata G.D.A.

o efectua în penitenciar la inculpatul M.P.F., acesta din urmă a practicat o gaură

în plasa despărțitoare a vorbitorului, motiv pentru care au procedat la percheziționarea

inculpatei G.D.A., ocazie cu care au fost descoperite 6 (șase) bile confecționate

din material plastic ascunse în gluga gecii pe care o purta, conținând o substanță

pulverulentă de culoare bej, ce urmau a fi înmânate inculpatului M.P.F..

Cu ocazia audierii,

inculpatul M.P.F. a declarat faptul că, din anul 1995 este consumator de heroină,

despre acest lucru știind și prietena sa, inculpata G.D.A., căreia, la începutul

lunii aprilie 2011 i-a solicitat să îi procure și să introducă heroină în Penitenciarul

Giurgiu, unde executa o pedeapsă privativă de libertate, cu ocazia vizitei. Aceasta

a fost de acord cu acest lucru și, în acest sens, cei doi au purtat mai multe discuții

telefonice.

Inculpatul M.P.F.

a declarat și faptul că sumele de bani destinate procurării drogurilor erau expediate

de el din penitenciar pe numele inculpatei G.D.A., la diferite oficii poștale din

București.

Inculpatul M.P.F.

a recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunii.

Judecătorul fondului

a concluzionat că, în drept: Faptele săvârșite de inculpatul M.P.F. întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de instigare la trafic de droguri de mare risc în

locul de detenție (fapta din 23 aprilie 2011) și infracțiunea de instigare la trafic

de droguri de mare risc în locul de detenție, neurmată de executare săvârșită în

formă continuată (faptele comise în perioada aprilie-iunie 2011) și în stare de

recidivă, ambele aflate în concurs real, fapte prevăzute și pedepsite de art. 25

C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (fapta din 23

aprilie 2011) și art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 29 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. (faptele

din perioada aprilie-iunie 2011) ambele cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeași

lege și art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen..

Fapta săvârșită

de inculpata G.D.A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic

de droguri de mare risc în locul de detenție, faptă prevăzută și pedepsită de

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din

aceeași lege.

Instanța de fond

- analizând materialul probator administrat în cauză - a reținut că inculpații au

comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată, în modalitatea descrisă în

rechizitoriu.

A constatat că

vinovăția inculpaților este pe deplin dovedită, pe baza materialului probator administrat

în cursul urmării penale, respectiv procesul verbal de constatare a infracțiunii,

raportul de constatare tehnico-științifică, procesele-verbale ale interceptării

și înregistrării convorbirilor telefonice efectuate în cauză, declarațiilor de inculpați

și declarațiilor de martori.

La individualizarea

judiciară a pedepselor aplicate, judecătorul fondului a apreciat că se impune aplicarea

unor pedepse corespunzătoare, având în vedere atât pericolul social al faptelor

comise, dar și persoana inculpaților, atitudinea sinceră a acestora pe tot parcursul

procesului penal, faptul că au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320

2

C. proc. pen..

Cu privire la

inculpatul M.P.F., judecătorul fondului a avut în vedere că acesta a mai comis fapte

de aceeași natură pentru care pedepsele aplicate au fost îndestulătoare.

La data comiterii

faptelor inculpatul M.P.F. se afla în Penitenciarul Giurgiu în executarea pedepsei

de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 255 din 30 martie 2010 a Tribunalului

București, definitivă prin decizia penală nr. 159/A din 24 iunie 2010 a Curții de

Apel București, pentru care s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii

nr. 422/2010, astfel cum rezultă din fișa de cazier de la dosarul de urmărire penală.

Cu privire la

acest inculpat, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 39 alin.

(1) și (2) C. pen. și, în consecință, a contopit restul de pedeapsă de 3 ani și

6 luni rămas de executat din pedeapsa de mai sus la data faptei (23 aprilie 2011),

cu pedepsele aplicate în speță, deducând perioada executată, de la 23 aprilie 2011

la zi.

În ceea ce o privește

pe inculpata G.D.A., s-a făcut aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., art

16 din Legea nr. 143/2000 și art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. a) C.

pen., având în vedere că nu posedă antecedente penale, a avut o atitudine sinceră

pe tot parcursul procesului penal, a facilitat tragerea la răspundere penală a altor

persoane implicate în traficul de droguri.

Asupra modalității

de executare a pedepsei s-a apreciat că față de persoana inculpatei, scopul pedepsei

poate fi atins și prin lăsarea acesteia în libertate, făcând aplicarea art. 81-82

C. pen..

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul M.P.F., fără a arăta în scris

motivele de nemulțumire.

Cu ocazia dezbaterilor,

inculpatul a invocat exclusiv greșita individualizare a pedepsei la care a fost

condamnat în primă instanță, în ceea ce privește durata acesteia, solicitând, în

principal, reducerea acelei pedepse.

Analizând actele

și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu, conform

art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei,

instanța de apel a constatat că apelul este nefondat.

Din analiza actelor

dosarului, Curtea a apreciat că, la judecarea în fond a cauzei au fost respectate

prevederile art. 62 C. proc. pen., cauza fiind lămurită sub toate aspectele pe bază

de probe în interesul aflării adevărului judiciar, iar în urma unei evaluări judicioase

și obiective a materialului probator administrat în speță, în conformitate cu prevederile

art. 63 C. proc. pen., a stabilit, în mod corect, situația de fapt dedusă judecății,

vinovăția inculpaților și încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus

trimiterea acestora în judecată, astfel că soluția de condamnare a inculpaților,

adoptată de către instanța de fond, este temeinică și legală.

Referitor la individualizarea

judiciară a pedepsei, instanța de apel a arătat că judecătorul fondului s-a raportat

la criteriile consacrate de dispozițiile art. 72 C. pen., ținând seama de limitele

de pedeapsă prevăzute în Legea nr. 143/2000 pentru infracțiunile pentru care a fost

trimis în judecată, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor, gradul

ridicat de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, atingerea adusă

valorilor sociale ocrotite prin normele incriminate și de împrejurările care agravează

răspunderea penală.

Cât privește modalitatea

de executare a pedepsei, instanța de apel, ca și instanța de fond, a considerat

că scopul pedepsei și funcțiile acesteia pot fi realizate cu maximă eficiență numai

prin executarea efectivă a pedepsei în regim de detenție, reținând persistența în

activitatea infracțională a inculpatului M.P.F..

Pentru aceste

argumente, prin decizia penală nr. 317 din 15 noiembrie 2012, Curtea de Apel București,

secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.P.F..

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul M.P.F..

Recursul nu a

fost motivat.

La termenul de

judecată din 4 martie 2013, fiind prezent personal în fața Înaltei Curți, recurentul

inculpat M.P.F., asistat de apărătorul desemnat din oficiu, a învederat instanței

că își retrage recursul formulat și a solicitat să se ia act de manifestarea sa

de voință.

Așa fiind, având

în vedere dispozițiile art. 385

4

alin. (2) cu referire la art. 369 C.

proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs,

oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat în condițiile arătate în

textul de lege menționat, constatând îndeplinite cerințele respective, Înalta

Curte urmează a lua act de voința recurentului inculpat, valabil exprimată, de retragere

a recursului.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat M.P.F. la plata sumei de

400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând

onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea

recursului declarat de inculpatul M.P.F. împotriva deciziei penale nr. 317 din 15

noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

4 martie 2013.