ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6348/2004

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii reclamantului, înregistrată la 8 iulie 1999, îl constituie - revendicarea apartamentului nr. 6 din București, și - constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 118 din 30 septembrie1996. Prin sentința civilă nr. 6773 din 18 iunie 2001 s-a admis acțiunea în revendicare și a fost respinsă cererea de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare, iar prin decizia civilă nr. 3542 din 10 decembrie 2001 s-a respins și capătul de cerere privind revendicarea, soluție confirmată, în recurs, prin decizia civilă nr. 1538 din 18 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV- a civilă.

2. Prin recursul în anulare, declarat și semnat de Adjunctul Procurorului General, înregistrat la 16 iunie 2003, se invocă, în esență, ca încălcare esențială a legii; - reținerea că revendicarea s-a cerut și în contradictoriu cu pârâții-cumpărători C., deși nu s-a cerut acest lucru de către reclamanți și, totodată, - greșit s-au comparat titlurile, cu toate că nu s-a cerut, s-a dat preferință titlului reclamantului, astfel că „în raport de aceste dispoziții legale și de situația de fapt reținută de instanțe se poate constata că reclamanții nu mai puteau fi îndreptățiți la restituirea în natură a imobilului, având dreptul doar la despăgubiri”. 3. Recursul în anulare este nefondat. Pe de o parte, cele două motive invocate, în baza aceluiași text de lege, nu pot constitui „încălcări esențiale ale legii”, iar, pe de altă parte, în realitate, aceste pretinse încălcări nu s-au „comis” de către instanțe prin hotărârile atacate.

Prin sentința civilă nr. 6773/2001 s-a respins cererea privind revendicarea față de pârâtul Consiliul General București, ca și cererea în nulitate a contractului ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă a reclamantului; Totodată, a fost admisă revendicarea față de pârâții C., cumpărătorii apartamentului în litigiu. Prin decizia civilă nr. 3542 din 10 decembrie 2001, în apel, s-a schimbat sentința și a fost respinsă cererea de revendicare a lui N.C.A., „ca fiind introdusă de o persoană fără calitate activă și s-a înlăturat „mențiunea privitoare la obligarea părților de a lăsa în deplină proprietate a reclamantului apartamentul” în litigiu.

Curtea de apel, în recurs, prin decizia civilă nr. 1538 din 18 iunie 2002, a respins recursurile declarate de reclamanți și de pârâții C., reținând că nu „a fost o pronunțare plus petita ”, că reclamanții au cerut și revendicarea, precum și anularea contractului pentru rea-credință și naționalizarea pe numele altor persoane. Relativ la cererea de anulare (nulitatea) contractului de vânzare-cumpărare, respinsă integral prin sentința primei instanțe, rezultă că reclamanții nu au declarat apel, astfel că în recurs numai pot invoca motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., căci, altfel, ar fi încălcată regula omisso medio . Ei nu au utilizat primul grad de jurisdicție de control, astfel că nu au dreptul de a se prevala de cel de-al doilea grad recursul.

Așadar, capătul de cerere privind soarta contractului de vânzare-cumpărare a fost irevocabil soluționat prin respingere, el neputând face obiectul recursului. Relativ la acțiunea în revendicare în contradictoriu cu pârâții-cumpărători C. în apel această cerere s-a respins, iar, în recurs soții C. au susținut că revendicarea s-a respins numai față de reclamantul N.A., fără a se pronunța aceeași soluție și față de ceilalți trei reclamanți – N.T., B.F. și N.G.R. Într-adevăr, în apel s-a respins acțiunea în revendicare față de N.C.A. pentru lipsă de calitate procesuală activă, căci a renunțat expres la succesiunea tatălui său. Totuși, instanța a înlăturat total mențiunea din sentință relativă la revendicarea apartamentului, ceea ce echivalează cu respingerea integrală a acestei acțiuni față de toate părțile.

Prin urmare, acțiunea în revendicare și cea în anulare (nulitate) a contractului de vânzare-cumpărare au fost respinse, astfel că, în speță, drepturile de retrocedare se pot exercita numai pentru despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 1538 din 18 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV – a civilă, deciziei nr. 3542/A din 10 decembrie 2001 a Tribunalului București, secția a IV – a civilă, și sentinței civile nr. 6773 din 18 iunie 2001 a Judecătoriei sectorului 2 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2004.