ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6348/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6348/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii reclamantului,
înregistrată la 8 iulie 1999, îl constituie
- revendicarea apartamentului nr. 6
din București, și
- constatarea nulității contractului
de vânzare-cumpărare nr. 118 din 30 septembrie1996.
Prin sentința civilă nr. 6773 din 18
iunie 2001 s-a admis acțiunea în revendicare și a fost respinsă cererea de
nulitate a contractului de vânzare-cumpărare, iar prin decizia civilă nr. 3542
din 10 decembrie 2001 s-a respins și capătul de cerere privind revendicarea, soluție
confirmată, în recurs, prin decizia civilă nr. 1538 din 18 iunie 2002 a Curții
de Apel București, secția a IV- a civilă.
Prin recursul în anulare,
declarat și semnat de Adjunctul Procurorului General, înregistrat la 16 iunie
2003, se invocă, în esență, ca încălcare esențială a legii;
- reținerea că revendicarea s-a
cerut și în contradictoriu cu pârâții-cumpărători C., deși nu s-a cerut acest
lucru de către reclamanți și, totodată,
- greșit s-au comparat titlurile, cu
toate că nu s-a cerut, s-a dat preferință titlului reclamantului, astfel că „în
raport de aceste dispoziții legale și de situația de fapt reținută de instanțe
se poate constata că reclamanții nu mai puteau fi îndreptățiți la restituirea
în natură a imobilului, având dreptul doar la despăgubiri”.
Recursul în anulare este
nefondat.
Pe de o parte, cele două motive
invocate, în baza aceluiași text de lege, nu pot constitui „încălcări esențiale
ale legii”, iar, pe de altă parte, în realitate, aceste pretinse încălcări nu
s-au „comis” de către instanțe prin hotărârile atacate.
Prin sentința civilă nr. 6773/2001
s-a respins cererea privind revendicarea față de pârâtul Consiliul General
București, ca și cererea în nulitate a contractului ca fiind introdusă de o
persoană fără calitate procesuală activă a reclamantului;
Totodată, a fost admisă revendicarea
față de pârâții C., cumpărătorii apartamentului în litigiu.
Prin decizia civilă nr. 3542 din 10
decembrie 2001, în apel, s-a schimbat sentința și a fost respinsă cererea de
revendicare a lui N.C.A., „ca fiind introdusă de o persoană fără calitate
activă și s-a înlăturat „mențiunea privitoare la obligarea părților de a lăsa
în deplină proprietate a reclamantului apartamentul” în litigiu.
Curtea de apel, în recurs, prin
decizia civilă nr. 1538 din 18 iunie 2002, a respins recursurile declarate de
reclamanți și de pârâții C., reținând că nu „a fost o pronunțare
plus petita
”,
că reclamanții au cerut și revendicarea, precum și anularea contractului pentru
rea-credință și naționalizarea pe numele altor persoane.
Relativ la cererea de anulare
(nulitatea) contractului de vânzare-cumpărare, respinsă integral prin sentința
primei instanțe, rezultă că reclamanții nu au declarat apel, astfel că în
recurs numai pot invoca motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., căci,
altfel, ar fi încălcată regula
omisso medio
. Ei nu au utilizat primul
grad de jurisdicție de control, astfel că nu au dreptul de a se prevala de cel
de-al doilea grad recursul.
Așadar, capătul de cerere privind
soarta contractului de vânzare-cumpărare a fost irevocabil soluționat prin
respingere, el neputând face obiectul recursului.
Relativ la acțiunea în revendicare
în contradictoriu cu pârâții-cumpărători C. în apel această cerere s-a respins,
iar, în recurs soții C. au susținut că revendicarea s-a respins numai față de
reclamantul N.A., fără a se pronunța aceeași soluție și față de ceilalți trei
reclamanți – N.T., B.F. și N.G.R.
Într-adevăr, în apel s-a respins
acțiunea în revendicare față de N.C.A. pentru lipsă de calitate procesuală
activă, căci a renunțat expres la succesiunea tatălui său. Totuși, instanța a
înlăturat total mențiunea din sentință relativă la revendicarea apartamentului,
ceea ce echivalează cu respingerea integrală a acestei acțiuni față de toate
părțile.
Prin urmare, acțiunea în revendicare
și cea în anulare (nulitate) a contractului de vânzare-cumpărare au fost
respinse, astfel că, în speță, drepturile de retrocedare se pot exercita numai
pentru despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul în
anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea
Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 1538 din 18 iunie 2002 a
Curții de Apel București, secția a IV – a civilă, deciziei nr. 3542/A din 10
decembrie 2001 a Tribunalului București, secția a IV – a civilă, și sentinței
civile nr. 6773 din 18 iunie 2001 a Judecătoriei sectorului 2 București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2004.