ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7467/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la 15

ianuarie 2003, de F. Maramureș, în numele și pentru Cooperativa C. Bogdan-Vodă,

a solicitat anularea parțială a H.G. nr. 934/2000, privind atestarea domeniului

public al județului Maramureș, în sensul scoaterii din anexa acesteia, nr. 20 –

inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Bogdan Vodă, a

numerelor curente 26, 27, 28 și 29.

În motivarea acțiunii, reclamanta

arată că prin hotărârea de guvern menționată, au fost trecute, în mod abuziv,

în domeniul public, bunuri care, în realitate, sunt proprietatea cooperativei

de consum. Este vorba de spații comerciale, unități de alimentație publică,

spații de producție și prestări servicii și depozite, construcții realizate de

cooperativă și aflate în folosința ei continuă, care nu au aparținut niciodată

statului și nici nu sunt, prin natura lor, de uz sau interes public.

În drept s-au invocat prevederile art.

3 alin. (1) și (4) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și

regimul ei juridic, precum și art. 160 din Legea nr. 109/1966.

La rândul său, pârâtul Guvernul

României a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, invocând atât

lipsa calității procesuale active a reclamantei, cât și legalitatea și

temeinicia hotărârii sale, conform art. 107 din Constituția României și art. 21

alin. (3) din Legea nr. 213/1998.

De asemeni, pârâtul a formulat în

temeiul art. 60 - 63 C. proc. civ., cereri de chemare în garanție a

Ministerului Administrației Publice, Consiliul Local al comunei Bogdan-Vodă,

județul Maramureș, arătând că primul este inițiatorul hotărârii de guvern, iar

autoritățile locale sunt cele care au întocmit inventarele ce au stat la baza

acesteia.

Prin sentința civilă nr. 426 din 16

aprilie 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamantei, respingând, totodată, cererea de

chemare în garanție și excepția invocată de pârât.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că prin probele administrate s-a făcut dovada

dreptului de proprietate privată al cooperativei, asupra imobilelor în

discuție. În consecință, s-a apreciat că reclamanta are calitate procesuală

activă și totodată, sunt întrunite condițiile pentru aplicarea dispozițiilor

Legii nr. 29/1990, deoarece prin trecerea acelor construcții, din proprietatea

privată a cooperativei, în domeniul public, aceasta a fost vătămată într-un

drept al său.

De asemeni, instanța de fond a mai

statuat că imobilele în discuție, neîncadrându-se în lista anexă pct. III din

Legea nr. 213/1998, nu pot fi incluse în domeniul public. S-a precizat,

totodată, că această calitate a fost recunoscută indirect de autoritățile

locale, prin acceptarea declarației de impunere și încasarea impozitului de

clădiri.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, pârâtul Guvernul României.

Recurentul a susținut că hotărârea

este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:

- instanța de fond a apreciat în mod

greșit că intimata-reclamantă are calitate procesuală activă, deoarece cu

actele depuse în cauză, nu a făcut dovada dreptului ei de proprietate asupra

construcțiilor ridicate pe terenurile aparținând domeniului public, ci numai

dovada calității de constructor de bună credință;

- hotărârea de guvern fiind numai o

hotărâre de atestare a regimului juridic al proprietății publice, diferențiat

de cel al proprietății private, nu are efect constitutiv de drept de

proprietate, în favoarea unităților administrativ-teritoriale și deci, nu poate

vătăma dreptul ei de proprietate;

- nu poate fi contestată legalitatea

hotărârii guvernamentale, atâta vreme, cât nu s-a solicitat, anterior, prin

acțiune în contencios administrativ, anularea hotărârii organelor locale.

Recursul este nefondat, sub toate

aspectele invocate, pentru următoarele considerente:

Imobilele în discuție au fost

ridicate de către intimata-reclamantă, pe terenurile ce i-au fost atribuite în

folosință, de organele statului, conform dispozițiilor legale. Calitatea ei de

constructor de bună-credință i-a fost recunoscută de recurent, prin chiar

motivele de recurs.

Această calitate îi conferă un

interes legitim, de a solicita în instanță, anularea actului administrativ care

îi neagă această calitate, astfel că în mod corect s-a reținut de către

instanța de fond, calitatea procesuală activă a intimatei-reclamante.

Privitor la aspectul dacă hotărârea

recurentei-pârâte a vătămat sau nu, interesul legitim al intimatei-reclamante,

este de reținut că acesta reprezintă un act administrativ de autoritate, prin

care s-a stabilit un alt regim juridic, imobilelor aparținând cooperativei

intimate. În aceste condiții, hotărârile autorităților locale, invocate de

recurentul-pârât, nu au făcut decât să-și însușească listele de inventar

existente, pregătind astfel, hotărârea recurentului, hotărâre a cărei efect

juridic a fost însă, și stabilirea apartenenței acestor bunuri, la proprietatea

publică.

În concluzie, urmează a fi menținută

hotărârea instanței de fond, cu amendamentul substituirii motivării cuprinse în

considerentele acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Guvernul României împotriva deciziei civile nr. 426 din 16 aprilie 2003 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 octombrie 2004.