ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3667/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 198 din 13

februarie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a

fost condamnat inculpatul M.V. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c),

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus perioada arestării preventive de la 20 februarie

2003, la 13 februarie 2004.

S-a reținut că, la data de 19

februarie 2003, în jurul orei 15,30, după terminarea orelor de școală, partea

vătămată M.A.C. (în vârstă de 13 ani), împreună cu mai mulți colegi de școală

se îndreptau spre casă. În timp ce așteptau autobuzul, inculpatul a observat că

acesta purta la mână o brățară din argint, solicitându-i să-i dea bijuteria. La

refuzul părții vătămate, a lovit-o cu palma peste față, a ridicat tonul

amenințând-o și a îmbrâncit-o, determinând-o în acest mod să-i dea brățara.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia nr. 291 din 23 aprilie 2004, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpat.

Declarând recurs, inculpatul a

solicitat casarea hotărârilor și restituirea cauzei la parchet pentru refacerea

urmăririi penale, susținând că partea vătămată i-a dat brățara de bună voie.

Recursul este neîntemeiat.

Din declarațiile mai multor martori

(colegii de școală care însoțeau pe M.A.C.), rezultă modul violent în care

inculpatul a deposedat-o pe partea vătămată de brățara din argint pe care o

purta la mână, situația de fapt fiind corect stabilită pe baza probelor

administrate în cauză. În concordanță cu starea de fapt, instanțele au reținut

corect vinovăția inculpatului și au încadrat just în dispozițiile legii

infracțiunea săvârșită de acesta.

Cu privire la pedeapsă, se constată

că a fost corect individualizată în raport de circumstanțele reale ale

săvârșirii faptei, asupra unui minor în vârstă de 13 ani, cât și față de

persoana inculpatului, cu statut de recidivist, anterior suferind multiple

condamnări pentru infracțiuni de furt.

În consecință, recursul inculpatului

va fi respins ca nefondat, din pedeapsă urmând a se deduce la zi timpul

arestării preventive.

Recurentul inculpat va fi obligat la

cheltuieli judiciare către stat, în care se va include și onorariul

apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul M.V. împotriva deciziei nr. 291 din 23 aprilie 2004 a Curții de Apel

București, secția I penală, ca nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată durata

arestării preventive de la 20 februarie 2003, la zi.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

iulie 2004.