ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3667/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 198 din 13 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost condamnat inculpatul M.V. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus perioada arestării preventive de la 20 februarie 2003, la 13 februarie 2004. S-a reținut că, la data de 19 februarie 2003, în jurul orei 15,30, după terminarea orelor de școală, partea vătămată M.A.C. (în vârstă de 13 ani), împreună cu mai mulți colegi de școală se îndreptau spre casă.

În timp ce așteptau autobuzul, inculpatul a observat că acesta purta la mână o brățară din argint, solicitându-i să-i dea bijuteria. La refuzul părții vătămate, a lovit-o cu palma peste față, a ridicat tonul amenințând-o și a îmbrâncit-o, determinând-o în acest mod să-i dea brățara. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 291 din 23 aprilie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Declarând recurs, inculpatul a solicitat casarea hotărârilor și restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale, susținând că partea vătămată i-a dat brățara de bună voie. Recursul este neîntemeiat. Din declarațiile mai multor martori (colegii de școală care însoțeau pe M.A.C.), rezultă modul violent în care inculpatul a deposedat-o pe partea vătămată de brățara din argint pe care o purta la mână, situația de fapt fiind corect stabilită pe baza probelor administrate în cauză.

În concordanță cu starea de fapt, instanțele au reținut corect vinovăția inculpatului și au încadrat just în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită de acesta. Cu privire la pedeapsă, se constată că a fost corect individualizată în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, asupra unui minor în vârstă de 13 ani, cât și față de persoana inculpatului, cu statut de recidivist, anterior suferind multiple condamnări pentru infracțiuni de furt. În consecință, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, din pedeapsă urmând a se deduce la zi timpul arestării preventive. Recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, în care se va include și onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei nr. 291 din 23 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat. Compută din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 20 februarie 2003, la zi. Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 iulie 2004.