CIHAN v. TURKEY

Reclamantul, dl Cihan Ağa, este un național turc, care s-a născut în 1926 și locuiește în Ankara. El este reprezentat în fața Curții de către dl A. Erdoğan, un avocat care practică în Ankara. Faptele cazurilor, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Până în octombrie 1994, reclamantul a locuit în Hüllükușağı, un sat al districtului Ovacik din Tunceli, unde deține proprietatea. În 30 decembrie 1993, Ministerul Internului a anulat personalitatea juridică a Hüllükușağı. În octombrie 1994, forțele de securitate au evacuat forța de la Hüllükușağı pe motive de securitate. Reclamantul și familia sa s-au mutat apoi la Ankara, unde locuiesc în prezent. La 16 aprilie 2001, reprezentantul legal al reclamantului, dl Erdoğan a depus o cerere la Ministerul Internului ce a solicitat compensații pentru daunele pe care le-a suferit reclamantul și permisiunea de a se întoarce în satul său.

Într-o dată necunoscută, Ministerul Internului a răspuns reclamantului, declarând că ar putea reveni în satul Arslandoğmuș. La 10 aprilie 2002, dl Erdoğan a depus o nouă cerere la Ministerul Internului care își reiterează cererea de despăgubiri. La 9 mai 2002, unitatea de stat de urgență a biroului guvernatorului de district din Ovacık a trimis următorul răspuns domnului Erdoğan: „Cererea dumneavoastră la Ministerul Internului va fi luată în considerare în cadrul „Returnarea la Proiectul Satului și Reabilitarea”. Deoarece este posibil să locuiască în satul Arslandoğmuș, întoarcerea la acest sat este la discreția reclamantului. Cu toate acestea, cererea sa de compensare nu va fi luată în considerare deoarece Ağa Cihan nu locuiește în districtul Ovacık.” În 1992 statutul de Hüllükușağı a fost schimbat de la sat în sat.

Apoi a fost atașat la satul Arslandoğmuș, care este la 1,5 kilometri distanță. În momentul respectiv, erau doar câteva familii care locuiau în satul Hüllükușağı, având în vedere faptul că lipseau suficiente infrastructuri. Forțele de securitate nu au forțat reclamanții să părăsească satul lor. În prezent nu a existat nici un obstacol care împiedică să se întoarcă în casele și bunurile lor în satele lor. Persoanele care și-au părăsit satele ca urmare a terorismului au început deja să se reîntoarcă și să își recupereze activitățile în satele lor. În acest sens, în scrisoarea din 15 octombrie 2002, guvernatorul districtului Ovacık a informat reclamantul că ar putea reveni în satul său și să își reîntoarcă activitățile economice dacă dorește.

Guvernatorul districtului a remarcat, de asemenea, că toate satele au fost deschise pentru reechilibrare și că autoritățile desfășoară lucrări de întreținere pentru repararea infrastructurii satelor din regiune. La 14 iulie 2004, Legea privind compensarea pierderilor care rezultă din cauza terorismului și a luptei împotriva terorismului a fost adoptată de Marea Adunare Națională și a intrat în vigoare la 27 iulie 2004 („Legea compensației”). În această privință, Comisia de evaluare a prejudiciilor și de compensare au fost înființate în șaptezeci și șase provincii. Persoanele care au suferit daune ca urmare a terorismului sau a măsurilor luate de autoritățile pentru combaterea terorismului ar putea depune o cerere cu comisia de compensare relevantă care solicită compensare.

Numărul de persoane aplicate acestor comisii a atins deja aproximativ 170.000 de persoane. Încă 800 de persoane, ale căror cereri erau pe calea Curții, au aplicat, de asemenea, comisioanelor de compensare. Mulți săteni au primit deja compensații pentru daunele pe care le-au suferit. O descriere a dreptului intern relevant poate fi găsită în decizia Curții a lui İçyer v. Turcia (n. 18888/02, §§ 44-54, 12 ianuarie 2006) și în hotărârea lui Doğan și alții c. Turcia (n. 88038811/02, 8813/02 și 8815-8819/02, § 31-35, CEDO 2004-VI).

The applicant, Mr Cihan Ağa, is a Turkish national, who was born in 1926 and lives in Ankara. He is represented before the Court by Mr A. Erdoğan, a lawyer practising in Ankara. The facts of the cases, as submitted by the parties, may be summarised as follows. Until October 1994 the applicant lived in Hüllükușağı, a village of the Ovacık district in Tunceli, where he owns property. In 30 December 1993 the Ministry of the Interior nullified the legal personality of Hüllükușağı. In October 1994 security forces forcibly evacuated Hüllükușağı on the grounds of security. The applicant and his family then moved to Ankara, where they currently live. On 16 April 2001 the legal representative of the applicant, Mr Erdoğan filed a petition with the Ministry of the Interior requesting compensation for the damage the applicant had suffered and permission to return to his village.

On an unknown date the Ministry of the Interior replied to the applicant stating that he could return to the Arslandoğmuș village. On 10 April 2002 Mr Erdoğan filed a further petition with the Ministry of the Interior reiterating his request for compensation. On 9 May 2002 the State of Emergency Unit of the District Governor’s office in Ovacık sent the following reply to Mr Erdoğan: “Your petition to the Ministry of the Interior will be considered under the ‘Return to the Village and Rehabilitation Project’. As it is possible to reside in the Arslandoğmuș village, return to this village is at the applicant’s discretion. However, his request for compensation will not be considered since Ağa Cihan does not reside in the Ovacık district.” In 1992 the status of Hüllükușağı was changed from village to hamlet.

It was then attached to the village of Arslandoğmuș which is 1,5 kilometres away. At the relevant time, there were only a few families living in the Hüllükușağı hamlet given that it lacked sufficient infrastructure. The security forces had not forced the applicants to leave their village. Currently there was no obstacle preventing villagers from returning to their homes and possessions in their villages. Persons who had left their villages as a result of terrorism had already started returning and regaining their activities in their villages. In this connection, in a letter of 15 October 2002 the District Governor of Ovacık informed the applicant that he could return to his village and resume his economic activities if he wished.

The District Governor further noted that all villages were open for re-settlement and that the authorities had been carrying out maintenance work to repair the infrastructure of the villages in the region. On 14 July 2004 the Law on Compensation for Losses resulting from Terrorism and the Fight against Terrorism was passed by the Grand National Assembly and entered into force on 27 July 2004 (“Compensation Law”). That Law provided for a sufficient remedy capable of redressing the Convention grievances of persons who were denied access to their possessions in their villages. In that connection Damage Assessment and Compensation Commissions were set up in seventy-six provinces. Persons who had suffered damage as a result of terrorism or of measures taken by the authorities to combat terrorism could lodge an application with the relevant compensation commission claiming compensation.

The number of persons applying to these commissions had already attained approximately 170,000. A further 800 persons, whose applications were pending before the Court, had also applied to the compensation commissions. Many villagers had already been awarded compensation for the damage they had sustained. A description of the relevant domestic law can be found in the Court’s decision of İçyer v. Turkey (no. 18888/02, §§ 44-54, 12 January 2006) and in its judgment of Doğan and Others v. Turkey (nos. 88038811/02, 8813/02 and 8815-8819/02, §§ 31-35, ECHR 2004-VI).