ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4016/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 22 din 5 februarie

2003, Tribunalul Vrancea l-a condamnat pe inculpatul P.M., pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de:

- art. 215 alin. (1), (3) și (5) C.

pen., la 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen. ;

- art. 16 din Legea nr. 87/1994, la

3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a), b) și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 12 ani

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)

și c) C. pen.

A menținut starea de arest a

inculpatului și a dedus din pedeapsă arestul preventiv, de la 30 octombrie

2002, până la pronunțare.

A interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

A obligat inculpatul să plătească

părții civile S.C. A.S. SA București, 2.151.498.740 lei despăgubiri civile.

A obligat inculpatul la 1.500.000

lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 600.000 lei onorariu

pentru apărător din oficiu la urmărire și judecată va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul P.M. a lucrat o perioadă

de 6 ani în calitate de merceolog la SC H.I. DRL Bârlad, până în anul 2000,

când a fost trimis în șomaj.

Întrucât prin pierderea locului de

muncă a fost lipsit de singura sursă de venituri, a luat hotărârea să realizeze

venituri ilicite prin cumpărarea unei societăți în numele căreia urma să inducă

în eroare eventualii parteneri de afaceri.

Astfel, în cursul anului 2001, mai

exact în luna martie, a găsit în cotidianul M.V. un anunț potrivit căruia se

vindea S.C. A.I. SRL Focșani. Inculpatul P.M. a luat legătura telefonic cu

administratorul acestei societăți, respectiv cu martorul G.D. și au stabilit de

comun acord să se întâlnească în municipiul Focșani pentru a perfecta actele de

cesionare a societății. După ce s-au întâlnit, P.M. a fost de acord să achite

contravaloarea părților sociale, plătind martorului suma de 600 dolari S.U.A.

și împreună s-au deplasat la un birou notarial unde au întocmit actul adițional

de cesiune, autentificat sub nr. 1165 din 14 martie 2001, în baza căruia

inculpatul a devenit administrator al societății. Prin același act adițional

s-a stabilit schimbarea sediului din Focșani, str. Unirea Principatelor, în

Focșani, str. Brăilei, sediul care s-a dovedit a fi fictiv, deoarece nu a fost

folosit ca atare nici un moment.

Schimbările aduse S.C. A.I. SRL, au

fost înregistrate la O.R.C. Vrancea, după care inculpatul și-a deschis cont la

B.P. Vrancea, de unde a ridicat un carnet de file C.E.C., primind totodată și

alte documente ale societății de la G.D. (ștampile, arhivă, etc.).

Devenind administrator unic al

societății, P.M. a consultat volumul Pagini Aurii pentru a-și găsi o victimă,

aceasta fiind S.C. A.S. SA București, care comercializează produse agricole,

semințe. A luat legătura telefonic cu, conducerea societății, respectiv cu

numitul A.N.D., administratorul societății cu care a convenit să cumpere

sămânță de porumb și floarea soarelui.

Astfel a întocmit la data de 26

martie 2001 o notă de comandă pentru cantitatea de 18 tone de sămânță (porumb,

13 tone și floarea soarelui 5 tone), la aceeași dată, au încheiat contractul de

vânzare-cumpărare nr. 02/VN prin care s-a stabilit valoarea mărfii la suma de

70.941 dolari S.U.A., plătibilă pe baza filelor C.E.C., așa cum s-a convenit

prin pactul cambial încheiat între cele două societăți. Cu aceeași ocazie, a

predat filele C.E.C. seriile D.013-00028226 și D.013-00028227 ștampilate și

semnate de către inculpat, care urmau să fie completate de furnizor.

Pentru transportul mărfii a

închiriat de la S.C. P. SA Focșani un autovehicul cu remorcă condus de martorul

B.I., pentru care a plătit suma de 5.833.360 lei, cu care s-a deplasat în

comuna Belciugatele, unde se afla un depozit S.C. A.S. SA București și de unde

au încărcat produsele, respectiv cele 18 tone de sămânță. Cu această ocazie a

predat vânzătorului și cele două file C.E.C. semnate de P.M. și ștampilate,

care aveau stabilite ca date scadente 31 mai 2001 și 30 septembrie 2001.

După ce au ajuns cu marfa la

Focșani, a depozitat-o temporar la Popasul C., unde a plătit suma de 1.000.000

lei, iar zilele următoare a închiriat o altă mașină de la o persoană fizică

rămasă neidentificată, cu care s-a deplasat în județele Brăila și Tulcea, unde

a vândut marfa, mai multor cetățeni cu prețuri mult sub valoarea de cumpărare.

Inculpatul recunoaște că a obținut din vânzare suma de 450.000 lei, pe care

apoi a folosit-o în interes personal.

Cele două file C.E.C. în valoare

totală de 2.021.818.500 lei, au fost introduse la plată la S.C. B.P. SA,

sucursala Vrancea unde au fost refuzate pentru lipsă de disponibil în cont.

Prejudiciul în sumă de 2.021.818.500

lei nu este recuperat și nici nu s-au luat măsuri asiguratorii, deoarece

inculpatul nu posedă bunuri.

Pentru a nu fi depistat de organele

de control, inculpatul a distrus toate actele societății.

Situația de fapt astfel cum a fost

reținută de prima instanță, rezultă din declarația de recunoaștere dată de

inculpat, plângerea părții vătămate, actele de vânzare-cumpărare, filele C.E.C.

și declarațiile martorilor G.D. și B.I.

În drept s-a reținut că fapta

inculpatului, de a emite C.E.C. - uri fără acoperire, prejudiciind o societate

comercială pârâta cu suma de 2.151.418.740 lei, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1),

(3), (4) și (5) C. pen.

Fapta inculpatului de a declara un

sediu fictiv și de a distruge actele contabile ale unei societăți comerciale,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 14 alin.

(1) și art. 16 din Legea nr. 87/1994.

Întrucât inculpatul a comis

infracțiunile mai înainte de a fi condamnat pentru vreuna din ele, în cauză au

fost aplicabile dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor,

tribunalul a avut în vedere prejudiciul creat prin infracțiune, faptul că

acesta nu a fost recuperat, precum și faptul că inculpatul s-a sustras de la

urmărirea penală.

În baza art. 14 C. proc. pen. și

art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile SC A.S.

SA București despăgubiri civile reprezentând contravaloarea bunurilor ridicate

de acesta.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul P.M., criticând-o ca netemeinică sub aspectul

individualizării pedepselor, pe care le consideră prea aspre în raport cu

gradul concret de pericol social al faptelor și cu circumstanțele personale.

Prin decizia penală nr. 206/ A din 3

aprilie 2003, s-a respins apelul ca nefondat.

Examinând cauza prin prisma

motivului de apel invocat de inculpat, precum și din oficiu, conform

dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că prima instanță

a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, de altfel,

necontestată de către acesta, iar încadrarea juridică a faptelor a fost

stabilită în deplină concordanță cu dispozițiile legale.

De asemenea, s-a constatat că prima

instanță a efectuat o judicioasă individualizare a pedepselor, fiind respectate

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, s-a ținut cont de gradul

ridicat de pericol social al faptelor, de modalitatea și împrejurările concrete

în care acestea au fost săvârșite, de cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat

părții civile, prejudiciu care nu a fost recuperat, precum și faptul că

inculpatul a încercat să se sustragă răspunderii penale, părăsind țara.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs inculpatul, criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei.

Curtea examinând cauza în raport de

motivul invocat, examinat prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen., cât și din oficiu, potrivit alin. (3) al aceluiași articol,

constată că recursul este nefondat.

Instanțele au dat eficiență tuturor

criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzută de art. 72 C. pen.,

pedeapsa aplicată fiind aptă să realizeze scopul prevăzut de legiuitor astfel

cum este circumscris în dispozițiile art. 52 C. pen., ca atare nefiind motive

care să justifice reducerea pedepselor.

Examinând cauza, din oficiu, se

constată că nu sunt motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmând ca

potrivit art. 385

15

pct. 1 C. proc. pen., să respingă, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr. 206 din 3

aprilie 2003 a Curții de Apel Galați, cu obligarea la cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr. 206 din 3 aprilie 2003 a Curții

de Apel Galați, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 30 octombrie 2002, la 25

septembrie 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 septembrie 2003.