ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4016/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 22 din 5 februarie 2003, Tribunalul Vrancea l-a condamnat pe inculpatul P.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: - art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., la 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. ; - art. 16 din Legea nr. 87/1994, la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsă arestul preventiv, de la 30 octombrie 2002, până la pronunțare. A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. A obligat inculpatul să plătească părții civile S.C. A.S. SA București, 2.151.498.740 lei despăgubiri civile. A obligat inculpatul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 600.000 lei onorariu pentru apărător din oficiu la urmărire și judecată va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul P.M. a lucrat o perioadă de 6 ani în calitate de merceolog la SC H.I.

DRL Bârlad, până în anul 2000, când a fost trimis în șomaj. Întrucât prin pierderea locului de muncă a fost lipsit de singura sursă de venituri, a luat hotărârea să realizeze venituri ilicite prin cumpărarea unei societăți în numele căreia urma să inducă în eroare eventualii parteneri de afaceri. Astfel, în cursul anului 2001, mai exact în luna martie, a găsit în cotidianul M.V. un anunț potrivit căruia se vindea S.C. A.I. SRL Focșani. Inculpatul P.M. a luat legătura telefonic cu administratorul acestei societăți, respectiv cu martorul G.D. și au stabilit de comun acord să se întâlnească în municipiul Focșani pentru a perfecta actele de cesionare a societății. După ce s-au întâlnit, P.M. a fost de acord să achite contravaloarea părților sociale, plătind martorului suma de 600 dolari S.U.A.

și împreună s-au deplasat la un birou notarial unde au întocmit actul adițional de cesiune, autentificat sub nr. 1165 din 14 martie 2001, în baza căruia inculpatul a devenit administrator al societății. Prin același act adițional s-a stabilit schimbarea sediului din Focșani, str. Unirea Principatelor, în Focșani, str. Brăilei, sediul care s-a dovedit a fi fictiv, deoarece nu a fost folosit ca atare nici un moment. Schimbările aduse S.C. A.I. SRL, au fost înregistrate la O.R.C. Vrancea, după care inculpatul și-a deschis cont la B.P. Vrancea, de unde a ridicat un carnet de file C.E.C., primind totodată și alte documente ale societății de la G.D. (ștampile, arhivă, etc.). Devenind administrator unic al societății, P.M.

a consultat volumul Pagini Aurii pentru a-și găsi o victimă, aceasta fiind S.C. A.S. SA București, care comercializează produse agricole, semințe. A luat legătura telefonic cu, conducerea societății, respectiv cu numitul A.N.D., administratorul societății cu care a convenit să cumpere sămânță de porumb și floarea soarelui. Astfel a întocmit la data de 26 martie 2001 o notă de comandă pentru cantitatea de 18 tone de sămânță (porumb, 13 tone și floarea soarelui 5 tone), la aceeași dată, au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 02/VN prin care s-a stabilit valoarea mărfii la suma de 70.941 dolari S.U.A., plătibilă pe baza filelor C.E.C., așa cum s-a convenit prin pactul cambial încheiat între cele două societăți.

Cu aceeași ocazie, a predat filele C.E.C. seriile D.013-00028226 și D.013-00028227 ștampilate și semnate de către inculpat, care urmau să fie completate de furnizor. Pentru transportul mărfii a închiriat de la S.C. P. SA Focșani un autovehicul cu remorcă condus de martorul B.I., pentru care a plătit suma de 5.833.360 lei, cu care s-a deplasat în comuna Belciugatele, unde se afla un depozit S.C. A.S. SA București și de unde au încărcat produsele, respectiv cele 18 tone de sămânță. Cu această ocazie a predat vânzătorului și cele două file C.E.C. semnate de P.M.

și ștampilate, care aveau stabilite ca date scadente 31 mai 2001 și 30 septembrie 2001. După ce au ajuns cu marfa la Focșani, a depozitat-o temporar la Popasul C., unde a plătit suma de 1.000.000 lei, iar zilele următoare a închiriat o altă mașină de la o persoană fizică rămasă neidentificată, cu care s-a deplasat în județele Brăila și Tulcea, unde a vândut marfa, mai multor cetățeni cu prețuri mult sub valoarea de cumpărare. Inculpatul recunoaște că a obținut din vânzare suma de 450.000 lei, pe care apoi a folosit-o în interes personal. Cele două file C.E.C. în valoare totală de 2.021.818.500 lei, au fost introduse la plată la S.C. B.P. SA, sucursala Vrancea unde au fost refuzate pentru lipsă de disponibil în cont.

Prejudiciul în sumă de 2.021.818.500 lei nu este recuperat și nici nu s-au luat măsuri asiguratorii, deoarece inculpatul nu posedă bunuri. Pentru a nu fi depistat de organele de control, inculpatul a distrus toate actele societății. Situația de fapt astfel cum a fost reținută de prima instanță, rezultă din declarația de recunoaștere dată de inculpat, plângerea părții vătămate, actele de vânzare-cumpărare, filele C.E.C. și declarațiile martorilor G.D. și B.I. În drept s-a reținut că fapta inculpatului, de a emite C.E.C. - uri fără acoperire, prejudiciind o societate comercială pârâta cu suma de 2.151.418.740 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen.

Fapta inculpatului de a declara un sediu fictiv și de a distruge actele contabile ale unei societăți comerciale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 14 alin. (1) și art. 16 din Legea nr. 87/1994. Întrucât inculpatul a comis infracțiunile mai înainte de a fi condamnat pentru vreuna din ele, în cauză au fost aplicabile dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. a) C. pen. La individualizarea pedepselor, tribunalul a avut în vedere prejudiciul creat prin infracțiune, faptul că acesta nu a fost recuperat, precum și faptul că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală. În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile SC A.S.

SA București despăgubiri civile reprezentând contravaloarea bunurilor ridicate de acesta. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul P.M., criticând-o ca netemeinică sub aspectul individualizării pedepselor, pe care le consideră prea aspre în raport cu gradul concret de pericol social al faptelor și cu circumstanțele personale. Prin decizia penală nr. 206/ A din 3 aprilie 2003, s-a respins apelul ca nefondat. Examinând cauza prin prisma motivului de apel invocat de inculpat, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, de altfel, necontestată de către acesta, iar încadrarea juridică a faptelor a fost stabilită în deplină concordanță cu dispozițiile legale.

De asemenea, s-a constatat că prima instanță a efectuat o judicioasă individualizare a pedepselor, fiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel, s-a ținut cont de gradul ridicat de pericol social al faptelor, de modalitatea și împrejurările concrete în care acestea au fost săvârșite, de cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat părții civile, prejudiciu care nu a fost recuperat, precum și faptul că inculpatul a încercat să se sustragă răspunderii penale, părăsind țara. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei. Curtea examinând cauza în raport de motivul invocat, examinat prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., cât și din oficiu, potrivit alin. (3) al aceluiași articol, constată că recursul este nefondat. Instanțele au dat eficiență tuturor criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzută de art. 72 C. pen., pedeapsa aplicată fiind aptă să realizeze scopul prevăzut de legiuitor astfel cum este circumscris în dispozițiile art. 52 C. pen., ca atare nefiind motive care să justifice reducerea pedepselor. Examinând cauza, din oficiu, se constată că nu sunt motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmând ca potrivit art. 385 15 pct. 1 C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr. 206 din 3 aprilie 2003 a Curții de Apel Galați, cu obligarea la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr. 206 din 3 aprilie 2003 a Curții de Apel Galați, ca nefondat. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 30 octombrie 2002, la 25 septembrie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 25 septembrie 2003.