ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4787/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 132 din 12 aprilie 2006, Tribunalul Vrancea a condamnat pe inculpatul O.V., la: - 17 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 61 C. pen., a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de 464 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2745/2003 a Judecătoriei Vaslui și contopirea acestui rest, cu pedeapsa aplicată în cauză, astfel că, în final, inculpatul O.V. urmează să execute pedeapsa cea mai grea și anume 17 ani închisoare.

Pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului, iar din pedeapsa de executat s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 7 ianuarie 2006, la zi. Prin aceeași sentință inculpatul a fost obligat să plătească: - părții vătămate D.M., suma de 2.500 lei RON cu titlu de daune morale; - C.A.S. Vrancea, suma de 6.901 lei RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare și de transport ambulanță, cu dobânda legală aferentă, calculată de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la achitarea totală a debitului; - statului suma de 600 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 200 lei RON reprezintă onorariu cuvenit apărătorului desemnat din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: Inculpatul O.V. își are domiciliul stabil în comuna Dumești – județul Vaslui și lucra ca zilier în comuna Milcovul – județul Vrancea, fiind găzduit de numita R.D. În seara zilei de 6 ianuarie 2006, inculpatul a consumat băuturi alcoolice împreună cu prietenul său I.E., la locuința închiriată de acesta din urmă, până în jurul orelor 2,00, când a spus că merge să se culce. Inculpatul a plecat la locuința părții vătămate D.M., femeie în vârstă de 84 de ani, care locuia singură într-o anexă a casei, cu scopul de a sustrage bani și bunuri. După ce a intrat în curtea imobilului, inculpatul a spart un geam cu cotul mâinii drepte și s-a urcat pe un butoi din plastic, în scopul de a pătrunde în interior.

Din cauza greutății, butoiul pe care s-a urcat inculpatul a cedat, motiv pentru care acesta s-a folosit de o buturugă, reușind să pătrundă într-o cameră care era folosită drept magazie. Alertată de zgomotele produse, partea vătămată a ieșit afară și văzând geamul spart, de frică, s-a retras în locuință, închizând ușa cu cheia. Între timp, inculpatul a pătruns în holul care lega camera în care se afla partea vătămată cu magazia și la întâlnirea cu aceasta a lovit-o cu pumnii în zona capului, cerându-i să-i dea toți banii pe care îi are în casă. Pentru că partea vătămată a spus că nu are bani, inculpatul a continuat să o lovească și a urmărit-o până în camera unde aceasta locuia și unde a căzut la podea în stare de inconștiență.

După ce a controlat prin cameră, nemulțumit că nu a găsit bani sau bunuri de valoare, inculpatul s-a întors în magazie unde a consumat un pahar cu țuică, dintr-un recipient și a luat aproximativ 2 kg de cârnați și un bidon cu 5 litri cu țuică, după care a părăsit locul faptei prin geamul spart. Înainte de a părăsi locuința, inculpatul a smuls firul de la receptorul telefonului pentru ca partea vătămată să nu poată comunica, după care a închis ușa cu cheia pe care a luat-o cu el (cheia). În jurul orei 5,00, inculpatul s-a deplasat, din nou, la prietenul său I.E. și concubina acestuia cărora le-a spus că produsele le are de la gazda sa. Cei trei au prăjit și mâncat cârnații și au băut aproximativ un litru de țuică, restul fiind pusă în două bidoane din plastic de câte 2 litri.

Pentru a nu fi descoperit, inculpatul a pus bidonul, în care s-a aflat țuica sustrasă, pe foc. Partea vătămată și-a revenit, în jurul orei 9,00, din ziua de 7 ianuarie 2006, când a conectat telefonul și a anunțat-o pe fiica sa, M.A. despre cele întâmplate. Partea vătămată a fost transportată de urgență la spital, unde a fost internată în perioada 7 ianuarie 2006 – 13 februarie 2006, și tratată pentru leziunile suferite. Conform raportului de constatare medico-legală, partea vătămată D.M. a prezentat multiple echimoze frontale, echimoze buza superioară, echimoză și plagă contuză mentonieră, echimoză cervicală, echimoză coapsă stângă, fractură epifiză metacarp V dreapta, fractură col femural stâng, leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 90 – 100 de zile îngrijiri medicale.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul O.V. pe care a criticat-o cu privire la pedeapsa aplicată pe care a considerat-o prea severă, solicitând a se dispune reducerea ei prin reaprecierea criteriilor de individualizare. Tribunalul Galați, secția penală, prin decizia penală nr. 187/ A din 3 iulie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat pe care l-a obligat la plata sumei de 200 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei RON, reprezentând onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu, urmează a fi virată către Baroul Galați, din fondurile Ministerului Justiției. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, la zi, durata reținerii și arestării preventive.

În motivarea acestei decizii, instanța de apel a arătat că prima instanță a efectuat o judicioasă operațiune de individualizare a pedepsei, având în vedere modul și împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit fapta, gradul deosebit de ridicat de pericol social al acesteia, urmările produse și care s-ar fi putut produce asupra părții vătămate, dar și circumstanțele personale ale inculpatului. Referitor la modul și împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit fapta, s-a arătat că acesta avea cunoștință de faptul că partea vătămată era o persoană în vârstă, de 84 de ani, că locuiește singură și deci nu are posibilitatea de a se apăra, cunoștea topografia locuinței, deoarece lucrase cu ziua la aceasta.

Gravitatea și pericolul faptei este dat și de faptul că inculpatul a comis fapta în timpul nopții, știind că datorită acestui fapt există puține posibilități de a fi descoperit, dar și de multiplele și gravele leziuni cauzate părții vătămate care au necesitat un număr însemnat de zile de îngrijiri medicale, pentru vindecare. Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului s-a arătat că acesta are 32 de ani, nu are o ocupație stabilă, nu a satisfăcut stagiul militar, este despărțit de soție ca urmare a săvârșirii unor fapte cu caracter penal, iar pe parcursul procesului penal a fost nesincer, susținând că el numai a împins pe partea vătămată, iar leziunile suferite de aceasta s-au datorat căderii pe treptele de beton din camera în care aceasta dormea, cum și faptul că acesta este recidivist, anterior, fiind condamnat pentru săvârșirea unor fapte de furt și violare de domiciliu.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul O.V. pe care a criticat-o cu privire la severitatea pedepsei aplicată, a cărei reducere a solicitat-o prin reaprecierea criteriilor de individualizare, caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recursul declarat de inculpatul O.V. este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta. Analizând actele și lucrările de la dosar, se constată că în cauză a fost reținută o corectă stare de fapt, confirmate de probele existente la dosar, iar fapta a fost încadrată în textele de lege corespunzătoare. Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului se constată că este exagerată, instanțele acordând o însemnătate mai mare pericolului social al faptei în detrimentul celorlalte criterii de individualizare.

Aceasta nu înseamnă că fapta, în modalitatea și împrejurările în care a fost comisă dar și a consecințelor produse, prezenta un grad de pericol social redus, dar în procesul de individualizare a pedepsei trebuie să existe un echilibru între criteriile care imprimă un caracter agravat faptei și cele care privesc persoana inculpatului, astfel ca în final pedeapsa ce urmează a fi aplicată să fie aptă a contribui la realizarea prevederilor art. 52 C. pen.

În cauză se constată că aplicarea inculpatului a unei pedepse de 17 ani închisoare, situată în imediata apropiere a limitei maxime prevăzute de textul de lege incriminator este exagerată, semănând mai mult cu o răzbunare din partea societății, fără însă a fi aptă prin conținutul său să-l facă pe inculpat să înțeleagă că trebuie să răspundă pentru faptele sale și mai ales să-l convingă că pedeapsa ce urmează să o execute nu constituie altceva decât, mai întâi un mijloc de reeducare a sa și numai după aceea un act de represiune în sensul de apărare a societății de fapte cu caracter penal, dar și de prevenire de săvârșire pe viitor de astfel de fapte. Pentru considerentele arătate urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul O.V.

este fondat, a fi admis, a casa atât decizia atacată cât și hotărârea primei instanțe, numai în ce privește pedeapsa privativă de libertate ce se va reduce, ca urmare a reaprecierii criteriilor de individualizare. Având în vedere că în cauză s-a dispus revocarea liberării condiționată pentru un rest de pedeapsă rămas neexecutat, mai întâi se va dispune descontopirea pedepsei rezultantă aplicată de prima instanță în pedeapsa aplicată în cauză și restul rămas neexecutat pentru care s-a dispus revocarea, după care se va proceda la reducerea pedepsei aplicată inculpatului pentru fapta comisă în prezenta cauză, menținerea revocării liberării condiționată dispusă pentru restul rămas neexecutat în discuție și contopirea acestuia cu pedeapsa ce se va aplica, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate și se va deduce la zi durata reținerii și arestării preventive a inculpatului. Întrucât urmare a admiterii recursului declarat de inculpat în cauză nu există culpă procesuală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecata prezentei căi de atac vor fi suportate de stat, iar onorariul de avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul O.V. împotriva deciziei penale nr. 187/ A din 3 iulie 2006 a Curții de Apel Galați, secția penală. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 132 din 12 aprilie 2006 a Tribunalului Vrancea și rejudecând: Descontopește pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare în pedepsele componente și anume: - 17 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 C. pen. - restul neexecutat de 464 zile din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2745/2003 a Judecătoriei Vaslui. Modifică pedeapsa principală privativă de libertate, pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 C. pen., în sensul că o reduce de la 17 ani închisoare la 12 ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., revocă liberarea condiționată a restului neexecutat de 464 zile din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2745/2003 a Judecătoriei Vaslui, pe care-l contopește cu pedeapsa principală aplicată prin prezenta decizie, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 12 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 7 ianuarie 2006 la 16 august 2006. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 august 2006.