ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 145/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Judecătoria

Făgăraș, prin sentința penală nr.511 din 15 noiembrie 2002, a admis în parte

cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul C.B. A.-T. și în

consecință:

A

constatat că prin decizia penală nr.952/1997 a Tribunalului Prahova, menținută

prin decizia penală nr.720/1998 a Curții de Apel Ploiești a fost modificată

sentința penală nr.468/1995 a Judecătoriei Brașov, iar inculpatul  a fost

condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în

convenții în formă calificată, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen.,

cu aplicarea art.41 alin. (2) din același cod, pedeapsă pe care petentul a

executat-o în baza mandatului de executare emis de Judecătoria Brașov, în baza

hotărârilor judecătorești mai sus arătate.

A

constatat că prin sentința penală nr.482/2001 a Judecătoriei Făgăraș, menținută

prin decizia penală nr.240/A/2002 a Tribunalului Brașov, rămasă definitivă prin

decizia penală nr. 758/R/2002 a Curții de Apel Brașov, inculpatul a fost

condamnat la mai multe pedepse  cu închisoarea pentru 11 fapte penale aflate în

concurs real de infracțiuni, din care, 7 pedepse au fost grațiate, iar pentru 4

pedepse s-au aplicat regulile concursului de infracțiuni, stabilindu-se, în

final, pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

A

descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, în pedepsele de: 2 ani

închisoare, pentru art. 214, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. (13) C.

pen.; 2 ani închisoare pentru art.12 din Legea nr. 87/1994; 2 ani închisoare

pentru art. 12 din Legea nr.87/1994; 2 ani închisoare pentru art. 14 alin. (2)  din

Legea nr. 87/1994.

În baza

art. 36 alin. (2), art. 33 și art. 34 lit. b) C. pen. a dispus contopirea celor

4 pedepse mai sus arătate cu pedeapsa de 3 ani închisoare, la care a fost

condamnat petentul prin decizia penală nr. 952/1997 a Tribunalului Prahova

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.215 alin. (2) și (3), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a aplicat petentului o pedeapsă de 3 ani

închisoare.

În baza

art. 36 alin. (3) C. pen., raportat la art. 61 alin. (1) teza I din același cod

a constatat executată pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

A

dispus anularea mandatului de executare nr. 985/J/2001 din 1.11.2002 emis de

Judecătoria Făgăraș în baza sentinței penale nr. 482/2001 a Judecătoriei Făgăraș,

menținută prin decizia penală nr. 240/A/2002 a Tribunalului Brașov, rămasă

definitivă prin decizia penală nr. 758/R/2002 a Curții de Apel Brașov.

În baza

art.192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân

în sarcina acestuia.

A

respins cererea petentului privind amânarea executării pedepsei aplicată

acestuia prin sentința penală nr.4 82/2001 a Judecătoriei Făgăraș până la

rămânerea definitivă a sentinței pronunțată în cauză.

Hotărând

astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la Judecătoria

Făgăraș sub nr. 2694/2002, petentul C.B.A.-T. a solicitat contopirea pedepselor

la care a fost condamnat pentru infracțiuni concurente prin două hotărâri

penale – definitive – și să se constate că a executat din pedeapsa, ce se va

stabili în urma contopirii, timpul de 1 an 9 luni și 15 zile, și să se dispună

deducerea acestuia din pedeapsa stabilită. De asemenea, petentul a mai

solicitat ca instanța să dispună prin încheiere amânarea executării pedepsei

aplicate prin sentința penală nr. 482/2001 a Judecătoriei Făgăraș, rămasă

definitivă prin respingerea apelului și recursului, până la rămânerea

definitivă a sentinței ce se va pronunța în cauză.

Analizând

actele și lucrările de la dosar, prima instanță a constatat că faptele pentru

care a fost condamnat petentul prin sentința penală nr. 482 din 7 noiembrie

2001 a Judecătoriei Făgăraș, definitivă prin decizia penală nr. 758 din 25

octombrie 2002 a Curții de Apel Brașov, sunt concurente cu fapta pentru care a

fost condamnat prin sentința penală nr. 468 din 14 februarie 1995 a

Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 720 din 21 iulie 1998 a

Curții de Apel Ploiești.

A

constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 36 alin. (2), art. 33 și art.

34 lit.b) C. pen. și a dispus contopirea celor 5 pedepse stabilite prin cele

două sentințe penale și a aplicat condamnatului pedeapsa rezultantă de 3 ani

închisoare, pe care, în baza art.36 alin. (3), raportat la art. 61 alin. (1) C.

pen. a considerat-o executată, impunându-se și anularea mandatului de executare

nr. 985/J/2001 din 1 noiembrie 2002 emis de Judecătoria Făgăraș, în baza

sentinței penale nr. 482/2001 a Judecătoriei Făgăraș.

Referitor

la cererea petentului privind amânarea executării pedepsei ce i-a fost aplicată

prin sentința penală nr. 482/2001 a Judecătoriei Făgăraș, până la rămânerea

definitivă a sentinței pronunțate în cauză, prima instanță a reținut că aceasta

nu îndeplinește cerințele art. 453 C. proc. pen.

Sentința

penală nr. 511 din 15 noiembrie 2002 a Judecătoriei Făgăraș a rămas definitivă

prin neapelare.

În baza

art. 409 și a art. 410 alin.2 C. proc. pen., procurorul general al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare

pentru casarea acestei hotărâri ce a fost pronunțată cu încălcarea legii,

deoarece instanța a omis să facă aplicarea dispozițiilor art.36 alin.2, cu

referire la art. 35 alin. (1) C. proc. pen.

În

acest sens, s-a arătat că, prin insuficienta corelare a dispozițiilor legale

incidente în cauză, admițând cererea de contopire, instanța a omis să se

pronunțe și cu privire la pedeapsa complementară aplicată pentru una dintre

faptele concurente.

Recursul

în anulare este fondat.

Potrivit

art. 33 lit. a) C. pen., există concurs de infracțiuni când două sau mai multe

infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană înainte de a fi condamnată

definitiv pentru vreuna dintre ele.

De

asemenea, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (1) lit.b) C. pen., în

caz de concurs de infracțiuni, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea

pentru fiecare infracțiune în parte, se aplică pedeapsa cea mai grea, care

poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este

îndestulător se poate aplica un spor de până la 5 ani.

Totodată,

art. 36 alin. (1) C. pen. prevede că, dacă făptuitorul condamnat definitiv este

judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, se aplică dispozițiile art. 34

și art. 35, iar conform art.35 alin. (1) din același cod, dacă pentru una

dintre infracțiunile concurente s-a stabilit și o pedeapsă complementară,

aceasta se aplică alături de pedeapsa închisorii.

Pe de

altă parte, conform art. 7 din Legea nr. 26/1990, republicată, instanțele

judecătorești sunt obligate să trimită la Oficiul Registrului Comerțului, în

termen de 15 zile de la data când au rămas definitive, copii legalizate de pe

dispozitivul hotărârilor definitive și de pe încheierile ce se referă la acte

și mențiuni, a căror înregistrare este cerută de lege (pct.1), prin care

instanța va dispune și efectuarea înregistrării mențiunilor (pct.2), iar

potrivit art. 21 lit.g) din aceeași lege, în registrul comerțului se

înregistrează mențiuni ce se referă la hotărârile de condamnare a

comerciantului pentru fapte penale ce îl fac nedemn de a exercita această

profesie.

Revenind

la cauză, se constată că prin sentința penală nr.468 din 14 februarie 1995 a

Judecătoriei Brașov, pronunțată în dosarul penal nr.771/1993, modificată în

apel și definitivă prin decizia penală nr.720 din 21 iulie 1998 a Curții de

Apel Ploiești, inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă principală de 3 ani

închisoare și o pedeapsă complementară de 10 ani, constând în interzicerea

dreptului de a exercita activitate de comerciant, stabilită în baza art. 64

lit.c) C. pen.

Prin

sentința penală nr.482 din 7 noiembrie 2001 a Judecătoriei Făgăraș, pronunțată

în dosarul penal nr. 1857/2001, definitivă prin decizia penală nr. 758 din 25

octombrie 2002 a Curții de Apel Brașov, același inculpat a fost condamnat la o

pedeapsă principală rezultantă de 2 ani închisoare.

Prin

urmare, în prezenta cauză, instanța trebuia să constate că sunt incidente

dispozițiile art. 35 alin. (1) C. pen. și să dispună ca inculpatul să execute,

pe lângă pedeapsa principală rezultantă, și pedeapsa complementară a

interzicerii unor drepturi pe o perioadă de 10 ani, prevăzută de art.64 lit.c

din același cod, măsură care, potrivit prevederilor art. 7 și art. 21 lit.g)

din Legea nr. 26/1990, republicată, trebuia comunicată Oficiului Registrului

Comerțului pentru opozabilitate față de terți, în caz contrar, pedeapsa

complementară fiind practic lipsită de efecte.

Aceasta

se impunea în condițiile în care, cu ocazia punerii în executare a sentinței

penale nr. 468 din 14 februarie 1995 a Judecătoriei Brașov, hotărâre prin care

s-a aplicat inițial pedeapsa complementară, nu au fost respectate dispozițiile

legale menționate privind obligația instanțelor judecătorești de a trimite

Oficiului Registrului Comerțului copii legalizate de pe dispozitivul

hotărârilor definitive care se referă, printre altele, la condamnarea

comerciantului pentru fapte penale ce îl fac nedemn de a exercita această

profesie.

În

consecință, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând

îndeplinite în cauză cerințele cazului de recurs în anulare invocat, în baza

art. 385

15

alin. (1) pct. (2) lit.d) C. proc. pen., va admite

recursul în anulare, va casa sentința penală nr. 511 din 15 noiembrie 2002 prin

care Judecătoria Făgăraș a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de

condamnatul Cofaru Baciu Adrian Tiberiu, cu privire la neaplicarea

dispozițiilor art. 35 alin.(1) C. pen. și omisiunea comunicării la Oficiul

Registrului Comerțului a unei copii de pe sentința penală nr.482 din 7

noiembrie 2001 a Judecătoriei Făgăraș.

În baza

art. 35 alin. (1) C. pen. va dispune ca acesta să execute pe lângă pedeapsa

privativă de libertate stabilită în cauză și pedeapsa complementară a

interzicerii pe timp de 10 ani a dreptului de a exercita profesia de

comerciant, ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr.482 din 7 noiembrie

2001 a Judecătoriei Făgăraș, în temeiul art. 64 lit. c) C. pen..

Va face

aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 7 și ale art. 21 din Legea nr.26/1990,

republicată și va dispune comunicarea la Oficiul Registrului Comerțului a

copiei legalizate de pe hotărârea judecătorească prin care C.B.A.-T. a fost

condamnat și la pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a exercita

profesia de comerciant.

Va

menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Onorariul

cuvenit pentru apărarea din oficiu a condamnatului, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva sentinței penale nr.511 din 15 noiembrie 2002  a

Judecătoriei Făgăraș, privind pe inculpatul C.B.A.-T.

Casează hotărârea atacată, referitor la

neaplicarea dispozițiilor art. 35 alin.(1) C. pen. și omisiunea comunicării la

Oficiul Registrului Comerțului a unei copii de pe sentința penală nr. 482 din 7

noiembrie 2001 a Judecătoriei Făgăraș.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. dispune ca

inculpatul

c.b.a.-t

. să execute

pe lângă pedeapsa privativă de libertate stabilită în cauză și pedeapsa

complementară a interzicerii,  pe timp de 10 ani a dreptului de a exercita

profesia de comerciant, aplicată prin sentința penală nr. 482 din 7 noiembrie

2001 a Judecătoriei Făgăraș, în temeiul art. 64 lit.c) C. pen.

Face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 7 și

ale art. 21 din Legea nr. 26/1990, republicată, și dispune comunicarea la

Oficiul Registrului Comerțului a copiei legalizate de pe hotărârea

judecătorească prin care s-a dispus condamnarea la pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării profesiei de comerciant de către condamnatul C.B.A.-T.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii

atacate.

Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei,

cuvenit pentru apărarea din oficiu a condamnatului, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 13 ianuarie 2004.